Plan de citire pentru Postul Paștelui din Sfânta Scriptură Mozaică.Mostră

John Cassian (Egipt, 365-435) Acest fragment ne-a fost încredințat de cei mai vârstă Părinți, iar noi îl vom încredința doar anumitor suflete nerăbdătoare să îl cunoască: dacă vrei să te gândești mereu la Dumnezeu, trebuie să depinzi total de această formulă a pietății: „Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne!” [Psalmul 70:1]. Există un motiv bine întemeiat pentru care, din întreaga Scriptură, acest verset a fost ales ca deviz. Poartă în el toate sentimentele de care este capabilă natura umană. Poate fi adaptat oricărei situații și folosit ca arsenal împotriva oricărei ispite. Poartă în el un strigăt la Dumnezeu în fața oricărui pericol. Exprimă umilința unui mărturisiri pioase. Vorbește despre vigilența născută din îngrijorare și teamă nesfârșită. Vorbește despre slăbiciunea noastră, siguranța de a fi auzit, încrederea în ajutorul care este întotdeauna prezent, oriunde. Cel ce strigă întotdeauna la protectorul lui este într-adevăr foarte sigur că îi este aproape. Este glasul plin de ardoarea dragostei și a milei. Este strigătul terifiat al celui ce vede capcanele dușmanului, strigătul celui asaltat zi și noapte care spune răspicat că nu poate scăpa decât dacă protectorul său îi sare în ajutor. Acest verset scurt este zidul de neclintit al tuturor celor ce luptă cu atacurile celui rău. Este platoșa impenetrabilă și scutul cel mai rezistent. Oricare ar fi dezamăgirea, angoasa sau întunecimea gândurilor noastre, acest verset ne ajută să nu ne pierdem speranța în salvarea noastră descoperindu-ni-l pe Cel pe care îl chemăm, pe Cel ce vede zbaterile noastre și pe Cel care nu este niciodată departe de cei ce Îi înalță rugăciuni. Dacă ne merge bine în duh, dacă avem bucurie, acest verset ne avertizează să nu ne îngâmfăm, să nu ne lăudăm că suntem într-o stare bună în care, după cum se știe, nu putem rămâne fără protecția lui Dumnezeu al cărui ajutor continuu și degrabă îl cerem. Ceea ce spun este că acest verset neînsemnat este de folos oricui oricând. Cel ce are nevoie de ajutor în toate lucrurile dă clar de înțeles că cere ajutorul lui Dumnezeu nu numai în situații grele și triste, ci și în mijlocul celor fericite și norocite. Acela știe că Dumnezeu ne scapă de necazuri și că ne dă bucurie statornică și că natura umană slabă nu poate supraviețui în nicio situație fără ajutorul Lui.