YouVersion
Pictograma căutare

Iosua 13:1-14

Iosua 13:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și Iosua era bătrân și înaintat în zile și DOMNUL i-a spus: Tu ești bătrân și înaintat în zile și mai rămâne foarte mult pământ de luat în stăpânire. Acesta este pământul care mai rămâne: toate ținuturile filistenilor și tot ținutul gheșuriților, De la Șihor, care este înaintea Egiptului, până la ținutul Ecronului spre nord, socotit al canaaniților: cinci conducători ai filistenilor; gaziții și asdodiții și ascaloniții, gatiții și ecroniții, de asemenea și aviții; De la sud, toată țara canaaniților și Meara, care este lângă sidonieni, până la Afec, până la ținutul amoriților; Și țara ghibliților și tot Libanul, spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad sub poala muntelui Hermon până la intrarea în Hamat; Toți locuitorii ținutului muntos de la Liban până la Misrefot-Maim și toți sidonienii; pe aceștia eu îi voi alunga dinaintea copiilor lui Israel; numai împarte-o israeliților prin sorț ca moștenire lui Israel, așa cum ți-am poruncit. De aceea acum, împarte țara aceasta ca moștenire celor nouă triburi și jumătății tribului lui Manase. Cu acesta, rubeniții și gadiții și-au luat moștenirea lor, pe care le-a dat-o Moise, dincolo de Iordan, spre est, după cum le-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI: De la Aroer, care este pe malul râului Arnon și cetatea care este în mijlocul râului și toată câmpia Medeba până la Dibon; Și toate cetățile lui Sihon, împăratul amoriților, care domnea în Hesbon, până la ținutul copiilor lui Amon; Și Galaadul și ținutul gheșuriților și al maacatiților și tot muntele Hermon și tot Basanul până la Salca, Toată împărăția lui Og, în Basan, care domnea în Aștarot și în Edrei, care a supraviețuit din rămășița uriașilor; căci pe aceștia Moise i-a bătut și i-a alungat. Cu toate acestea copiii lui Israel nu i-au alungat pe gheșuriți, nici pe maacatiți; ci gheșuriții și maacatiții locuiesc în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta. Numai tribului lui Levi nu i-a dat moștenire; sacrificiile prin foc ale DOMNULUI Dumnezeului lui Israel, acestea sunt moștenirea lor, după cum le spusese El.

Iosua 13:1-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)

Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. DOMNUL i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă, iar țara care mai rămâne de cucerit este foarte mare. Iată țara care a rămas de cucerit: toate ținuturile filistenilor și tot ținutul gheșuriților, de la Șihor, care este în fața Egiptului, până la hotarul Ecronului, la miazănoapte, ținut socotit canaanit și stăpânit de cei cinci domnitori ai filistenilor – din Gaza, Așdod, Așchelon, Gat și Ecron – și de aviții de la miazăzi; toată țara canaaniților și Meara, care este a sidonienilor, până la Afec, până la hotarul amoriților; ținutul ghebaliților și tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la Lebo-Hamat; toți locuitorii muntelui, de la Liban până la Misrefot-Maim, toți sidonienii. Eu îi voi dezmoșteni dinaintea fiilor lui Israel. Numai împarte țara aceasta lui Israel, cum ți-am poruncit! Împarte acum țara aceasta ca moștenire pentru cele nouă seminții și pentru jumătate din seminția lui Manase!” Rubeniții și gadiții, cu cealaltă jumătate din seminția lui Manase, și-au primit moștenirea pe care le-a dat-o Moise dincolo de Iordan, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul DOMNULUI: de la Aroer, care este pe marginea Văii Arnonului, și de la cetatea care este în mijlocul văii, tot șesul de la Medeba, până la Dibon; toate cetățile lui Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon, până la hotarul fiilor lui Amon; Galaadul, ținutul gheșuriților și al maacatiților, tot muntele Hermon și tot Bașanul, până la Salca; tot regatul lui Og în Bașan, care domnea în Aștarot și în Edrei și care era din rămășița refaimilor. Moise i-a biruit pe acești regi și le-a luat stăpânirea. Dar fiii lui Israel nu i-au dezmoștenit pe gheșuriți și pe maacatiți, ci oamenii din Gheșur și Maacat au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi. Numai seminției lui Levi nu i-a dat Moise parte de moștenire. Arderile aduse DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, acestea au fost moștenirea lui, cum îi spusese El.

Iosua 13:1-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. Domnul i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă, și țara care-ți mai rămâne de supus este foarte mare. Iată țara care mai rămâne: toate ținuturile filistenilor și tot ținutul gheșuriților, de la Șihor, care curge înaintea Egiptului, până la hotarul Ecronului, la miazănoapte, ținut care trebuie socotit drept canaanit și care este stăpânit de cei cinci domnitori ai filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat și cel din Ecron, și de aviți; începând de la miazăzi, toată țara canaaniților și Meara, care este a sidoniților, până la Afec, până la hotarul amoriților; țara ghibliților și tot Libanul, spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la intrarea Hamatului; toți locuitorii de pe munte, de la Liban până la Misrefot-Maim, toți sidoniții. Eu îi voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Dă-i numai țara aceasta de moștenire prin sorți lui Israel, cum ți-am poruncit, și împarte acum țara aceasta ca moștenire între cele nouă seminții și jumătatea din seminția lui Manase!” Rubeniții și gadiții, cu cealaltă jumătate din seminția lui Manase, și-au primit moștenirea pe care le-a dat-o Moise de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului: de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în mijlocul văii, toată câmpia Medeba, până la Dibon; toate cetățile lui Sihon, împăratul amoriților, care domnea la Hesbon, până la hotarul copiilor lui Amon; Galaadul, ținutul gheșuriților și al maacatiților, tot muntele Hermonului și tot Basanul, până la Salca; toată împărăția lui Og în Basan, care domnea în Aștarot și în Edrei și care era singura rămășiță a refaimiților. Moise i-a bătut pe acești împărați și i-a izgonit. Dar copiii lui Israel nu i-au izgonit pe gheșuriți și pe maacatiți, care au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi. Seminția lui Levi a fost singura căreia Moise nu i-a dat parte de moștenire; jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost moștenirea lui, cum îi spusese El.

Iosua 13:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Iosua avansase în vârstă și îmbătrânise. Atunci Iahve i-a vorbit, zicându-i: „Tu ești bătrân și vârsta ta este avansată, iar teritoriul care nu a fost luat (de israelieni) în proprietate, este foarte mare. Îți spun acum ce a rămas necucerit: toate teritoriile filistenilor și ale gheșuriților – de la râul Șihor, care este în fața Egiptului, până la limita teritoriului Ecronului, înspre nord. Acest teritoriu este considerat canaanit și aparține celor cinci conducători filisteni: din Gaza, din Așdod, din Așchelon, din Gat și din Ecron. Apoi există și teritoriul aviților, spre Sud. Acestora li se adaugă toate teritoriile canaaniților, de la Meara sidonienilor, până la Afec, spre zona limită a teritoriului amoriților. Urmează teritoriul ghebaliților și întregul Liban, spre Est: de la Baal-Gad până la baza muntelui Hermon și până la Lebo-Hamat, inclusiv acela unde există locuitorii regiunii muntoase din Liban până la Misrefot-Maim, adică toți sidonienii. Eu îi voi alunga din fața israelienilor. Tu să împarți acest teritoriu ca moștenire lui Israel, așa cum ți-am poruncit. Trebuie să împarți această (parte de) țară și să o dai ca moștenire celor nouă triburi și jumătății tribului lui Manase.” Cealaltă jumătate a tribului lui Manase împreună cu rubeniții și gadiții, își primiseră moștenirea pe care le-a dat-o Moise în partea de est a Iordanului – exact cum le-o împărțise Moise, sclavul lui Iahve: de la Aroer, care este pe malul văii mari a Arnonului și de la orașul din mijlocul văii, continuând cu întregul podiș al Medebei, până la Dibon. Apoi au fost date toate orașele care fuseseră ale lui Sihon – regele amoriților, care guverna la Heșbon – până la zona limită a teritoriului amoniților. Acestora li se adaugă Ghiladul care fusese teritoriu gheșurit și maacatit, tot muntele Hermon și tot Bașanul până la Salca, adică întregul regat al lui Og în Bașan, care guverna la Aștarot și la Edrei. El era singurul rămas dintre refaiți. Moise i-a învins și le-a ocupat țara. Dar israelienii nu i-au alungat pe gheșuriții și pe maacatiții din Gheșur și din Maaca. Astfel, ei au locuit în mijlocul lui Israel până astăzi. Tribul lui Levi nu a primit nicio moștenire; pentru că Dumnezeul lui Israel numit Iahve îi spusese că (în ce privește hrana,) moștenirea lui va fi asigurată din animalele sacrificate aduse (de oamenii din popor) și consumate de foc (pe altar) pentru El.

Iosua 13:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Când Iosua a-mbătrânit, Domnul, în ăst fel, i-a vorbit: „Mult ai umblat pe-al vieții drum Și-n vârstă ai ajuns de-acum, Iar țara ce-a rămas și care Vreau s-o supuneți este mare. Iată dar, ce a mai rămas De cucerit, la acest ceas: Ținutul care-i stăpânit De Filisteni, cel locuit De neamul Gheșuriților Pornind de la râul Șihor Cari merge – în curgerea lui, Spre marginea Egiptului – Și până la hotarul care Ecronu-n miazănoapte-l are. Ținutu-acesta Canaanit, De drept, trebuie socotit. Cinci domni acolo-s, bunăoară, Care din Filisteni, coboară: Unul, la Gaza, e aflat; Altu-n Asdod e împărat; Unul, în Ascalon, domnește, Altul, în Gat, împărățește, Iar ultimul dintre acei Este-n Ecron. Pe lângă ei, Ținutul – precum bine știți – E stăpânit și de Aviți. La miazăzi – cum ați văzut – E-al Canaaniților ținut, Precum și marea care ține De Sidoniți și care vine Pân’ la Afec și-ajunge dar, Cu Amoriții în hotar. Urmează-apoi țara pe care Neamul Ghibliților o are, Și tot Libanul risipit În părțile de răsărit – De la Bal-Gad, în sus, pornind, La muntele Hermon ieșind, Și până hăt departe-n zare, Spre a Hamatului intrare. Pe cei ce-n munte-au locuit – Pe cei ce-n el s-au pripășit – Din Misrefot-Maim pornind Și-n urmă la Liban ieșind – Urmează să îi nimicesc. Aceștia toți alcătuiesc Poporul Sidoniților. Voi izgoni acest popor Din fața fiilor ce-i are A lui Israel adunare. Deci nici o grijă să nu ai, Ci tu va trebui să-i dai Țara aceasta-n stăpânire. Vei face a ei împărțire, Prin sorți, precum ți-am poruncit. Pământul ei va fi-mpărțit La nouă seminții aflate În țară, și la jumătate – Adică din ce mai rămase, Din seminția lui Manase.” Toată-a lui Ruben seminție Și a lui Gad – precum se știe – Cu jumătate dintre case Din seminția lui Manase, Au căpătat ca moștenire Și au luat în stăpânire, Ținutul care s-a aflat Peste Iordan, desfășurat În zare, către răsărit. Ei, de la Moise, l-au primit, Cari este rob al Domnului. Hotarele ținutului Pornesc din Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, De la cetatea întărită Care în vale-i construită, Iar al Medebei șes întins E între ele-apoi cuprins. Câmpia-n zare se pierdea Și-apoi, Dibonu-l atingea. Prinse erau, între hotare, Toate cetățile pe care Le-a stăpânit, cândva, Sihon – Cel ce domnise la Hesbon Și care fost-a împărat, Peste-Amoriți încoronat – Mergând pân’ la ținutul care, Poporul lui Amon îl are. De-asemenea, mai cuprindea Pământul pe care-l avea Ținutul Galaadului, Iar în continuarea lui, Ținutul Gheșuriților, Ținutul Macatiților, Tot muntele Hermonului Și țarina Basanului, Până la Salca, hăt în zare. Se mai aflau, între hotare, Împărăția ce-o avea Og, în Basan – când cârmuia Înscăunat la Aștarot Și stăpânea Edreiul tot. Og împărat și-al său popor, Din neamul Refaimiților Se pogorâră – după viță – Fiind singura rămășiță A neamului acela mare. Moise, pe rând, pe fiecare Din împărați, i-a biruit Și, din ținut, i-a izgonit. După ce, țara, le-au luat, Israeliții i-au lăsat Să stea-ntre ei, pe Gheșuriți Și-asemenea pe Macatiți Cari până azi au locuit Cu ei, căci nu i-au izgonit. Doar a lui Levi seminție Nu a primit nici o moșie Pe cari să pună stăpânire Și să o aibă moștenire, Ci jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite Spre a-L cinsti pe Dumnezeu, Au fost lăsate-a fi, mereu, Drept moștenire tuturor Din ramura Leviților.

Iosua 13:1-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Iósue a îmbătrânit și Domnul i-a zis: „De-acum ești bătrân și țara care a mai rămas să fie luată în stăpânire este foarte mare. Aceasta este țara care a mai rămas: toate teritoriile filisténilor și cele ale [fiilor] lui Gheșúr, de la Șihór, care este la hotarul Egiptului, până la hotarul Ecrónului, spre nord, care este Sòcotit canaanean; cele cinci provincii filisténe: Gáza, Așdód, Așchelón, Gat, Ecrón, și avímii; de la Temán, toată țara canaaneénilor, de la Ara, care este a sidoniénilor, până la Aféc, hotarul amoréilor, ținutul celor din Ghébal și tot Libánul spre răsăritul soarelui, de la Báal-Gad la poalele muntelui Hermón, până la intrarea în Hamát; toți locuitorii din munți, de la Libán până la Misrefót-Máim, toți sidoniénii. Eu îi voi alunga dinaintea copiilor lui Israél. Tu dă numai țara aceasta ca moștenire fiilor lui Israél, după cum ți-am poruncit! Acum împarte țara aceasta ca moștenire celor nouă triburi și jumătății tribului lui Manáse; cu ei, fiii lui Rubén și cei ai lui Gad și-au luat moștenirea lor pe care le-a dat-o Moise dincolo de Iordán, spre răsărit, așa cum le-a dat-o Moise, slujitorul Domnului: de la Aroér, care este pe malul râului Arnón, și de la cetatea care este în mijlocul văii, întreg platoul Madába, până la Dibón; toate cetățile lui Sihón, regele amoréilor, care era rege la Heșbón, până la hotarul fiilor lui Amón; Galaád, teritoriul [fiilor] lui Gheșúr și al [fiilor] lui Maáca, tot muntele Hermón și tot Basánul până la Salcá; întreg regatul lui Og, în Basán, care era rege în Aștarót și în Edréi, el fiind supraviețuitor dintre refaími, pe care Moise îi lovise și îi alungase. Fiii lui Israél nu i-au alungat pe [fiii] lui Gheșúr și pe [fiii] lui Maáca. Aceștia au locuit în mijlocul lui Israél până în ziua de azi. Numai tribului lui Lévi nu i-a dat moștenire. Sacrificiile prin foc ale Domnului Dumnezeului lui Israél sunt moștenirea lui, după cum le-a zis [Domnul]”.

Iosua 13:1-14 Noua Traducere Românească (NTR)

Iosua îmbătrânise și era înaintat în vârstă. Atunci, DOMNUL i-a zis: „Tu ești bătrân și înaintat în vârstă, iar teritoriul care nu a fost luat în stăpânire este foarte mare. Aceasta este țara care mai rămâne: toate teritoriile filistenilor și ale gheșuriților (de la râul Șihor, care este în fața Egiptului, până la granița cu Ekronul, înspre nord, teritoriu care este considerat canaanit și care este al celor cinci domnitori filisteni: din Gaza, din Așdod, din Așchelon, din Gat și din Ekron), precum și ale aviților, înspre sud. De asemenea, toate teritoriile canaaniților, de la Meara sidonienilor, până la Afek, spre granița cu amoriții, apoi teritoriul ghebaliților și întregul Liban înspre est, de la Baal-Gad până la poalele muntelui Hermon și până la Lebo-Hamat cu toți locuitorii de pe munte, din Liban până la Misrefot-Maim, adică toți sidonienii. Eu îi voi alunga dinaintea fiilor lui Israel. Tu însă împarte acest teritoriu ca moștenire lui Israel, așa cum ți-am poruncit. Împarte deci țara ca moștenire celor nouă seminții și unei jumătăți a seminției lui Manase“. Ceilalți, împreună cu rubeniții și gadiții, își primiseră moștenirea pe care le-a dat-o Moise la est de Iordan, întocmai cum le-o împărțise Moise, slujitorul DOMNULUI: S-a extins de la Aroer, care se află pe malul pârâului Arnon și de la cetatea din mijlocul văii, întregul podiș al Medebei, până la Dibon, toate cetățile lui Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon, până la granița cu fiii lui Amon, Ghiladul, teritoriul gheșurit și maacatit, tot muntele Hermon și tot Bașanul până la Salca, întregul regat al lui Og, în Bașan, care domnea la Aștarot și la Edrei și care era singurul rămas dintre refaiți. Moise i-a învins și i-a alungat. Dar fiii lui Israel nu i-au alungat pe gheșuriții și pe maacatiții din Gheșur și din Maaca, astfel că ei au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta. Seminția lui Levi nu a primit însă nicio moștenire, deoarece El îi spusese că jertfele mistuite de foc aduse DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, sunt moștenirea ei.

Iosua 13:1-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. Domnul i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă, și țara care-ți mai rămâne de supus este foarte mare. Iată țara care mai rămâne: toate ținuturile filistenilor și tot ținutul gheșuriților, de la Șihor, care curge înaintea Egiptului, până la hotarul Ecronului la miazănoapte, ținut care trebuie socotit drept canaanit și care este stăpânit de cei cinci domnitori ai filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat și cel din Ecron, și de aviți; începând de la miazăzi, toată țara canaaniților și Meara, care este a sidoniților, până la Afec, până la hotarul amoriților; țara ghibliților și tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la intrarea Hamatului; toți locuitorii de pe munte, de la Liban până la Misrefot-Maim, toți sidoniții. Eu îi voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Dă numai țara aceasta de moștenire prin sorți lui Israel, cum ți-am poruncit, și împarte acum țara aceasta ca moștenire între cele nouă seminții și între jumătate din seminția lui Manase.” Rubeniții și gadiții, cu cealaltă jumătate din seminția lui Manase, și-au primit moștenirea pe care le-a dat-o Moise de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului: de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în mijlocul văii, toată câmpia Medeba, până la Dibon; toate cetățile lui Sihon, împăratul amoriților, care domnea la Hesbon, până la hotarul copiilor lui Amon; Galaadul, ținutul gheșuriților și al maacatiților, tot Muntele Hermonului și tot Basanul, până la Salca; toată împărăția lui Og în Basan, care domnea în Aștarot și în Edrei și care era singura rămășiță a refaimiților. Moise a bătut pe acești împărați și i-a izgonit. Dar copiii lui Israel n-au izgonit pe gheșuriți și pe maacatiți, care au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi. Seminția lui Levi a fost singura căreia Moise nu i-a dat parte de moștenire; jertfele mistuite de foc înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost moștenirea lui, cum îi spusese El.