Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. DOMNUL i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă, iar țara care mai rămâne de cucerit este foarte mare. Iată țara care a rămas de cucerit: toate ținuturile filistenilor și tot ținutul gheșuriților, de la Șihor, care este în fața Egiptului, până la hotarul Ecronului, la miazănoapte, ținut socotit canaanit și stăpânit de cei cinci domnitori ai filistenilor – din Gaza, Așdod, Așchelon, Gat și Ecron – și de aviții de la miazăzi; toată țara canaaniților și Meara, care este a sidonienilor, până la Afec, până la hotarul amoriților; ținutul ghebaliților și tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la Lebo-Hamat; toți locuitorii muntelui, de la Liban până la Misrefot-Maim, toți sidonienii. Eu îi voi dezmoșteni dinaintea fiilor lui Israel. Numai împarte țara aceasta lui Israel, cum ți-am poruncit! Împarte acum țara aceasta ca moștenire pentru cele nouă seminții și pentru jumătate din seminția lui Manase!”
Rubeniții și gadiții, cu cealaltă jumătate din seminția lui Manase, și-au primit moștenirea pe care le-a dat-o Moise dincolo de Iordan, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul DOMNULUI: de la Aroer, care este pe marginea Văii Arnonului, și de la cetatea care este în mijlocul văii, tot șesul de la Medeba, până la Dibon; toate cetățile lui Sihon, regele amoriților, care domnea la Heșbon, până la hotarul fiilor lui Amon; Galaadul, ținutul gheșuriților și al maacatiților, tot muntele Hermon și tot Bașanul, până la Salca; tot regatul lui Og în Bașan, care domnea în Aștarot și în Edrei și care era din rămășița refaimilor. Moise i-a biruit pe acești regi și le-a luat stăpânirea. Dar fiii lui Israel nu i-au dezmoștenit pe gheșuriți și pe maacatiți, ci oamenii din Gheșur și Maacat au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi.
Numai seminției lui Levi nu i-a dat Moise parte de moștenire. Arderile aduse DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, acestea au fost moștenirea lui, cum îi spusese El.