YouVersion
Pictograma căutare

Filipeni 3:12-21

Filipeni 3:12-21 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Nu spun că deja mi-am atins acest obiectiv sau că am ajuns la perfecțiune. Dar continui să îmi urmăresc scopul, ca să ajung să obțin „premiul”. De fapt, acest lucru îl dorește și Cristos de la mine; și acesta este motivul pentru care a devenit Stăpânul meu. Fraților, eu nu consider că deja am obținut acel „premiu”. Dar mă concentrez să urmăresc un singur lucru: în timp ce ignor ce este în urma mea, merg spre ce este înainte. Alerg spre punctul final al cursei în care sunt angajat, ca să pot obține premiul chemării cerești oferit de Dumnezeu în Cristos Isus. Acesta este modelul de gândire pe care trebuie să o avem noi toți care suntem maturi (spiritual). Și dacă cineva dintre voi gândește diferit despre vreun (alt) concept, Dumnezeu i-l va clarifica. Dar acele lucruri care formează baza noastră doctrinară comună, (trebuie) să producă în noi același mod de viață. Fraților, luați ca model comportamentul meu și priviți la cei care trăiesc conform exemplului pe care vi l-am oferit. Vă provoc astfel, pentru că sunt mulți care se comportă ca adversari ai crucii lui Cristos. Eu plâng acum, când vă amintesc despre această realitate. Pentru ei, finalul va însemna distrugerea. Dumnezeul lor este stomacul (pe care îl au); și sunt mândri de (unele) lucruri pentru care ar trebui să le fie rușine. Gândirea lor este preocupată cu lucrurile de pe pământ. Dar cetățenia noastră este pentru cer, de unde Îl și așteptăm ca Salvator pe Stăpânul Isus Cristos, care va transforma (atunci) corpurile noastre umile, făcându-le asemănătoare celui glorios pe care îl are El. Și va face acest lucru folosind autoritatea cu care Își subordonează totul.

Filipeni 3:12-21 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Nu spun, acuma – fraților – Că premiul l-am și dobândit, Ori c-am ajuns desăvârșit; De-aceea, să luați aminte, Căci eu alerg tot înainte Și caut să-l apuc, mereu, Cum am fost apucat și eu – La rându-mi – de Hristos Iisus. Nu cred că, mâinile, mi-am pus, Pe El și că L-am apucat, Dar fac un lucru, ne-ncetat, Uitând de tot ce-ar rămânea, Pe al meu drum, în urma mea: Caut, mereu, să iau aminte, La ce se află, înainte. Caut, neîncetat, să merg Tot înainte și alerg, Spre ținta mea, spre premiul care E a lui Dumnezeu chemare, Făcută prin Iisus Hristos. Vă-ndemn, pentru al vost’ folos, Pe voi – pe cei care doriți S-ajungeți dar, desăvârșiți – Ca ăst gând să vă-nsuflețească Și, tot mereu, să vă-nsoțească; Iar dacă are-a fi, cumva, De-altă părere, cineva, În vreo privință, Dumnezeu Are-a vă lumina, mereu, Și-o să vă dea, după dorință, Lumină, în orice privință. În lucrurile despre care, Sunt de-o părere fiecare, E bine ca să încercăm, Cu toți, la fel, ca să umblăm. Urmați-mă, mereu, pe mine, Privind, întotdeauna, bine, La cei ce, seamă, iau, apoi, La pilda ce-o aveți în noi Și cari se poartă, după ea, Voind a fi, asemenea. De multe ori, v-am repetat Și vă mai spun, încă odat’, Plângând: sunt mulți – neîndoios – Vrăjmașii crucii lui Hristos. Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ. Însă, cetățenia noastră – Și totodată și a voastră – Aflată e, în ceruri, sus, De unde, pe Hristos Iisus, Îl așteptăm noi, fraților, Ca Domn și ca Mântuitor. El va schimba, trupul pe care Smerita noastră stare-l are, Și îl va face, pe-astă cale, La fel ca trupul slavei Sale, Printr-o lucrare de putere Care, doar după a Sa vrere, Poate orișice lucru-a pune, În slujba Sa, și a-l supune.”