YouVersion
Pictograma căutare

Filipeni 2:1-11

Filipeni 2:1-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În concluzie, vă sugerez să verificați dacă între voi există următoarele obiceiuri: încurajarea în (urmarea lui) Cristos, consolarea produsă de practicarea dragostei, colaborare reciprocă determinată de Spirit, bunăvoință și milă. Dacă vă caracterizează aceste lucruri, vă cer să îmi faceți o bucurie completă demonstrând unitate în ce privește mentalitatea, dragostea, spiritul (acțiunilor) și scopul (vostru). Să nu faceți nimic motivați de spiritul ambițiilor personale sau determinați de dorința unei glorii efemere. Ci trăind smeriți, oricare dintre voi să îl considere pe altul ca fiind superior lui. Fiecare dintre voi să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci și de ale altora. Să aveți următorul model de gândire care a fost specific și lui Cristos Isus: deși El a avut exact aceeași natură ca Dumnezeu, nu a considerat că această egalitate îi oferă dreptul să Își urmărească propriile interese. Ci atunci când a devenit asemănător unui om, a renunțat la aceste drepturi personale și a fost de acord să trăiască în condițiile unui sclav! Fiind om, El S-a smerit și a acceptat să trăiască în ascultare chiar și atunci când aceasta a însemnat moarte – și nu una normală, ci prin crucificare… Datorită acestui fapt, Dumnezeu I-a acordat cea mai mare onoare și I-a oferit un nume care este superior tuturor celorlalte (ființe). El a făcut acest lucru pentru ca toate ființele din cer, de pe pământ și de sub pământ, să îngenuncheze înaintea numelui „Isus”. Și orice limbă (va trebui) să declare astfel, pentru gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Stăpânul (în Univers)!

Filipeni 2:1-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Dacă-n Hristos, cumva, apare, În rândul vostru, o-ndemnare, Sau dacă e vreo mângâiere, Pe care dragostea o cere, Sau dacă e o legătură A Duhului, sau o măsură De milostenie și-ndurare, Vă rog atunci, pe fiecare, Să încercați să-mi faceți mie, O negrăită bucurie, Ținându-vă strâns, în unire, Având o singură simțire, O dragoste, un singur gând Și-un suflet, în al vostru rând. Din duh de ceartă – eu vă zic – Nimeni să nu facă nimic. Pentru o slavă ce se-arată A fi deșartă, niciodată, Nimica să nu faceți voi, Ci, în smerenie, mai apoi, Să îl privească fiecare, Pe altul, ca fiind mai mare. Necontenit, să căutați, Folosul altora, dragi frați. Gândul acesta, ne-ncetat – Cari în Hristos a fost aflat, Să îl aveți, în voi, mereu. Măcar că al lui Dumnezeu Chip, îl avea, El n-a luat, Ca pe un lucru de-apucat, Faptul că El se dovedea, Cu Dumnezeu, asemenea, Ci dimpotrivă, S-a lăsat, Pe Sine însuși, dezbrăcat, Luând un chip al robilor, Asemenea oamenilor. La-nfățișare-a fost găsit, Ca și un om. El S-a smerit Și S-a făcut ascultător, Până la moarte – fraților – Și încă moartea ce-o aduce Doar răstignirea, de pe cruce. De-aceea, L-a și înălțat, Nespus de mult, și-apoi I-a dat Un Nume nou, chiar Dumnezeu, Nume cari, mai pe sus, mereu, Este, față de orice nume Aflat sub soarele din lume. În acest Nume-al lui Iisus, Orice genunchi – din cer, de sus, Din lume sau de sub pământ – Se va pleca. Limbi, câte sânt, Vor trebui ca să vorbească Și astfel, să mărturisească, Spre slava Tatălui de Sus, Faptul că Domnul e Iisus.