Luca 1:39-66
Luca 1:39-66 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.” Şi Maria a spus: Măreşte sufletul meu pe Domnul şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei Sale. Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic şi sfânt este Numele Lui, şi mila Lui din neam în neam se arată celor ce se tem de El. A arătat puterea braţului Său, i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor; i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A stat alături de Israel, slujitorul Său, căci şi-a adus aminte de milostivirea Sa, după cum a grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui în veac. Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă. Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.”
Luca 1:39-66 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar Maria s-a sculat în acele zile și a plecat cu grabă în ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Și s-a întâmplat că, de cum a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt; Și a vorbit cu voce tare și a spus: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine? Căci iată, de cum a ajuns sunetul salutului tău la urechile mele, pruncul a săltat în pântecele meu de bucurie. Și binecuvântată este cea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a lucrurilor care i-au fost spuse din partea Domnului. Și Maria a spus: Sufletul meu preamărește pe Domnul, Și duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, Salvatorul meu. Pentru că a privit spre starea înjosită a roabei sale; căci, iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor numi binecuvântată, Pentru că cel puternic mi-a făcut lucruri mari; și sfânt este numele lui. Și mila lui este peste cei ce se tem de el din generație în generație. A arătat putere cu brațul lui; a risipit pe cei mândri în imaginația inimii lor. A doborât pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei de rând. A săturat pe cei flămânzi cu bunătăți; și pe cei bogați i-a trimis fără nimic. A ajutat pe servitorul său Israel, în amintirea milei sale; După cum le-a vorbit părinților noștri, lui Avraam și seminței sale pentru totdeauna. Și Maria a rămas cu ea cam trei luni; și s-a întors acasă. Iar Elisabetei i s-a împlinit timpul să nască; și a născut un fiu. Și vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare milă față de ea; și se bucurau cu ea. Și s-a întâmplat în a opta zi că au venit să circumcidă copilul; și l-au numit Zaharia, după numele tatălui său. Și mama lui a răspuns și a zis: Nu, ci se va numi Ioan. Și i-au spus: Nimeni din rudeniile tale nu este numit așa. Și făceau semne tatălui său, despre cum ar voi să îl numească. Și a cerut o tăbliță de scris și a scris, spunând: Numele lui este Ioan. Și toți s-au minunat. Și gura lui a fost deschisă imediat și limba lui dezlegată și a vorbit, lăudând pe Dumnezeu. Și frică a venit peste toți cei ce locuiau împrejurul lor; și toate aceste cuvinte au fost vestite prin tot ținutul muntos al Iudeii. Și toți cei ce le-au auzit, le-au păstrat în inimile lor, spunând: Ce fel de copil va fi acesta? Și mâna Domnului era cu el.
Luca 1:39-66 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
În zilele acelea, Maria s-a sculat și a plecat în grabă spre ținutul muntos, într-o cetate din Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. De îndată ce a auzit Elisabeta salutul Mariei, i-a tresăltat pruncul în pântec, iar Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Fiindcă, iată, cum a ajuns salutul tău la urechile mele, mi-a tresăltat pruncul în pântec de bucurie. Ferice de cea care a crezut că se vor împlini cele ce i-au fost spuse de Domnul!” Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit către starea umilă a roabei Sale . Iată, de acum toate generațiile mă vor ferici, pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mărețe pentru mine. Numele Lui este sfânt și îndurarea Lui rămâne din generație în generație peste cei ce se tem de El. El a făcut lucrări puternice cu brațul Lui: i-a risipit pe cei ce se mândreau în cugetul inimii lor, i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i-a dat afară cu mâinile goale; a venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a amintit de mila Sa – după cum le-a vorbit părinților noștri – față de Avraam și urmașii lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s-a întors acasă. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și-a arătat marea Lui îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să-l circumcidă pe prunc și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a răspuns zicând: „Nu, ci se va numi Ioan!” Ei i-au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu poartă acest nume!” Atunci l-au întrebat pe tatăl său prin semne cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță și a scris astfel: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au mirat. Dintr-odată, i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lui i-a cuprins teama și în tot ținutul muntos al Iudeei se vorbea despre toate lucrurile acestea. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Și mâna Domnului era cu el.
Luca 1:39-66 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și i-a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă, iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” Și Maria a zis: „Sufletul meu Îl mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo toate neamurile îmi vor zice «fericită», pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. I-a răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și i-a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum le făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu! Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” Și au început să-i facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba și el vorbea și-L binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.
Luca 1:39-66 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După câteva zile, Maria a plecat grăbită într-un oraș muntos care aparținea teritoriului lui Iuda. Ajungând la familia lui Zaharia, a intrat în casă și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit ea salutul Mariei, a simțit copilul mișcând și a fost umplută cu Spiritul Sfânt. Apoi a zis cu voce tare: „Cât de binecuvântată ești tu în comparație cu celelalte femei! Și cât de binecuvântat îți este și Copilul! Nu înțeleg de ce mi s-a oferit onoarea să primesc în vizită pe mama Stăpânului meu… Să știi că în urma salutului tău, am simțit copilul mișcând. Aceea care crede că ce i-a spus Iahve se va întâmpla, este o persoană fericită.” Maria a zis: „Îl laud pe Iahve din suflet și mă bucur în spiritul meu pentru că Iahve îmi este Salvator. El a privit la sclava Sa smerită și a făcut ca de acum încolo să fiu numită fericită de toate generațiile de oameni. Cel Omnipotent a făcut lucruri remarcabile pentru mine! Numele Lui este sfânt, iar generozitatea Sa trece din generație în generație pentru cei care Îl ascultă. El a demonstrat că dispune de o mare forță, făcând să eșueze planurile concepute de cei aroganți. A detronat pe cei care aveau o mare forță și a oferit locuri onorabile celor modești. A săturat cu bunătăți pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a dat afară fără să le dea ceva. I-a acordat ajutor sclavului Său, Iacov, pentru că Și-a refăcut bunătatea față de el. A procedat exact cum promisese strămoșilor noștri, începând cu Avraam și continuând cu descendenții lui, pentru eternitate!…” Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproximativ trei luni. Apoi s-a întors acasă. Timpul pentru sarcina Elisabetei a expirat; și ea a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au considerat că Iahve i-a acordat o mare favoare; și au participat la bucuria ei. Când au circumcis copilul în a opta zi de la nașterea lui, intenția lor a fost să îi pună numele tatălui lui – Zaharia. Dar mama lui a zis: „Nu! Îi vom pune numele Ioan!” Ei au zis: „Nimeni dintre rudele tale nu are acest nume.” Au consultat și pe tatăl copilului, întrebându-l prin intermediul semnelor cu privire la numele băiatului. Zaharia a cerut o tăbliță, pe care apoi a scris: El se numește Ioan. Atunci toți (ceilalți) au rămas surprinși. Chiar în acel moment, Zaharia a început să vorbească normal, lăudând pe Dumnezeu. Toți vecinii lor au fost afectați de frică; și oamenii din toată acea zonă au aflat ce se întâmplase. Ei rețineau informațiile despre el și se întrebau: „Oare ce va deveni acest copil?” Iar Iahve era în mod evident cu el.
Luca 1:39-66 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Nu după mult timp, s-a sculat Maria-n grabă și-a plecat, Urcând spre munți, dorind să cate, Atunci, în Iuda, o cetate. La ruda sa, merge Maria. Când a ajuns, la Zaharia, Și-n a lui casă a intrat, Elisavetei i-a urat De bine. Cum a auzit, Urarea ei, a și simțit Că-n pântec, pruncu-i s-a zbătut Și, de Duh Sfânt, ea s-a umplut. Apoi, strigă înflăcărată: „În veci, fii binecuvântată, Între femei, căci, ne-ncetat, Rodu-ți e binecuvântat! Cum, oare, de mi-a fost dat mie, Chiar maica Domnului să vie, Aicea, în sălașul meu? De bucurie-am simțit eu, În pântece, cum mi-a săltat Pruncul, atunci când mi-ai urat. Ferice celei ce-a crezut, Ce i s-a spus, căci am văzut Cum lucrurile ce-au fost spuse, Din partea Domnului, sunt duse, Neîncetat, la-ndeplinire, Fără de nici o șovăire!” Maria-a zis: „Sufletul meu, Slavă Îi dă, lui Dumnezeu – Mântuitorul meu – în care, Al meu duh, bucurie, are, Pentru că a găsit cu cale, Starea smerită-a roabei Sale, Să o privească; și-acum, iată Ce fericire mi se-arată! De neamuri, eu voi fi numită – De-acum încolo – fericită! Atotputernicul – văd bine – Făcu mari lucruri, pentru mine. E Sfânt Numele Domnului! Cât despre bunătatea Lui, Eu știu că îndurarea-I mare – Din neam, în neam – peste cei care Se tem de El, se va întinde. Putere, brațul Său cuprinde! El, gânduri ce au încolțit La cei mândri, a risipit; Iar pe cei tari i-a răsturnat, De la domnie, și-a-nălțat Pe cei care au fost smeriți. Pe cei flămânzi și necăjiți, Cu bunătăți, i-a săturat; Pe cei bogați, afar’ i-a dat, Cu mâna goală. Apoi, El Și-a amintit de Israel – De robul său – de mila-I mare, Venindu-i în ajutorare, De îndurarea arătată Seminției lui Avram, odată – Așa cum a făgăduit Părinților, când le-a vorbit, Spunând că ea are să ție În veci, pentru-lor seminție.” Mult timp, a mai șezut Maria, La ruda sa, la Zaharia; S-au scurs trei luni, și-abia apoi, S-a-ntors acasă, înapoi. Când timpul i se împlinise, Elisaveta zămislise Un fiu. De cum au auzit, Vecini și rudele-au venit, La ea, și toți s-au bucurat, Că Dumnezeu i-a arătat, În bunătatea Lui cea mare, Atât de multă îndurare. A opta zi, toți cei din jur, Să taie pruncul împrejur, Veniră. Ei s-au mai gândit Să-i dea un nume potrivit – Deci, Zaharia – pruncului, Cum se numea și tatăl lui. Dar mama sa a cuvântat: „Nu! El, Ioan, va fi chemat!” Mirați, ăst nume să-l audă, Ei ziseră: „Dar nici o rudă, Din toate câte știm că ai, Nu poartă numele ce-l dai!” Și toți, spre tatăl lui, priveau, Făcându-i semne, căci voiau A ști care-i părerea lui, Privind numele pruncului. Dar Zaharia n-a vorbit; Când o tăbliță a primit, Numele pruncului, l-a scris Și, totodată, a și zis: „Ioan, copilul e chemat!” Mesenii, toți, s-au minunat, De ce-au văzut și-au auzit, Iar Zaharia a simțit Că limba i s-a dezlegat Și graiul și-a recăpătat. Apoi, a tot vorbit mereu Și-a lăudat pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a cuprins Frica, iar vestea s-a întins, În tot acel muntos ținut – Din Iuda – încât a știut Oricine, ce s-a întâmplat, Când pruncul nume-a căpătat. Aceia care auzeau Aceste lucruri, se-ntrebau: „Ce va urma, oare, să fie, Pruncul acesta? Cine știe…” De-atunci, mâna lui Dumnezeu A fost, cu-acel copil, mereu.
Luca 1:39-66 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iúda. A intrat în casa lui Zaharía și a salutat-o pe Elisabéta. Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt și a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău! Și de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”. Maria a spus: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la umilința slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic și numele lui e sfânt! Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. A arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, i-a dat jos de pe tron pe cei puternici și i-a înălțat pe cei umiliți; pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale. L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său, amintindu-și de îndurarea sa, după cum a promis părinților noștri, lui Abrahám și urmașilor lui în veci”. Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei. Când s-a împlinit timpul pentru Elisabéta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta au venit pentru circumcízia copilului și voiau să-i pună numele Zaharía, ca al tatălui său. Însă luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. Cerând o tăbliță, a scris: „Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat. Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.
Luca 1:39-66 Noua Traducere Românească (NTR)
În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare și a zis: ‒ Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu? Căci iată, imediat ce am auzit sunetul salutului tău, mi-a săltat copilașul în pântec de bucurie! Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul! Maria a zis: ‒ Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul și duhul meu se bucură foarte mult în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a slujitoarei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt. Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El. El a făcut o minune cu brațul Său; i-a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i-a alungat, lăsându-i cu mâinile goale. El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Și de mila Sa, așa cum le spusese strămoșilor noștri, lui Avraam și descendenților lui, în veci! Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, apoi s-a întors acasă. Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. Vecinii și rudele au auzit că Domnul a arătat foarte multă milă față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul. Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar mama lui, răspunzând, a zis: ‒ Nu, ci se va numi Ioan. Ei i-au zis: ‒ Nu este nimeni între rudele tale care poartă numele acesta. Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să-i dea. El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan“. Și toți au rămas uimiți. Deodată i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“. Căci mâna Domnului era cu el.
Luca 1:39-66 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.” Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.