Matei 26:44-75
Matei 26:44-75 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
I-a lăsat din nou, s-a depărtat şi s-a rugat a treia oară zicând aceleaşi cuvinte. Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel care Mă vinde este aproape!” Pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul din cei doisprezece, cu o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, trimişi de marii preoţi şi de bătrânii poporului. Iar vânzătorul le dăduse acest semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este; prindeţi-L!” Îndată, Iuda s-a apropiat de Iisus şi I-a zis: „Bucură-Te, învăţătorule!” Şi L-a sărutat. Iisus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci?” Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Iisus şi L-au prins. Şi unul dintre cei ce erau cu Iisus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, fiindcă toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar altfel cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?” În clipa aceea, Iisus a zis mulţimii: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele stăteam în mijlocul vostru şi învăţam poporul în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. Cei ce L-au prins pe Iisus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă cum se va termina. Marii preoţi, bătrânii şi tot Sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit nici una, cu toate că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi şi au spus: „Acesta a zis: Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” Iisus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te pun să juri pe Dumnezeu cel Viu dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Tu ai spus!” i-a răspuns Iisus. „Ba mai mult vă spun că de acum încolo Îl veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia Lui. Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.” Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit, zicând: „Hristoase, profeţeşte-ne: cine Te-a lovit?” Petru şedea afară în curte. Şi a venit la el o slujnică şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Galileanul!” Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vorbeşti.” Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi le-a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus din Nazaret.” El s-a lepădat iarăşi, cu jurământ, şi a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi i-au zis lui Petru: „Nu încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, fiindcă şi vorba te dă de gol.” Atunci el a început să se blesteme şi să se jure zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Şi îndată a cântat cocoşul. Atunci Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Iisus: „Înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.
Matei 26:44-75 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și i-a lăsat și a plecat din nou și s-a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. Atunci a venit la discipolii săi și le-a spus: Dormiți de acum și odihniți-vă; iată, ora este aproape și Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor. Ridicați-vă, să mergem; iată, este aproape cel ce mă trădează. Și pe când încă vorbea el, iată, Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea și cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și bătrânii poporului. Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe acela pe care îl voi săruta, acela este: prindeți-l. Și apropiindu-se îndată de Isus, a spus: Bucură-te, Rabi; și l-a sărutat. Iar Isus i-a spus: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci au venit și au pus mâinile pe Isus și l-au prins. Și, iată, unul dintre cei ce erau cu Isus, a întins mâna și și-a scos sabia și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a spus: Pune-ți sabia la locul ei; fiindcă toți cei ce iau sabia, vor pieri de sabie. Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl meu și el mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Atunci cum se vor împlini scripturile, că astfel trebuie să fie? În aceeași oră Isus a spus mulțimii: Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu bâte, ca să mă luați? Ședeam zilnic cu voi, învățându-vă în templu și nu m-ați prins. Dar toată aceasta s-a făcut ca scripturile profeților să se împlinească. Atunci toți discipolii l-au părăsit și au fugit. Și cei ce l-au prins pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați scribii și bătrânii. Iar Petru l-a urmat de departe, până la curtea palatului marelui preot și a intrat și a șezut cu servitorii să vadă sfârșitul. Și preoții de seamă și bătrânii și tot consiliul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să îl ucidă. Dar nu au găsit; deși au venit mulți martori falși, totuși nu au găsit nimic. Și la urmă au venit doi martori falși, Și au spus: Acesta a zis: Sunt în stare să distrug templul lui Dumnezeu și să îl construiesc iarăși în trei zile. Și marele preot s-a sculat și i-a spus: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta? Dar Isus tăcea. Și marele preot a răspuns și i-a zis: Te conjur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. Isus i-a zis: Tu ai spus-o. Cu toate acestea vă spun: De acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului. Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: A blasfemiat; ce nevoie mai avem de alți martori? Iată acum ați auzit blasfemia lui. Ce gândiți voi? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat de moarte. Atunci l-au scuipat în față și l-au bătut cu pumnii și alții l-au pălmuit, Spunând: Profețește-ne, Cristoase: Cine este cel ce te-a lovit? Și Petru ședea afară în curtea palatului și o tânără a venit la el, spunând: Și tu ai fost cu Isus din Galileea. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: Nu știu ce spui. Și când a ieșit în portic, l-a văzut altă tânără și a spus celor de acolo: Și acesta era cu Isus din Nazaret. Și din nou a negat cu jurământ: Nu îl cunosc pe omul acesta. Și după un timp, cei ce stăteau acolo în picioare au venit și i-au spus lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, fiindcă și vorbirea ta te dă pe față. Atunci el a început să blesteme și să jure, spunând: Nu îl cunosc pe omul acesta. Și îndată cocoșul a cântat. Și Petru și-a amintit vorba lui Isus, care îi zisese: Înainte de a cânta cocoșul, mă vei nega de trei ori. Și a ieșit și a plâns cu amar.
Matei 26:44-75 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „De acum dormiți și odihniți-vă!… Iată, s-a apropiat ceasul când Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor. Ridicați-vă, să mergem; iată, se apropie vânzătorul!” Pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă și de bătrânii poporului. Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta eu, acela este; să-l prindeți!” S-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Rabbí !” Și L-a sărutat. Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui-preot și i-a tăiat urechea. Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri! Crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să-mi pună chiar acum la îndemână peste douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor mai împlini Scripturile, care spun că așa trebuie să fie?” În clipa aceea, Isus a zis gloatei: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele eram [cu voi] în Templu învățându-i pe oameni, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească Scripturile profeților.” Atunci, toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. Cei ce L-au prins pe Isus L-au dus la marele-preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. Petru L-a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui-preot; intrând, s-a așezat împreună cu servitorii, ca să vadă sfârșitul. Preoții de seamă, [bătrânii] și tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar n-au găsit niciuna, chiar dacă veniseră mulți martori mincinoși. În cele din urmă, au venit doi care au spus: „El a zis: «Pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și în trei zile să îl zidesc la loc.»” Atunci marele-preot s-a ridicat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva Ta?” Dar Isus tăcea. Și marele-preot I-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” Isus i-a răspuns: „Tu însuți ai zis-o! Dar Eu vă mai spun că, de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului .” Atunci, marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vrednic de moarte!” Atunci, L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit, zicând: „Profețește cine te-a lovit, hristosule!” Petru însă stătea afară, în curte. O servitoare s-a apropiat de el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!” Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce spui!” Când a ieșit în pridvor, l-a văzut alta și le-a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus din Nazaret!” El a tăgăduit din nou, cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” La puțin timp, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: „Cu adevărat și tu ești unul dintre ei, căci și vorba te dă de gol.” Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul. Iar Petru și-a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” A ieșit afară și a plâns cu amar.
Matei 26:44-75 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
I-a lăsat din nou, S-a îndepărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!” Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare cu săbii și cu ciomege, trimisă de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mâna pe el!” Îndată Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a sărutat. Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri! Crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” În clipa aceea Isus le-a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. Cei ce L-au prins pe Isus L-au dus la marele-preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui-preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi și au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.»” Marele-preot s-a sculat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” Isus tăcea. Și marele-preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba, mai mult, vă spun că de acum încolo Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” Atunci marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea!” Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit, zicând: „Hristoase, prorocește-ne – cine Te-a lovit?” Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul.” Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici!” Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și le-a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” El s-a lepădat iarăși cu jurământ și a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.” Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Matei 26:44-75 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
I-a lăsat, S-a depărtat de ei și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Apoi a venit la discipoli și le-a zis: „De acum încolo puteți să dormiți și să vă odihniți! – A venit momentul în care Fiul Omului va fi predat păcătoșilor… Sculați-vă! Să mergem! Se apropie trădătorul…” În timp ce vorbea El, a venit Iuda – unul dintre cei doisprezece discipoli – cu o mare mulțime de oameni, având cu ei săbii și bâte. Erau trimiși de liderii preoților și de bătrânii (religioși ai) poporului (evreu). Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Cel pe care trebuie să Îl arestați este Acela pe care Îl voi săruta.” Imediat, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Să trăiești, Învățătorule!” Apoi L-a sărutat. Isus i-a zis: „Prietene, fă ce ai venit să faci!” Atunci acei oameni s-au apropiat, L-au prins pe Isus și L-au arestat. Unul dintre cei care erau cu Isus, și-a scos sabia, a lovit pe sclavul marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei; pentru că toți cei care o pun în acțiune, vor fi distruși tot cu sabia! Crezi că Mi-ar fi greu să Îl rog pe Tatăl Meu să Mă apere? Imediat Mi-ar putea pune la dispoziție cel puțin douăsprezece armate mari de îngeri… Dar atunci cum s-ar mai confirma Scripturile care spun că așa trebuie să Mi se întâmple?” Apoi, Isus S-a adresat mulțimii de oameni care veniseră, zicându-le: „Ați plecat după Mine, să Mă prindeți, ca după un tâlhar – cu săbii și cu bâte. Ați fi putut să Mă arestați în oricare dintre zilele când am fost în Templu, și totuși nu ați făcut-o.” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme ce prevestiseră profeții în cărțile lor! Atunci toți discipolii L-au abandonat și au fugit… Cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la marele preot unde erau adunați scribii și bătrânii. Petru L-a urmat de la distanță, până în curtea marelui preot. Apoi a intrat acolo și a stat jos împreună cu gardienii, ca să vadă cum se vor sfârși toate acestea. Liderii preoților, bătrânii și toți ceilalți din Sanhedrin căutau pe cineva care să facă o declarație falsă, în baza căreia ei să poată decide omorârea lui Isus. Dar deși s-au prezentat mulți martori mincinoși, declarațiile lor nu le puteau justifica decizia. În final, au venit doi și au zis: „Acesta a spus: «Eu pot să stric templul lui Dumnezeu și să îl reconstruiesc în trei zile.»” Marele preot s-a ridicat și a zis: „Nu răspunzi nimic la acuzațiile pe care le-au formulat aceștia împotriva Ta?” Isus tăcea. Șeful preoților a vorbit din nou, zicând: „Îți cerem sub jurământ să ne spui dacă Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu!” Isus a răspuns: „Da! Sunt! Iar de-acum încolo veți vedea pe «Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu, în suprema poziție de autoritate și venind deasupra norilor cerului!»” Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Aceasta este blasfemie! Mai avem oare nevoie de vreun martor? Acum ați auzit-o direct de la El! Cum considerați că trebuie să procedăm?” Ei au răspuns: „Este vinovat! Merită moartea!” Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit cu pumnii. Apoi cei care Îl biciuiau, ziceau: „Cristos, profețește-ne cine Te-a lovit!” Dar Petru stătea afară, în curte. A venit o servitoare la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!” El s-a dezis în fața tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să spui!” Când s-a dus spre ieșire, l-a văzut o altă servitoare care a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret!” El a negat din nou cu jurământ, zicând: „Nu cunosc pe acest om!” După puțin timp, au venit ceilalți oameni care erau acolo și i-au zis lui Petru: „Suntem siguri că și tu ești unul dintre acei oameni; ne demonstrezi acest lucru prin dialectul pe care-l folosești când vorbești – pentru că seamănă cu al lor.” Atunci Petru a început să se blesteme și să jure, zicând: „Nu cunosc pe acest om!” Și în acel moment, a cântat cocoșul. Atunci Petru și-a amintit că Isus îi spusese: „Înainte să cânte cocoșul, te vei dezice de Mine de trei ori.” Și plecând afară, a plâns cu un profund regret…
Matei 26:44-75 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iisus, din nou, i-a părăsit, Ca să se roage, și-a găsit Un loc, unde S-a așezat. A treia oară S-a rugat, Și-aceleași vorbe le-a rostit. L-a ucenici, a revenit, Spunându-le: „Acum, dormiți! Puteți ca să vă odihniți! Timpul, Fiului omului, S-a împlinit, iar soarta Lui E-n mâinile oamenilor, Căci e lăsată-n seama lor. Sculați! Al vost’ Învățător E căutat, de vânzător!” Pe când Iisus, încă, vorbea, Iuda, de ei, se-apropia – De gloată însoțit – să-L lege. Armați cu săbii și ciomege, Gloata aceea de strânsură – Toată acea adunătură – Trimisă-a fost, după Iisus, De preoții cei mai de sus Și de bătrânii lor, din sfat. Semn, vânzătorul a lăsat, Celor care erau cu el: „Învățătorul e acel, Pe care, eu am să-L sărut. Când vi-L fac, astfel, cunoscut, Veți tăbărî să-L înhățați!” Apoi – urmat de-ai săi fârtați, De la distanță – de Iisus, Apropiindu-se, I-a spus: „Învățătorule! A-Ți spune, O vorbă am: cu plecăciune!” Vorbindu-I, s-a apropiat Și, pe obraz, L-a sărutat. „Prietene, ce ai venit Să faci, fă dar, pân’ la sfârșit!” – Lui Iuda, i-a răspuns Iisus. Gloata, atunci, mâna a pus, Pe El, și nu L-a mai scăpat. Un ucenic a încercat Să-I sară-n ajutor. Grăbit, A scos sabia și-a lovit Pe-un om, chiar lângă el aflat. Astfel, urechea i-a tăiat, Unui rob al preotului. Atuncea, ucenicului, Iisus i-a zis: „Pune-o la loc. Așează-ți sabia în toc. Cel ce de ea s-a folosit, De sabie va fi lovit, Și moartea-i va veni prin ea. Crezi că, pe Tatăl, n-aș putea Să-L rog, să-Mi dea ajutorare? Doar peste doișpe legiuni are, De îngeri, gata pregătite, Pe care le-ar putea trimite, Dacă le-aș cere, imediat! Însă, așa de-aș fi lucrat, Cum oare s-ar fi împlinit Tot, ce-n Scripturi, a fost vestit?” Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat. Toate, acum, s-au întâmplat, Spre-a se-mplini ce a fost scris, Ceea ce prin proroci s-a zis.” Toți ucenicii au fugit, Lăsându-L singur, părăsit, În mâna cetei de tâlhari Și-a preoților celor mari. În fața lui Caiafa, dus, A fost, apoi, Domnul Iisus. Lângă Caiafa, se aflau Mulți cărturari; îl însoțeau Și vârstnicii norodului, Pândind venirea Domnului. Petru, din umbră, L-a urmat, Pân’ la Caiafa și-a intrat În curțile preotului, Șezând, apoi, cu-aprozii lui, Sfârșitul să îl urmărească. Toți căutau ca să găsească – Preoți, bătrâni și cărturari – Pe cineva, vreun martor cari, O mincinoasă mărturie, Să facă și motiv să fie, În contra lui Iisus, prin care, Să poată ca să Îl omoare. Deși mulți martori le-au venit, Pe nimeni, însă, n-au găsit, Pentru-a depune-o mărturie, Prin care-nvinuit să fie. La urmă, doi, tot s-au aflat. Ei ziseră: „L-am ascultat Spunând: „Templul Lui Dumnezeu, Îl stric și, în trei zile, Eu, La loc, pot să îl reclădesc.” Auzind ceea ce vorbesc, Din jilțul său, s-a ridicat Marele preot și-a-ntrebat: „I-auzi pe-acești oameni ce zic? Tu nu ai de răspuns nimic?” Iisus tăcea, privind în jur. Preotu-a zis atunci: „Te jur Pe Dumnezeu cel viu, că-I ești Fiu și Hristos, cum ne vorbești!” „Da! Eu sunt!” le-a răspuns Iisus „Ba mai mult, iată ce-am de spus: De-acum, Îl veți vedea, mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Șezând, pe Fiul omului, Căci braț e, al puterii Lui. Pe norii cerului, și voi, Îl veți vedea venind, apoi!” Marele preot s-a sculat Și hainele și-a sfâșiat, Țipând într-una: „A hulit! Acum, cu toți L-ați auzit! Deci, ce nevoie mai avem De martori, când, chiar noi suntem Martori, la ce-a mărturisit?! Cu noi, de față, a hulit! Spuneți! Care-i părerea voastră?” „E vinovat, în fața noastră” – Întreg soboru-a glăsuit – „Cu moartea, fie pedepsit!” Astfel, Iisus a fost lăsat, Celor din sală; L-au scuipat Drept în obraz, L-au pălmuit Și-apoi, cu pumnii, L-au lovit, Zicând: „Hristoase, prorocește! Cine e cel ce Te lovește?” Petru, în curte, s-a aflat, Cu alții stând, când, observat, Fost-a de-o slujnică. La el, Aceasta merse: „Cu Acel Iisus, venit din Galileea, Și tu ai fost!” – i-a zis femeia. „N-am fost! Și nu-i adevărat! Nu știu ce spui” – s-a lepădat Petru, în fața tuturor. Când a ieșit însă-n pridvor, O alta l-a zărit și-a spus: „Și-acesta fost-a cu Iisus!” S-a lepădat, cu jurământ, Petru, zicând: „Vă jur! Nu sânt, Din ceata omului Acel!” Dar alții au venit la el, Spunându-i: „Nu-ncape-ndoială, Că-omu-acesta ne înșeală. Tu ești din ceata lui Iisus! Deci, în zadar, limba ți-ai pus, Minciuni, să ne trimită-n stol, Căci vorba ta te dă de gol!” Petru-ngrozit, iar s-a jurat Și-n urmă, s-a și blestemat, Zicând: „Eu nu știu cine este, Omul Acesta!” Când, de veste, Însă, a prins că a cântat Cocoșul, brusc s-a deșteptat, Și-ndată și-a reamintit Tot ce Iisus i-a povestit: „Petre, îți spun adevărat, Că încă nu va fi cântat Cocoșul – chiar în noaptea asta! – Și-atunci, când va veni năpasta, Chiar tu, de Mine, de trei ori, Ai să te lepezi, până-n zori.” Cu inima îndurerată, De remușcare măcinată, Petru – cu chipul ca de var – Plecă să-și plângă-al său amar.
Matei 26:44-75 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte. Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”. Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului, iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”. S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat. Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins. Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”. În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat. Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit. Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul. Arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”. Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”. Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”. Isus i-a răspuns: „Tu ai zis. Ba vă spun: «de acum îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii șivenind pe norii cerului»”. Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”. Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit, spunând: „Profețește-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”. Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeánul”. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”. Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”. Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul tău te trădează”. Atunci a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Și îndată a cântat cocoșul. Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar.
Matei 26:44-75 Noua Traducere Românească (NTR)
I-a lăsat iarăși, S-a îndepărtat și S-a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Atunci a venit la ucenici și le-a zis: ‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează. În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“. El s-a apropiat imediat de Isus și a zis: ‒ Plecăciune, Rabbi ! Și L-a sărutat îndelung pe obraji. Isus i-a zis: ‒ Prietene, fă potrivit cu ceea ce ai venit să faci! Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea. Însă Isus i-a zis: „Pune-ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! Sau crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum s-ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“. În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi ședeam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților“. Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul. Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși. La urmă, au venit doi care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile»“. Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat: ‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? Dar Isus tăcea. Marele preot i-a zis: ‒ Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu! Isus i-a răspuns: ‒ Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că, de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului. Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând: ‒ A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! Ce părere aveți? Ei au răspuns, zicând: ‒ Merită să fie pedepsit cu moartea! Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“. Petru însă stătea afară, în curte. O slujnică s-a apropiat de el, zicând: ‒ Și tu erai cu Isus galileeanul! Dar el a negat înaintea tuturor, zicând: ‒ Nu știu despre ce vorbești! În timp ce se îndrepta spre poartă, l-a văzut o altă slujnică. Ea le-a zis celor de acolo: ‒ Acesta era cu Isus nazarineanul. Dar el a negat din nou cu jurământ: ‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta! După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: ‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci până și vorbirea te dă de gol! Atunci el a început să se blesteme și să jure, zicând: ‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta! Și imediat a cântat cocoșul. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, ieșind afară, a plâns mult.
Matei 26:44-75 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.” Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!” Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a sărutat. Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins. Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci, toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. Cei ce au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.’” Marele preot s-a sculat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.” Atunci, L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit, zicând: „Hristoase, prorocește-ne cine Te-a lovit!” Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!” Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.” Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.” Atunci, el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.