YouVersion
Pictograma căutare

Matei 26:1-13

Matei 26:1-13 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

După ce a terminat Isus toate aceste cuvântări, a zis discipolilor Lui: „Știți că după două zile vom sărbători Paștele; iar Fiul Omului va fi condamnat la moartea prin crucificare.” În acea vreme, liderii preoților, scribii și bătrânii poporului (evreu) s-au reunit în curtea marelui preot care se numea Caiafa. Acolo au discutat despre arestarea lui Isus folosind un trădător și despre planul omorârii Lui. Dar au decis să fie precauți, zicând: „Să nu acționăm în timpul sărbătorii, ca să nu se producă dezordine publică!” În timp ce Isus era în localitatea Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie care adusese un vas de gips ornamentat, în care era un ulei parfumat care valora foarte mult. În timp ce stătea Isus la masă, ea a turnat uleiul parfumat pe capul Lui. Discipolilor le-a fost necaz când au văzut ce a făcut ea; și au zis: „Cum se justifică această risipă? Este o cantitate de ulei parfumat care putea fi vândută foarte scump; apoi, banii obținuți s-ar fi putut oferi săracilor!” Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un gest frumos față de Mine. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi; dar pe Mine nu Mă aveți mereu (ca acum). Turnând acest ulei parfumat pe corpul Meu, ea Mi l-a pregătit pentru înmormântare. Vă spun adevărul: Oriunde se va predica această Veste Bună în toată lumea, se va relata și ce a făcut această femeie; și astfel oamenii vor aminti (mereu) de ea.”

Matei 26:1-13 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

După ce-a isprăvit, Iisus, Discipolilor Săi, le-a spus: „Doar peste două zile, noi Vom ține Paștele. Apoi – Pentru că timpul s-a-mplinit – El, Fiul, fi-va răstignit.” Atuncea, preoții cei mari, Bătrâni din sfat și cărturari, În curtea marelui preot, S-au adunat, de peste tot – Din întregul Ierusalim. „Caiafa! Să ne sfătuim!” – I-au zis, căci era preot mare. S-au înțeles să Îl omoare. Din vorbe, vrut-au să-I întindă Un laț, cu vicleșug să-L prindă. Au hotărât a face toate, Chiar după Paște. „Nu se poate” – Și-au zis – „acum, să-L arestăm, Căci trebuie ca să păstrăm Calmul, în timpul Paștelor, Spre liniștea noroadelor. Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna, pe El, noi!” Iisus, la Simon, locuia – Leprosul – în Betania. Era la masă așezat Iisus, când s-a apropiat Femeia, de scaunul Lui, Ducând pe vârful capului, Un vas de alabastru, plin Cu un mir scump și foarte fin, Plin de miresme. A lăsat Jos vasul și-apoi a turnat Mirul, pe capul lui Iisus. Atuncea, ucenici-au spus: „Ce rost, astă risipă, are, Când noi, pe acest mir, pe care, Pe capul Tău, ea l-a turnat, Vânzându-l scump, am fi luat Mulți bani, să-i dăm săracilor?” El zise ucenicilor: „De ce îi faceți supărare, Femeii ăsteia, voi, oare, Când, un frumos gest, a făcut? Pe cei săraci, voi i-ați avut Și îi aveți cu voi, mereu. Pe Mine, însă, vă spun Eu, Nu-ntotdeauna Mă aveți. Acuma, dacă să știți vreți, Aflați că ea n-a risipit Mirul, ci doar M-a pregătit, Pe Mine, pentru-ngropăciune. Încă ceva am a vă spune: Oriunde, propovăduită E Evanghelia, vestită Va fi și fapta ce-a făcut Femeia, precum ați văzut.”