YouVersion
Pictograma căutare

Filipeni 3:1-8

Filipeni 3:1-8 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În concluzie, frații mei, bucurați-vă în (relația voastră cu) Stăpân(ul nostru). Mie nu îmi este greu să vă scriu despre aceleași lucruri; dar pentru voi, ele reprezintă o măsură (suplimentară) de protecție. Feriți-vă de acei „câini”! Mă refer la acei lucrători răi care își mutilează corpul. Cei care practică adevărata circumcizie, suntem noi care ne închinăm lui Dumnezeu prin Spiritul Său. Noi ne lăudăm cu Cristos Isus și nu ne bazăm pe lucruri fizice. Desigur, eu aș fi justificat să mă bazez pe aceste lucruri. Dacă cineva crede că are motive să se încreadă în astfel de lucruri, eu aș fi mai determinat decât el. Am fost circumcis în cadrul poporului Israel când aveam opt zile; și fac parte dintre descendenții lui Beniamin. Eu deci sunt evreu, născut din părinți evrei. Referitor la doctrina legii (mozaice), am optat (în trecut) pentru a fi fariseu. Entuziasmul pe care l-am avut, m-a determinat să persecut comunitatea creștinilor. Iar cu privire la dreptatea care se obține prin respectarea legii (mozaice), am trăit ireproșabil. Dar din cauza (descoperirii) lui Cristos, am considerat toate acestea ca fiind o pierdere (acceptabilă). Chiar și acum le consider pe toate ca pe o pierdere care a fost compensată de cunoașterea lui Cristos Isus, Stăpânul meu. Pentru El am acceptat abandonarea tuturor acestor lucruri pe care le evaluez (acum) ca fiind niște gunoaie – ca să Îl câștig pe Cristos.

Filipeni 3:1-8 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Încolo, vreau, dragii mei frați, În Domnul, să vă bucurați. Mie – ca să vă scriu, mereu, Aceleași lucruri – nu mi-e greu, În timp ce vouă, ne-ndoios, Vă sunt acestea, de folos. Păziți-vă, necontenit, De câini-aceia! Negreșit, De lucrătorii răi, să știți, De-asemenea, să vă feriți! De scrijeliți-acei, apoi, Fugiți, întotdeauna, voi! Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești. Măcar că eu chiar aș putea, Pricini de-ncredere-a avea, În multe lucruri care sânt Aflate, pe acest pământ. Dacă, încredere, cumva, Poate să aibă cineva, În lucruri pământești, mereu, Mai multă, pot ca să am eu. Eu – printre toți ceilalți, din jur – Tăiat mă aflu, împrejur; De neam, mă trag, din Israel, Și sunt Evreu, de al meu fel; Ca seminție, negreșit, Din Beniamin, eu am ieșit, Iar după Lege, Fariseu Am fost, întotdeauna, eu. În ce privește râvna mea, Mărturisesc dar, despre ea, Că fost-am un prigonitor, Pentru Biserici, fraților. Despre a mea neprihănire, Dată de Lege, s-aveți știre, Că nu am nici o meteahană, Pentru că sunt, fără prihană. Dar lucruri care, pentru mine, Erau câștig, acum, mai bine, Le-am socotit făr’ de folos, Fiind doar pierderi, în Hristos. Ba și acum, când le privesc, Tot pierdere, le socotesc, Față de-un preț nespus de mare, Pe cari cunoașterea îl are, A Domnului meu Cel de Sus, Cari este chiar Hristos Iisus. Doar pentru El, pierdut-am toate Și am ajuns a le socoate, Drept un nimic, drept un gunoi, Să pot a-L câștiga apoi, Chiar pe Hristos și, negreșit