Matei 8:19-34

Atuncea s-a apropiat Un cărturar și-a cuvântat: „Învățătorule, aș vrea Să te urmez, de s-ar putea.” Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.” „Doamne” – a zis atunci un altul Din ucenici – „Iată că eu Vreau să-l îngrop, pe tatăl meu. Să plec, mă lasă, așadar!” „Tu vin-o după Mine, iar Pe morți, îi lasă morților: Cei morți, îngroape-și morții lor.” Într-o corabie-a urcat Iisus, fiind, apoi, urmat De ucenicii Lui. Deodată, Marea a fost învolburată, De o furtună strașnică. Cu furie năprasnică, Talazuri mari se năpusteau Și în corabie loveau, Iar El dormea. L-au deșteptat Ai Săi, fiindcă s-au speriat: „Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!” „De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit. Oameni-acei se minunau Și-nfiorați se întrebau: „Ce om este Acesta, oare, De îl ascultă vânt și mare?” Iisus, apoi, a debarcat În Gadareni. L-au așteptat Doi îndrăciți, care ieșeau Dintr-un mormânt, căci locuiau În cimitir. De răul lor, Nu mai trecea un călător Pe acel drum. Când L-au văzut, Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi. În depărtare se zăreau Turme de porci, care pășteau. Dracii, văzând că Iisus tace – Știind că n-or avea ce face – Cuprinși de spaimă, Îl rugară: „De vrei ca să ne scoți afară, Atunci, ne lasă să plecăm Și-n porci-aceia să intrăm.” „Duceți-vă!” – le-a zis Iisus. Draci-au ieșit și-apoi s-au dus Și-n acea turmă au intrat. Deodată, porci-au alergat Spre stânci și-apoi s-au azvârlit, În mare, unde au pierit. Porcarii s-au înspăimântat Și-au povestit ce s-a-ntâmplat, Locuitorilor cetății. Aceștia, au ieșit cu toții, Cu mic – cu mare și s-au dus – Să-L întâlnească, pe Iisus. Ei L-au rugat, când L-au văzut, Să plece din al lor ținut.