Matei 14:13-36
Matei 14:13-36 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Iisus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. Când a ieşit din corabie, Iisus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Iisus, „daţi-le voi să mănânce.” Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” Şi El le-a spus: „Aduceţi-i aici la Mine.” Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor. Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase. Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo. În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă. Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Iisus a întins mâna, L-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. Oamenii din locul acela, care-L cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.
Matei 14:13-36 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți. Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare. Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. Și el a spus: Aduceți-le aici la mine. Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor. Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline. Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor. Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur. Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă. Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare. Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat. Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți! Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă. Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus. Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă. Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat. Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu. Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului. Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi. Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.
Matei 14:13-36 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
La auzul veștii, Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L-au urmat pe jos. Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni, I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi. Pe înserate, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă-le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să-și cumpere de mâncare!” Isus le-a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați-le voi să mănânce!” Dar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” Și El le-a zis: „Aduceți-Mi-i aici!” A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându-Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. Au mâncat toți și s-au săturat, și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. Îndată, Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să dea drumul mulțimilor. După ce a dat drumul mulțimilor, S-a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase și El era singur acolo. Barca era deja la multe stadii departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând pe mare. Când L-au văzut umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. Isus le-a vorbit numaidecât și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. Văzând însă că vântul era puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” Și când au urcat ei în barcă, vântul s-a potolit. Cei ce erau în barcă I s-au închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. Recunoscându-L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți se atingeau erau vindecați.
Matei 14:13-36 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie ca să Se ducă singur laoparte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea și i-a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă-le drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare!” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus. „Dați-le voi să mănânce!” Dar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” Și El le-a zis: „Aduceți-i aici, la Mine!” Apoi le-a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. Toți au mâncat și s-au săturat; și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii. Îndată după aceea Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până le va da drumul noroadelor. După ce le-a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur laoparte. Se înnoptase, și El era singur acolo. În timpul acesta corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării, căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au țipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” „Vino”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Și după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. Oamenii din locul acela, care-L cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și i-au adus la El pe toți bolnavii. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins s-au vindecat.
Matei 14:13-36 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Când a auzit această veste, Isus a plecat din acea zonă cu o barcă, pentru a rămâne singur, într-un loc nepopulat. Când au observat această intenție a lui Isus, oamenii au ieșit din orașele în care locuiau și au plecat după El pe jos. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni. I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, discipolii s-au apropiat de El și I-au zis: „Acest teritoriu este fără locuitori și s-a făcut târziu. Oferă-le oamenilor ocazia să se ducă prin sate să își cumpere de mâncare.” Isus le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce!” Ei I-au zis: „Nu avem cu noi decât cinci pâini și doi pești.” El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!” Atunci Isus a ordonat oamenilor să stea jos pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Ridicându-Și ochii spre cer, a rostit benedicțiunea, a rupt pâinile și le-a dat discipolilor; iar ei le-au împărțit oamenilor. Toți au mâncat și s-au săturat; apoi au adunat resturile în douăsprezece coșuri. Cei care mâncaseră erau aproximativ cinci mii de bărbați, fără femei(le) și copii(i care erau împreună cu ei). Apoi, în scurt tip, Isus a obligat pe discipolii Săi să intre în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, ajungând pe malul opus. În acest timp, El urma să ofere celor veniți, ocazia să se întoarcă acasă. După ce au plecat ei, Isus S-a urcat pe munte să Se roage. Se înnoptase și El era singur acolo. În acest timp, barca era înconjurată de valuri în mijlocul mării, pentru că vântul sufla din direcția opusă deplasării lor. Spre dimineață, Isus a venit la ei mergând pe mare. Când L-au văzut mergând pe apă, discipolii Lui s-au speriat și au zis: „Este o fantomă!” Și din cauza fricii, au țipat. Isus le-a zis imediat: „Curaj! Nu vă speriați! Eu sunt!” Petru I-a zis: „Doamne, dacă Tu ești, atunci ordonă-mi să vin la Tine pe apă!” Isus i-a zis: „Vino!” Petru a coborât și a început să meargă pe apă spre Isus. Dar când a constatat că vântul bătea cu mare intensitate, i-a fost frică; și fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” Isus a întins mâna imediat și l-a prins, zicându-i: „Nu ai fost suficient de curajos. Credința ta este superficială!” După ce au urcat în barcă, vântul nu a mai bătut. Cei care erau în barcă, au venit să se închine înaintea lui Isus și I-au zis: „Tu ești adevăratul Fiu al lui Dumnezeu!” După ce au traversat marea, au venit în zona Ghenezaret. Oamenii din acea localitate care cunoșteau pe Isus, au anunțat în toate zonele învecinate despre venirea Lui și au adus la El pe toți bolnavii. Ei Îl rugau să le permită numai să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Și toți câți s-au atins, s-au vindecat.
Matei 14:13-36 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Când a aflat că a murit Ioan, Iisus, trist, S-a suit Într-o corabie, pornind Către pustiu, singur fiind. Noroadele au auzit Că a plecat și au ieșit De prin cetăți și, pe uscat, În mare grabă, L-au urmat. Când din corabie-a ieșit Și spre mulțime a privit, Iisus a fost înduioșat, Iar pe bolnavi, i-a vindecat. Se înserase. La Iisus, Discipolii au mers și-au spus: „Pustiu, locul acesta este; S-a înserat și trebuiește Să lași norodul să se ducă Și, de mâncare, să-și aducă.” „De-aceasta, nu vă-ngrijorați! Voi, de mâncare, să le dați!” Ei ziseră: „Oare, glumești? Avem cinci pâini doar, și doi pești!” „Aduceți totu-aici!” – le-a spus, Discipolilor Săi, Iisus. Noroadelor, le-a poruncit Ca jos să stea. Când a primit Pâinea și peștii, le-a luat, Apoi le-a binecuvântat, Dându-le ucenicilor Să le împartă la popor. Toți cei prezenți s-au săturat, Iar după masă-au ridicat Douăsprezece coșuri pline Cu rămășițele de pâine. Au fost, atuncea, săturați, Un număr de cinci mii bărbați, Fără a trece-n rândul lor Și numărul femeilor Cu-ai lor copii, care erau Acolo și Îl ascultau. Pe ucenicii Săi, Iisus, În acea seară chiar, i-a pus Să ia corabia și-apoi, Să se întoarcă înapoi, În locul de unde-au plecat, Iar El, norodul, l-a lăsat Să meargă unde a dorit. Ca să se roage, S-a suit Pe munte. Noaptea s-a lăsat, Iar El, singur, acolo-a stat. În acest timp, corabia, Furtunii care se-ntețea, A trebuit să-i facă față. Deodată, înspre dimineață, Cei din corabie-au zărit, În negură – nedefinit – Ceva, ca și o arătare, Care venea, la ei, pe mare. Era Iisus. Când L-au văzut, S-au îngrozit căci au crezut Că o nălucă le-a adus Furtuna. Însă, El le-a spus: „Nu vă speriați! Ci îndrăzniți, Căci Eu sunt!” Ei priveau uimiți, Când Petru-a zis: „Dacă Tu ești, Doamne, atunci, să poruncești, Pe apă, ca să vin, la Tine!” Iisus răspunse-ndată: „Bine. Hai, vin-o!” Petru, hotărât, Din barca lor, a coborât Și-apoi, pe mare, a umblat, Asemeni ca și pe uscat. Simțind, însă, vântul cel tare, S-a-nspăimântat și-atunci, în mare, Prinse ușor să se scufunde. Uimit, privi spre locul unde Era Iisus, și-nspăimântat, „Mă scapă, Doamne!” – a strigat, Fiind în gura morții prins. Iisus, îndată, a întins Mâna, din valuri l-a săltat, Și-n urmă, El a cuvântat: „Slab credincios, te-ai dovedit. Spune-Mi, de ce te-ai îndoit?” Când, în corabie, intrară, Vânturi și valuri încetară. Toți cei prezenți au alergat La Domnul, I s-au închinat Și-au zis, privind la fața Lui: „Tu ești chiar Fiul Domnului!” Trecură marea. S-au oprit Într-un ținut ce-a fost numit Locul Ghenezaretului. Cei de prin partea locului – Care-L știură pe Iisus – Au răspândit vestea și-au spus Și împrejur – deci tuturor – Să vină, cu bolnavii lor. Mulți, dintre cei care erau Bolnavi, atât doar Îl rugau, Să-i lase, haina, să-I atingă Și astfel, boala să-și învingă. Cei care s-au apropiat, De haina Lui, s-au vindecat.
Matei 14:13-36 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu și izolat; aflând, mulțimile l-au urmat pe jos din cetăți. Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime, i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu și ora e deja târzie. Dă drumul mulțimilor ca, mergând prin sate, să-și cumpere de mâncare!”. Dar Isus le‑a zis: „Nu-i nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!”. Ei însă i‑au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”. Atunci le-a zis: „Aduceți-mi-le aici!”. Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor. Au mâncat toți și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline. Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. Îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe țărmul [celălalt], până ce el va fi dat drumul mulțimilor. După ce a dat drumul mulțimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stádii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei umblând pe mare. Văzându‑l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă și, de frică, au început să strige. Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”. Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe apă!”. El i-a zis: „Vino!”. Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă și a venit spre Isus. Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat și, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „[Om] cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?”. Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, iar cei care se aflau în barcă s-au prosternat [înaintea] lui, spunând: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu”. După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét. Când l-au recunoscut, oamenii din ținutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea și i-au adus la el pe toți bolnavii. Îi cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei și toți cei care o atingeau erau vindecați.
Matei 14:13-36 Noua Traducere Românească (NTR)
Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L-au urmat pe jos din cetățile lor. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au apropiat, zicând: ‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să-și cumpere mâncare. Însă Isus le-a zis: ‒ Nu au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce! Ei I-au răspuns: ‒ N-avem aici decât cinci pâini și doi pești. El le-a zis: ‒ Aduceți-le aici, la Mine. După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii. Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenici să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, în timp ce El va trimite mulțimile acasă. După ce a trimis mulțimile acasă, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul era împotrivă. În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“. Și au țipat de frică. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: ‒ Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți! Petru, răspunzându-I, a zis: ‒ Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape. Isus i-a zis: ‒ Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus. Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând: ‒ Doamne, salvează-mă! Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis: ‒ Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit? După ce s-au urcat în barcă, vântul a încetat. Cei din barcă I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“. După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. Când oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i-au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s-au atins au fost vindecați.
Matei 14:13-36 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce.” Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.” Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!” Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au țipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins s-au vindecat.