Matei 26:1-25
Matei 26:1-25 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
După ce a isprăvit Iisus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: „Ştiţi că după două zile va fi Paştele şi Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit!” Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa şi s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Iisus cu vicleşug şi să-L omoare. Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.” Când era Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.” Când a auzit Iisus, le-a zis: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la marii preoţi şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor. În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Iisus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim masa de Paşte?” El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape, voi sărbători Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” Ucenicii au făcut cum le poruncise Iisus şi au pregătit Paştele. Seara, Iisus s-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-i zică fiecare pe rând: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” El le-a răspuns: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. Fiul Omului se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” Atunci Iuda, cel care l-a trădat, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” Iisus i-a răspuns „Tu ai zis!”
Matei 26:1-25 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și s-a întâmplat că, după ce Isus a terminat toate aceste cuvinte, a spus discipolilor săi: Știți că peste două zile este paștele și Fiul omului este trădat pentru a fi crucificat. Atunci s-au adunat preoții de seamă și scribii și bătrânii poporului în curtea palatului marelui preot, care se numea Caiafa, Și au convenit ca să prindă pe Isus prin viclenie și să îl ucidă. Dar spuneau: Nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor. Iar când Isus era în Betania, în casa lui Simon leprosul, A venit la el o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte prețios și l-a turnat pe capul lui în timp ce stătea la masă. Dar când au văzut, discipolii lui s-au supărat foarte mult, spunând: Pentru ce risipa aceasta? Fiindcă acest mir s-ar fi putut vinde pentru mult și dat săracilor. Când Isus a înțeles, le-a spus: De ce tulburați femeia? Fiindcă a lucrat o lucrare bună față de mine. Deoarece pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. Fiindcă ea, turnând acest mir pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea. Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, în întreaga lume, va fi spus și ce a făcut ea, spre amintirea ei. Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariot, s-a dus la preoții de seamă, Și le-a spus: Ce voiți să îmi dați și vi-l voi preda? Și s-au înțeles cu el pentru treizeci de arginți. Și de atunci căuta ocazia potrivită să îl trădeze. Și în prima zi a azimelor, discipolii au venit la Isus, spunându-i: Unde voiești să îți pregătim să mănânci paștele? Iar el a spus: Mergeți în cetate la cutare om și spuneți-i: Învățătorul spune: Timpul meu este aproape; voi ține paștele în casa ta, cu discipolii mei. Și discipolii au făcut cum îi îndrumase Isus; și au pregătit paștele. Iar, după ce s-a înserat, a șezut cu cei doisprezece. Și pe când mâncau, a spus: Adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda. Și s-au întristat foarte mult și a început fiecare dintre ei să îi spună: Sunt eu, Doamne? Iar el a răspuns și a zis: Cel ce își înmoaie mâna cu mine în farfurie, acela mă va trăda. Într-adevăr, Fiul omului se duce, așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă nu s-ar fi născut. Atunci Iuda, care l-a trădat, a răspuns și a zis: Rabi, sunt eu? Iar el i-a zis: Tu ai spus-o.
Matei 26:1-25 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
După ce a terminat Isus de zis toate aceste cuvinte, le-a spus ucenicilor Săi: „Știți că peste două zile este Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” Atunci, preoții de seamă, [cărturarii] și bătrânii poporului s-au strâns la palatul marelui-preot numit Caiafa și s-au sfătuit să-L prindă pe Isus prin viclenie și să-L omoare. Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.” Pe când era Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui, pe când stătea El la masă. Văzând aceasta, ucenicii s-au mâniat și au zis: „De ce risipa aceasta? Mirul acesta se putea vinde scump, iar banii se puteau da săracilor.” Când a băgat de seamă, Isus le-a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. Când a turnat acest mir pe trupul Meu, a făcut-o pentru îngroparea Mea. Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia aceasta, se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.” Atunci, unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul, s-a dus la preoții de seamă și le-a zis: „Ce-mi dați ca să Îl dau în mâinile voastre?” Ei i-au oferit treizeci de arginți . Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor. În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?” El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate, la cutare, și spuneți-i: «Învățătorul zice: ‘Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștele cu ucenicii Mei.’»” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. Când s-a înserat, Isus S-a așezat la masă cu cei doisprezece [ucenici ai Săi]. Pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat mult și au început să-I spună fiecare în parte: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” El le-a răspuns: „Cel care a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde. Fiul Omului negreșit Se duce, după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut!” Iuda, care avea să-L vândă, a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabbí ?” „Tu însuți ai spus-o”, i-a zis Isus.
Matei 26:1-25 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, le-a zis ucenicilor Săi: „Știți că după două zile va fi Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui-preot, care se numea Caiafa, și s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.” Când era Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump și banii să li se dea săracilor!” Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce îi faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei!” Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. Din clipa aceea Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea pe Isus în mâinile lor. În ziua dintâi a Praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om și spuneți-i: «Învățătorul zice: ‘Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta’»!” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. Negreșit, Fiul Omului Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!”
Matei 26:1-25 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După ce a terminat Isus toate aceste cuvântări, a zis discipolilor Lui: „Știți că după două zile vom sărbători Paștele; iar Fiul Omului va fi condamnat la moartea prin crucificare.” În acea vreme, liderii preoților, scribii și bătrânii poporului (evreu) s-au reunit în curtea marelui preot care se numea Caiafa. Acolo au discutat despre arestarea lui Isus folosind un trădător și despre planul omorârii Lui. Dar au decis să fie precauți, zicând: „Să nu acționăm în timpul sărbătorii, ca să nu se producă dezordine publică!” În timp ce Isus era în localitatea Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie care adusese un vas de gips ornamentat, în care era un ulei parfumat care valora foarte mult. În timp ce stătea Isus la masă, ea a turnat uleiul parfumat pe capul Lui. Discipolilor le-a fost necaz când au văzut ce a făcut ea; și au zis: „Cum se justifică această risipă? Este o cantitate de ulei parfumat care putea fi vândută foarte scump; apoi, banii obținuți s-ar fi putut oferi săracilor!” Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un gest frumos față de Mine. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi; dar pe Mine nu Mă aveți mereu (ca acum). Turnând acest ulei parfumat pe corpul Meu, ea Mi l-a pregătit pentru înmormântare. Vă spun adevărul: Oriunde se va predica această Veste Bună în toată lumea, se va relata și ce a făcut această femeie; și astfel oamenii vor aminti (mereu) de ea.” Atunci unul dintre cei doisprezece (discipoli) numit Iuda iscarioteanul, s-a dus la liderii preoților și le-a zis: „Ce vreți să îmi dați ca să vi-L predau?” Ei i-au oferit treizeci de monede de argint. Din acel moment, Iuda urmărea o ocazie favorabilă pentru a li-L preda pe Isus. În prima zi a sărbătorii Azimelor, discipolii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să Îți pregătim să mănânci Paștele?” El le-a răspuns: „Duceți-vă în oraș la cutare om și spuneți-i: «Învățătorul a zis: ‘Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paștele cu discipolii Mei în casa ta.’»” Discipolii au procedat cum le ceruse Isus și au pregătit Paștele. Seara, Isus a stat la masă cu cei doisprezece discipoli ai Săi. În timp ce mâncau, El le-a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi Mă va trăda!” Ei s-au întristat foarte mult și au început să Îi zică unul după altul: „Doamne, oare nu sunt eu (acela)?” Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Cel care Mă va trăda este acela care a întins mâna (odată) cu Mine spre vas. Desigur, este o certitudine faptul că Fiul Omului Se îndreaptă spre moarte, în conformitate cu ce este scris despre El. Dar vai de acel om prin intermediul căruia este trădat Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut.” Iuda, trădătorul, a vorbit (și el) și I-a zis: „Oare eu sunt (acela), Învățătorule?” Isus i-a răspuns: „Da, tu ești acela!”
Matei 26:1-25 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
După ce-a isprăvit, Iisus, Discipolilor Săi, le-a spus: „Doar peste două zile, noi Vom ține Paștele. Apoi – Pentru că timpul s-a-mplinit – El, Fiul, fi-va răstignit.” Atuncea, preoții cei mari, Bătrâni din sfat și cărturari, În curtea marelui preot, S-au adunat, de peste tot – Din întregul Ierusalim. „Caiafa! Să ne sfătuim!” – I-au zis, căci era preot mare. S-au înțeles să Îl omoare. Din vorbe, vrut-au să-I întindă Un laț, cu vicleșug să-L prindă. Au hotărât a face toate, Chiar după Paște. „Nu se poate” – Și-au zis – „acum, să-L arestăm, Căci trebuie ca să păstrăm Calmul, în timpul Paștelor, Spre liniștea noroadelor. Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna, pe El, noi!” Iisus, la Simon, locuia – Leprosul – în Betania. Era la masă așezat Iisus, când s-a apropiat Femeia, de scaunul Lui, Ducând pe vârful capului, Un vas de alabastru, plin Cu un mir scump și foarte fin, Plin de miresme. A lăsat Jos vasul și-apoi a turnat Mirul, pe capul lui Iisus. Atuncea, ucenici-au spus: „Ce rost, astă risipă, are, Când noi, pe acest mir, pe care, Pe capul Tău, ea l-a turnat, Vânzându-l scump, am fi luat Mulți bani, să-i dăm săracilor?” El zise ucenicilor: „De ce îi faceți supărare, Femeii ăsteia, voi, oare, Când, un frumos gest, a făcut? Pe cei săraci, voi i-ați avut Și îi aveți cu voi, mereu. Pe Mine, însă, vă spun Eu, Nu-ntotdeauna Mă aveți. Acuma, dacă să știți vreți, Aflați că ea n-a risipit Mirul, ci doar M-a pregătit, Pe Mine, pentru-ngropăciune. Încă ceva am a vă spune: Oriunde, propovăduită E Evanghelia, vestită Va fi și fapta ce-a făcut Femeia, precum ați văzut.” Din ucenici, din doisprezece Unul, grăbit a fost să plece, La preoți, căci iubea mult banul. Era Iuda Iscarioteanul, Discipolul care s-a dus, La preoții cei mari, și-a spus: „Cât, oare, ați putea să-mi dați, De vă ajut să-L înhățați, Pe-acest Iisus? Ce-am de primit?” Atuncea, ei i-au cântărit Treizeci de-arginți. El i-a luat Și-apoi, mereu, a căutat Prilej, ca pe Învățător, Să-L poată da pe mâna lor. Când praznicul a început, Toți ucenici-ndat’ au vrut Ca să Îi pună o-ntrebare: „Ne spune, unde ai vrea, oare, Să stai la masa Paștelor, În praznicul Azimelor?” El zise: „Mergeți în cetate Căci gata sunt, acolo, toate. Un om anume-o să-ntâlniți, Căruia, astfel, să-i vorbiți: „Învățătorul nostru vine Aici, și ne-a trimis la tine, Să-ți spunem: „Iată, vremea Mea Se-apropie. Acum, aș vrea, În casa ta să mă așez, Ca Paștele să le serbez, Cu ucenicii.” Ei s-au dus Și au făcut tot ce le-a spus, Căci Paștele le-au pregătit. Când înserarea a venit, Iisus, în casă, a intrat Și cu cei doisprezece-a stat, În jurul mesei. El, apoi, Le zise: „Unul, dintre voi, O să Mă vândă”. S-au speriat, Atuncea, toți și-au întrebat, Voind să știe fiecare: „Doamne, nu-s eu acela, oare?” Privind în jurul Său, Iisus Le-a zâmbit blând și-apoi le-a spus: „Cel ce cu mine va întinde Mâna în strachină, Mă vinde. Să știți că Fiul omului – Cum este scris – pe drumul Lui, Va merge, către al Lui țel. Dar vai va fi de omu-acel, Prin care, El este vândut!. Mai bine, nu s-ar fi născut!” Iuda a-ntins, cu El, iar când, „Sunt eu, cel care-am să te vând?”, L-a întrebat uimit, Iisus, „Da, vânzătorule!”, i-a spus.
Matei 26:1-25 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi: „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”. Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa, și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă, dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”. În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul, s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț și i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă. Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă? Căci s-ar fi putut vinde scump și să se dea săracilor”. Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine, căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna. Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea. Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”. Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți. Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor. În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”. El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”. El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”. Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.
Matei 26:1-25 Noua Traducere Românească (NTR)
După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit“. Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa, și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“. În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul Lui, în timp ce El stătea la masă. Dar ucenicii, văzând lucrul acesta, s-au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta? Căci parfumul s-ar fi putut vinde scump, iar banii să fi fost dați săracilor“. Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei“. Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoților. El a zis: „Ce vreți să-mi dați ca să-L dau pe mâna voastră?“. Ei i-au oferit treizeci de arginți. De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor. În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat: ‒ Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște? El a răspuns: ‒ Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei»“. Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. Când s-a înserat, Isus ședea la masă împreună cu cei doisprezece. În timp ce mâncau, Isus le-a zis: ‒ Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda. Ei s-au întristat foarte tare și fiecare dintre ei a început să-L întrebe: ‒ Nu cumva sunt eu, Doamne? Dar Isus, răspunzând, a zis: ‒ Cel ce-și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda. Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut! Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând: ‒ Nu cumva sunt eu, Rabbi ? Isus i-a zis: ‒ Tu ai spus-o!
Matei 26:1-25 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: „Știți că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” Atunci, preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa, și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.” Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.” Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor. În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om și spuneți-i: ‘Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.»’” Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!”