Matei 8:19-34 - Compare All Versions

Împărtășește

Atunci s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.” Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. Și, deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?” Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” „Duceți-vă”, le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.

Atunci un cărturar s-a apropiat și I-a zis: ‒ Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge! Însă Isus i-a spus: ‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul. Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis: ‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu. Dar Isus i-a zis: ‒ Urmează-Mă și lasă morții să-și înmormânteze morții! Apoi S-a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. Și iată că pe mare s-a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri; Isus însă dormea. Ucenicii s-au apropiat și L-au trezit, zicând: ‒ Doamne, scapă-ne, că pierim! Însă El le-a zis: ‒ De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. Oamenii au rămas uimiți și au zis: ‒ Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea? Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în teritoriul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. Și iată că au început să strige, zicând: ‒ Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme? Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii Îl rugau, zicând: ‒ Dacă ne alungi, trimite-ne în turma aceea de porci! El le-a zis: ‒ Duceți-vă! Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în mare, și a murit în ape. Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i-au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din teritoriul lor.

Când a ajuns acolo, s-a apropiat de El un scrib și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Să știi că în timp ce vulpile au adăposturi unde să se culce și păsările au cuiburi, Fiul Omului nu are unde să Își odihnească propriul Său cap.” Altul, care era dintre discipolii Lui, I-a zis: „Doamne, permite-mi să mă duc mai întâi să îmi înmormântez tatăl.” Isus i-a răspuns: „Vino după Mine și lasă morții să își înmormânteze pe cei morți.” Isus S-a urcat într-o barcă; și discipolii Lui au mers împreună cu El. A început deodată o furtună atât de mare, încât barca era acoperită de valuri. Isus dormea. Discipolii s-au apropiat de El și L-au trezit, strigând: „Doamne, scapă-ne; altfel murim!” El le-a zis: „De ce vă este frică? În plus, Eu constat că aveți o credință superficială…” Ridicându-Se, El a certat vânturile și marea. Apoi(, în scurt timp,) s-a făcut liniște. Ei se mirau și ziceau: „Ce fel de om este Acesta?! Pe El îl ascultă atât vânturile cât și marea!” Când a ajuns Isus pe cealaltă parte (a lacului) în localitatea gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte. Erau atât de periculoși, încât nimeni nu putea să treacă pe acel drum. Au început să strige: „Ce avem noi în comun cu Tine, Isus, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit să ne chinuiești înainte de termen?” Departe de ei erau mulți porci care pășteau. Demonii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți din ei, permite-ne să intrăm în acei porci!” El le-a zis: „Duceți-vă!” Atunci demonii au ieșit (din oameni) și au intrat în porci care, ca la comandă, s-au repezit de pe râpă în mare, unde s-au înecat. Porcarii au fugit în orașul lor și au povestit ce se întâmplase cu demonizații și cu porcii. Toți oamenii din oraș au venit la Isus; și cum L-au văzut, L-au rugat să plece din zona lor.

Și un anume scrib a venit și i-a spus: Învățătorule, te voi urma oriunde ve merge. Și Isus i-a spus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să își culce capul. Și un altul dintre discipolii săi i-a spus: Doamne, lasă-mă întâi să mă duc și să îl înmormântez pe tatăl meu. Dar Isus i-a spus: Urmează-mă! Și lasă morții să își înmormânteze morții. Și după ce s-a îmbarcat într-o corabie, discipolii săi l-au urmat. Și iată, s-a stârnit pe mare o furtună puternică încât corabia era acoperită de valuri, dar el dormea. Și discipolii lui au venit la el și l-au trezit, spunând: Doamne, salvează-ne, pierim. Iar el le-a spus: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi ridicându-se, a mustrat vânturile și marea; și s-a făcut o liniște mare. Iar oamenii se minunau, spunând: Ce fel de om este acesta, că până și vânturile și marea ascultă de el? Și când a ajuns el de partea cealaltă în ținutul Gherghesenilor, l-au întâmpinat doi posedați de draci, foarte periculoși, ieșind din morminte, încât nimeni nu era în stare să treacă pe acea cale. Și iată, strigau, spunând: Ce avem noi de a face cu tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de timp? Și mai departe de ei era o turmă cu mulți porci păscând. Așa că dracii îl implorau, spunând: Dacă ne scoți din ei, lasă-ne să ne ducem în turma de porci. Și le-a spus: Duceți-vă. Și după ce au ieșit, s-au dus în turma de porci; și iată, toată turma de porci s-a aruncat furios în jos, pe râpă, în mare și au pierit în ape. Și cei care îi pășteau au fugit; și, ducându-se în cetate au povestit tot și cele întâmplate cu cei posedați de draci. Și, iată, toată cetatea a ieșit să îl întâmpine pe Isus; și când l-au văzut, l-au implorat să plece din ținuturile lor.

Atunci a venit la El un cărturar, care I-a zis: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul.” Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!” Dar Isus i-a răspuns: „Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții!” Isus S-a urcat într-o barcă, iar ucenicii Lui L-au urmat. Și iată că pe mare s-a stârnit o asemenea furtună, încât barca era acoperită de valuri. El însă dormea. Ucenicii s-au apropiat de El și L-au trezit, zicându-I: „Doamne, salvează-ne, fiindcă pierim!” El le-a spus: „De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat, a mustrat vânturile și marea și s-a lăsat o liniște adâncă. Oamenii aceia erau uimiți și ziceau: „Ce fel de om este Acesta, de I se supun chiar și vânturile și marea?” Când a ajuns Isus pe partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieșeau din morminte. Erau atât de înfricoșători, încât nimeni nu mai putea trece pe drumul acela. Și iată că au început să strige: „Ce avem noi a face cu Tine, [Isuse,] Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” Departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii Îl rugau și ziceau: „Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma aceea de porci!” „Duceți-vă!”, le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe stâncă în mare și a pierit în ape. Porcarii au fugit și, ajungând în cetate, au povestit totul, anume cele întâmplate cu demonizații. Atunci toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.

Atunci s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge!” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde-Și odihni capul.” Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!” „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții!” Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. Și, deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?” Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?” Departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. Dracii Îl rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci!” „Duceți-vă”, le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus; și cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.

Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge!” Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-şi pună capul.” Altul însă, unul dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” Iisus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!” Iisus s-a urcat într-o corabie şi ucenicii Lui L-au urmat. Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era să fie înghiţită de valuri. El însă dormea. Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au trezit strigând: „Doamne, scapă-ne! Pierim!” El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă. Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Cine este acesta, de I se supun până şi vânturile şi marea?” Când a ajuns Iisus pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de primejdioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela. Şi iată că au început să strige zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. Atunci demonii au început să-L roage şi să zică: „Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma aceea de porci!” „Duceţi-vă!” le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi, deodată, toată turma de pe ţărm s-a repezit în mare şi a pierit în ape. Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit despre tot ce se petrecuse şi despre cei demonizaţi. Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

Atunci, apropiindu-se de el unul dintre cărturari, a spus: „Învățătorule, te voi urma oriunde te vei duce”. Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”. Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi și să-l îngrop pe tatăl meu!”. Dar Isus i-a zis: „Urmează‑mă și lasă morții să-și îngroape morții!”. Apoi, urcând [Isus] în barcă, discipolii lui l-au urmat. Și iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea! Venind [discipolii lui], l-au trezit, spunându‑i: „Doamne, salvează-ne! Pierim”. Dar el le-a spus: „De ce sunteți fricoși, [oameni] cu puțină credință?”. Atunci, ridicându-se, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină. Oamenii au fost cuprinși de uimire și spuneau: „Cine este acesta că și vânturile, și marea ascultă de el?”. Ajungând pe malul [celălalt], în ținutul gadarénilor, l-au întâmpinat doi posedați de diavoli ieșiți din morminte, atât de violenți încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela. Și iată că ei strigau, zicând: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuiești?”. Nu departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. Diavolii îl rugau, zicând: „Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma de porci!”. El le-a zis: „Mergeți!”. Ieșind [din posedați], ei au intrat în porci și, iată, toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă și a pierit în apă! Atunci paznicii au fugit și, venind în cetate, au făcut cunoscute toate și [cele întâmplate] cu posedații. Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, văzându-l, l-au rugat să plece din ținutul lor.

Atuncea s-a apropiat Un cărturar și-a cuvântat: „Învățătorule, aș vrea Să te urmez, de s-ar putea.” Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.” „Doamne” – a zis atunci un altul Din ucenici – „Iată că eu Vreau să-l îngrop, pe tatăl meu. Să plec, mă lasă, așadar!” „Tu vin-o după Mine, iar Pe morți, îi lasă morților: Cei morți, îngroape-și morții lor.” Într-o corabie-a urcat Iisus, fiind, apoi, urmat De ucenicii Lui. Deodată, Marea a fost învolburată, De o furtună strașnică. Cu furie năprasnică, Talazuri mari se năpusteau Și în corabie loveau, Iar El dormea. L-au deșteptat Ai Săi, fiindcă s-au speriat: „Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!” „De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit. Oameni-acei se minunau Și-nfiorați se întrebau: „Ce om este Acesta, oare, De îl ascultă vânt și mare?” Iisus, apoi, a debarcat În Gadareni. L-au așteptat Doi îndrăciți, care ieșeau Dintr-un mormânt, căci locuiau În cimitir. De răul lor, Nu mai trecea un călător Pe acel drum. Când L-au văzut, Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi. În depărtare se zăreau Turme de porci, care pășteau. Dracii, văzând că Iisus tace – Știind că n-or avea ce face – Cuprinși de spaimă, Îl rugară: „De vrei ca să ne scoți afară, Atunci, ne lasă să plecăm Și-n porci-aceia să intrăm.” „Duceți-vă!” – le-a zis Iisus. Draci-au ieșit și-apoi s-au dus Și-n acea turmă au intrat. Deodată, porci-au alergat Spre stânci și-apoi s-au azvârlit, În mare, unde au pierit. Porcarii s-au înspăimântat Și-au povestit ce s-a-ntâmplat, Locuitorilor cetății. Aceștia, au ieșit cu toții, Cu mic – cu mare și s-au dus – Să-L întâlnească, pe Iisus. Ei L-au rugat, când L-au văzut, Să plece din al lor ținut.