Plan de citire Cazul pentru CristosMostră

Cum au susținut acțiunile lui Isus pretențiile sale de divinitate?



Cuvintele lui Isus, deși impresionante, au fost uneori ignorate sau respinse; cu toate acestea, miracolele pe care le-a săvârșit erau greu de ignorat sau contestat. Printre multele puteri extraordinare ale lui Isus a fost autoritatea lui asupra lumii naturale.



Matei 14:22 – 33 consemnează evenimentul miraculos în care Isus a mers pe suprafața unui lac furtunos învolburat de un vânt potrivnic, pentru a ajunge la ucenicii săi. În plus, la îndemnul lui Isus, Petru a fost împuternicit în mod miraculos să meargă și el pe apă. Când Iisus și Petru s-au urcat în corabie, vântul s-a liniștit imediat, ceea ce i-a făcut pe ucenicii aflați la bordul corăbiei să exclame: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Pasajul similar din Marcu 4:39 relatează faptul că prin rostirea unei comenzi simple: „Taci! Fără gură!” Isus a liniștit furtuna violentă. Ucenicii au fost uluiți și înspăimântați (vezi Marcu 4:41). Ce fel de persoană, se întrebau ei, posedă o asemenea putere încât până și forțele naturii îl ascultă? Ei știau răspunsul: numai Dumnezeu însuși.



Deși cuvintele pot fi convingătoare, acțiunile sunt cele care oferă dovezi puternice pentru a întări spusele cuiva. În cazul lui Isus, el a făcut afirmații îndrăznețe și, după cum au putut să confirme discipolii săi, acțiunile lui i-au întărit autoritatea ca Fiu al lui Dumnezeu.