Geneza 48:1-22 - Compare All Versions

Împărtășește

Și s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Iosif: Iată, tatăl tău este bolnav; iar el a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. Și i s-a spus lui Iacob, zicând: Iată, fiul tău, Iosif, vine la tine; și Israel s-a întărit și a șezut pe pat. Și Iacob i-a spus lui Iosif: Dumnezeu cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara lui Canaan, și m-a binecuvântat. Și mi-a spus: Iată, te voi face roditor și te voi înmulți și voi face din tine o mulțime de popoare; și voi da această țară seminței tale după tine ca stăpânire veșnică. Și acum cei doi fii ai tăi, Efraim și Manase, care ți s-au născut în țara Egiptului înainte să vin la tine în Egipt, sunt ai mei; ca Ruben și Simeon, vor fi ai mei. Și urmașii tăi, pe care îi naști după ei, vor fi ai tăi și vor fi chemați după numele fraților lor în moștenirea lor. Și cât despre mine, când eu am venit din Padan, Rahela a murit lângă mine în țara lui Canaan, pe cale, pe când nu era decât o bucată de drum până să ajungem la Efrata; și eu am îngropat-o acolo, pe calea Efratei, care este Betleem. Și Israel a privit pe fiii lui Iosif și a spus: Cine sunt aceștia? Și Iosif a spus tatălui său: Ei sunt fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat în acest loc. Iar el a spus: Adu-i la mine, te rog și îi voi binecuvânta. Acum ochii lui Israel erau slabi din cauza vârstei, așa că nu putea vedea. Și i-a adus aproape de el; și i-a sărutat și i-a îmbrățișat. Și Israel i-a spus lui Iosif: Nu mă gândisem să văd fața ta; și, iată, Dumnezeu mi-a arătat de asemenea sămânța ta. Și Iosif i-a scos dintre genunchii săi și s-a prosternat el însuși cu fața lui la pământ. Și Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în mâna sa dreaptă, spre mâna stângă a lui Israel, și pe Manase în mâna sa stângă, spre mâna dreaptă a lui Israel, și i-a apropiat de el. Și Israel a întins mâna sa dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, și mâna sa stângă peste capul lui Manase, punând mâinile sale în mod voit astfel; fiindcă Manase era întâiul născut. Și a binecuvântat pe Iosif și a spus: Dumnezeu, înaintea căruia părinții mei, Avraam și Isaac, au umblat, Dumnezeul care m-a hrănit cât a fost viața mea de lungă până în această zi, Îngerul care m-a răscumpărat din tot răul, să binecuvânteze băieții; și numele meu să fie chemat peste ei și numele părinților mei, Avraam și Isaac; și ei să devină o mulțime în mijlocul pământului. Și când Iosif a văzut că tatăl său a pus mâna sa dreaptă peste capul lui Efraim, aceasta nu i-a plăcut; și a apucat mâna tatălui său, să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. Și Iosif a spus tatălui său: Nu așa tată, fiindcă acesta este întâiul născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui. Dar tatăl său a refuzat și a spus: Știu aceasta fiul meu, o știu, el de asemenea va deveni un popor și el de asemenea va fi mare; dar cu adevărat, fratele lui mai tânăr va fi mai mare decât el și sămânța lui va deveni o mulțime de națiuni. Și i-a binecuvântat în acea zi, spunând: În tine Israel va binecuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă pe tine ca pe Efraim și ca pe Manase; și a așezat pe Efraim înaintea lui Manase. Și Israel i-a spus lui Iosif: Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu tine și te va aduce din nou în țara părinților tăi. Mai mult, ți-am dat o porție mai mult decât fraților tăi, pe care i-am scos din mâna amoritului cu sabia mea și cu arcul meu.

După aceea, lui Iosif i s-a spus: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. I-au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată, fiul tău Iosif vine la tine!” Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat. Iacov i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în țara Canaanului, și m-a binecuvântat. El mi-a zis: «Te voi face să fii roditor, te voi înmulți și voi face din tine o adunare de popoare; voi da țara aceasta seminției tale după tine, ca moștenire veșnică.» Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, sunt ai mei; Efraim și Manase vor fi ai mei, precum Ruben și Simeon. Cât despre copiii care ți se vor naște după ei, aceștia vor fi ai tăi; ei vor fi chemați după numele fraților lor în partea lor de moștenire. La întoarcerea mea din Padan, Rahela mi-a murit pe drum, în țara Canaanului, când încă mai era o bucată de drum până la Efrata, și am îngropat-o acolo, în drum spre Efrata (adică Betleem).” Israel s-a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?” Iosif i-a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel i-a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez!” Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat și i-a îmbrățișat. Israel i-a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața, și iată, Dumnezeu mi-a îngăduit să-ți văd și urmașii.” Iosif i-a îndepărtat de pe genunchii tatălui său și s-a plecat cu fața la pământ. Apoi i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el. Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mezinul, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; și-a încrucișat astfel mâinile, căci Manase era întâiul născut. Apoi Israel l-a binecuvântat pe Iosif și i-a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care mi-a fost păstor de când sunt până în ziua aceasta, Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să-i binecuvânteze pe copiii aceștia! Prin ei să fie pomenit numele meu și numele părinților mei Avraam și Isaac, și să se înmulțească nespus în mijlocul țării!” Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o îndepărteze de pe capul lui Efraim și să o pună pe cel al lui Manase. Și Iosif i-a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este întâiul născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!” Dar tatăl său s-a împotrivit și a zis: „Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor; și el va fi mare. Totuși, fratele lui cel mic va fi mai mare decât el, și seminția lui va ajunge o mulțime de neamuri!” El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Cu numele vostru se va binecuvânta Israel, zicând: «Să te facă Dumnezeu ca Efraim și ca Manase!»” Și l-a așezat astfel pe Efraim înaintea lui Manase. Israel i-a zis lui Iosif: „Iată, eu am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri. Iar eu îți dăruiesc mai mult decât fraților tăi, anume o parte pe care am luat-o din mâna amoriților cu sabia mea și cu arcul meu.”

După aceea, au venit și i-au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. I-au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat. Iacov i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în țara Canaan, și m-a binecuvântat. El mi-a zis: «Te voi face să crești, te voi înmulți și voi face din tine o ceată de popoare; îi voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.» Acum, cei doi fii care ți s-au născut în țara Egiptului înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon. Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraților lor în partea lor de moștenire. La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.” Israel s-a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?” Iosif i-a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez!” Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat și i-a îmbrățișat. Israel i-a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața, și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ți văd și sămânța.” Iosif i-a dat laoparte de lângă genunchii tatălui său și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el. Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. L-a binecuvântat pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să-i binecuvânteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei Avraam și Isaac și să se înmulțească foarte mult în mijlocul țării!” Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea, a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim și s-o îndrepte pe al lui Manase. Și Iosif i-a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!” Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el și sămânța lui va ajunge o ceată de neamuri.” El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Numele tău îl vor întrebuința israeliții când vor binecuvânta, zicând: «Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!»” Și l-a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. Israel i-a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri. Îți dau mai mult decât fraților tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriților cu sabia mea și cu arcul meu.”

După toate aceste întâmplări, într-o zi i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Atunci Iosif a plecat (la el) împreună cu cei doi fii ai lui numiți Manase și Efraim. Apoi i s-a spus lui Iacov: „Fiul tău numit Iosif, a venit la tine.” Atunci, folosind toate resursele fizice de care mai dispunea, el s-a ridicat și a stat pe pat. Iacov i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul Omnipotent mi S-a revelat în localitatea Luz din Canaan. Acolo El m-a binecuvântat și mi-a zis: «Te voi face să fii ‘fertil’ și îți voi înmulți urmașii. Te voi face să devii un mare grup de popoare; și voi oferi această țară urmașilor tăi ca pe o proprietate care va fi pentru totdeauna a lor.»” „Acum, să știi că cei doi fii ai tăi care ți s-au născut în Egipt, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei, exact cum sunt considerați fii mei numiți Ruben și Simeon. Fiii născuți după aceștia, vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moșteni, numele lor va fi primul din tribul care se va dezvolta ulterior (din fiecare), la fel cum se va întâmpla cu ceilalți frați ai lor. După ce m-am întors din Padan, înainte să ajungă la Efrata, Rahela a murit pe drum, în teritoriile numite Canaan. Am înmormântat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică spre Betleem.” Când i-a văzut Israel pe fiii lui Iosif, a întrebat: „Cine sunt aceștia?” Iosif a răspuns: „Sunt fiii pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Iacov a zis: „Apropie-i de mine, să îi binecuvântez!” Din cauza bătrâneții, simțul vederii lui Israel se diminuase. El nu mai vedea (bine) ca altădată. Iosif și-a apropiat pe cei doi fiii de el; iar Israel i-a sărutat și i-a îmbrățișat. Apoi i-a zis lui Iosif: „Nu mi-am imaginat că te voi mai vedea. Dar Dumnezeu m-a ajutat să îți văd și copiii!” Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui lui și s-a aplecat cu fața până la pământ. Apoi i-a luat pe amândoi, punând pe Efraim la dreapta lui adică la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga lui adică la dreapta lui Israel. Și i-a apropiat astfel de el. Dar Israel, încrucișându-și mâinile, a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic; apoi mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deși acela era primul născut (în familia lui Iosif). El l-a binecuvântat pe Iosif, zicând: „Dumnezeul în prezența căruia au umblat strămoșii mei – Avraam și Isaac –, Dumnezeul care a fost păstorul vieții mele până astăzi, împreună cu Îngerul care m-a scăpat din fiecare dificultate, să îi binecuvânteze pe acești băieți! Ei să fie amintiți după numele meu și după numele strămoșilor mei – Avraam și Isaac – și să se înmulțească foarte mult pe pământ!” Când a observat Iosif că tatăl lui și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut; și a luat mâna tatălui lui ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. El i-a zis tatălui lui: „Nu așa, tată! Acesta este primul născut (în familia mea); pe capul lui pune-ți mâna dreaptă!” Dar tatăl lui a refuzat și a răspuns: „Știu, fiule; știu! Și el va deveni un popor care va fi mare. Totuși fratele lui mai mic, (prin descendenți) va fi mai mare (ca număr) decât el; și urmașii lui vor ajunge să fie o mulțime de popoare!” Israel i-a binecuvântat în acea zi, spunând: „Numele tău va fi folosit de urmașii lui Israel în formula de binecuvântare, când vor zice: «Dumnezeu să te facă (să devii) ca Efraim și ca Manase!»” Astfel, el l-a amintit pe Efraim înaintea lui Manase. Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara strămoșilor voștri. Iar ție, pentru că ești superior fraților tăi, îți dau Șehemul pe care l-am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților!”

La Iosif, oameni au venit, Spunându-i: „S-a îmbolnăvit Bătrânul tău.” Iosif trimise Veste, tatălui său, și-i zise: „La tine-ndată, noi sosim. Manase și cu Efraim, Mă însoțesc.” Când a venit, Israel astfel i-a vorbit: „La Luz, Domnul s-a arătat Și-apoi m-a binecuvântat. Mi-a spus: „Am să te fac să crești; Mult foarte, ai să te-nmulțești; Vei fi o ceată de popoare. Cât despre țara asta-n care Azi ești străin, ți-o voi da ție Și-urmașilor ce au să-ți vie!” ‘Nainte ca-n Egipt să fim, Manase și cu Efraim, Ți s-au născut. Vor fi ai mei – Ca Ruben, Simeon – și ei. Ceilalți fii, care au să-ți vie – După ăști doi – ai tăi să fie. Își vor purta numele lor, În moștenirea fraților. Când ne-am întors noi din Padan Și am intrat în Canaan, Lângă Efrata a murit A ta măicuță. Ne-am oprit, Și-n drum spre Betleem apoi, A trebuit s-o-ngropăm noi.” Iacov privi pe-acei copii, Care-i erau lui Iosif, fii: „Spune-mi acum, cine sunt ei?” „Aceștia sunt copiii mei, Pe care Domnul mi i-a dat.” Israel a continuat: „Apropie-i, și-n fața ta, Eu îi voi binecuvânta.” Iacov, bătrân cum se găsea, Acuma, foarte slab vedea. Iosif, copiii, și-a adus Și-n fața tatălui i-a pus Pe amândoi. I-a-mbrățișat Israel, și i-a sărutat. Apoi, lui Iosif, i-a vorbit: „O clipă doar, nu m-am gândit, Că am să te mai văd vreodată. Dar bunătate îmi arată – Precum vezi – astăzi, Dumnezeu, Lăsându-mă să-i văd și eu, Acuma, pe urmașii tăi.” Iosif, atunci, pe fiii săi, De lângă Iacov, i-a luat Și-n fața lui, s-a închinat. Luă pe Efraim apoi – Cu mâna dreaptă – și-napoi – La stânga, lângă Israel – L-a așezat. Cu stânga, el, Luându-l pe Manase-l duse Și-n dreapta tatălui îl puse. Iacov, dreapta, și-a ridicat-o: Pe Efraim a așezat-o – Pe capul său. Stânga și-o puse, Pe-al lui Manase cap. Făcuse, Lucrul acesta, înadins. Când mâinile și le-a întins, Voit, el le-a încrucișat. Apoi i-a binecuvântat. Iacov, pe Iosif, îl chemase Întâi, și-l binecuvântase, Spunându-i: „Domnul Dumnezeu, În fața cărui umblu eu – Din ziua-n care m-am născut – Domnul în care au crezut Avram, Isac – părinții mei – Cel ce m-a izbăvit, pe ei – Pe-acești copii – să îi vegheze Și să îi binecuvânteze. Să-mi poarte numele, să crească, În țară să se înmulțească!” Lui Iosif nu i-a prea plăcut, Pe tatăl său, când l-a văzut, Că dreapta, el și-a așezat-o Pe Efraim. I-a ridicat-o, Voind s-o pună pe Manase. Israel, însă, mâna-și trase. Iosif, atuncea, i-a vorbit: „Tată! Nu-i bine! Ai greșit! Manase-i cel născut întâi! Pune-ți, pe al lui căpătâi, Mâna ta dreaptă!” El n-a vrut, Spunându-i: „Fiule-am știut Cum că Manase e acel Care-i mai mare. Însă el – Decât frate-său – o să fie Mai mic. În vremea ce-o să vie, Ei fi-vor cete de popoare – Cel mic, însă, va fi mai mare.” Iacov, la sine, i-a chemat Și-apoi, i-a binecuvântat, Spunându-le: „Necontenit, Are să fie pomenit Numele vostru-n Israel, Căci astfel va vorbi acel Care va binecuvânta: „Domnul, doresc a se purta Cu voi, ca și cu Efraim Și cu Manase – precum știm.” Deci Efraim este cel pus – Decât Manase – mai presus. Iacov, către al său fecior – Deci către Iosif – zise: „Mor, Dar Dumnezeu va fi cu voi. Vă va aduce înapoi, În țara ‘ceea minunată, Care, de El, fusese dată Părinților – Avram, Isac. Iată acuma, ce-am să fac: O parte-n plus, tu vei avea, Față de ceilalți frați, căci ea – Cu sabia și arcul meu – De la Amor, am smuls-o eu.”

După aceste lucruri i s-a spus lui Iosíf: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manáse și pe Efraím. I-au făcut cunoscut lui Iacób și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosíf a venit la tine!”. Israél s-a întărit și s-a așezat pe pat. Iacób i-a zis lui Iosíf: „Dumnezeul cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara Canaán, și m-a binecuvântat. El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulți și voi face din tine o adunare de popoare; voi da țara aceasta descendenței tale după tine ca stăpânire veșnică». Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului până ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraím și Manáse, ca și Rubén și Simeón, vor fi ai mei. Iar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; cu numele fraților lor vor fi numiți în partea lor de moștenire. Când am venit din Padán, Rahéla a murit în țara Canaán, pe drum; nu ajunsesem încă în ținutul Efráta și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efráta, adică Betleém”. Israél i-a văzut pe fiii lui Iosíf și a zis: „Cine sunt aceștia?”. Iosíf a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!”. Ochii lui Israél erau îngreuiați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. [Iosíf] i-a apropiat de el; el i-a sărutat și i-a îmbrățișat. Israél i-a zis lui Iosíf: „Nu mă gândeam că-ți voi mai vedea fața și iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd și pe urmașii tăi”. Iosíf i-a luat de pe genunchii lui și s-a plecat cu fața la pământ. Apoi Iosíf i-a luat pe amândoi, pe Efraím cu mâna dreaptă, la stânga lui Israél, și pe Manáse cu mâna stângă, la dreapta lui Israél, și i-a apropiat de el. Israél și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraím, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manáse; fiind prudent, și-a [încrucișat] mâinile, deși Manáse era cel dintâi născut. L-a binecuvântat pe Iosíf și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Abrahám și Isáac, Dumnezeul care m-a păstorit de când sunt până în ziua aceasta, îngerul care m-a răscumpărat de orice rău, să binecuvânteze copiii! Să fie chemat în ei numele meu și numele părinților mei Abrahám și Isáac și să crească din ei mult pe pământ!”. Iosíf a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraím și [aceasta] a fost rău în ochii lui; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraím pe capul lui Manáse. Și Iosíf a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!”. Tatăl său a refuzat și i-a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; descendența lui va fi plinătate a neamurilor”. El i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „Cu numele tău Israélul va binecuvânta, zicând: «Dumnezeu să te pună să fii așa, ca pe Efraím și pe Manáse!»” Și l-a pus astfel pe Efraím înaintea lui Manáse. Israél i-a zis lui Iosíf: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri. Mai mult decât fraților tăi, eu îți dau [cetatea] Síhem, pe care am luat-o din mâna amoréilor cu sabia mea și cu arcul meu”.

După toate acestea, i s-a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav“. Atunci acesta i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim. Când i s-a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și-a adunat puterile și s-a ridicat în șezut, pe pat. Iacov i-a zis lui Iosif: ‒ Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în țara Canaanului, m-a binecuvântat și mi-a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta urmașilor tăi, ca proprietate veșnică“. Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei, așa cum sunt Ruben și Simeon. Dar urmașii care ți s-au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor purta numele fraților lor în teritoriul moștenirii lor. După ce m-am întors din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în țara Canaanului, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem. Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat: ‒ Cine sunt aceștia? Iosif i-a zis tatălui său: ‒ Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici. Israel a zis: ‒ Adu-i, te rog, la mine ca să-i binecuvântez. Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine. Iosif i-a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i-a sărutat și i-a îmbrățișat. Apoi Israel i-a zis lui Iosif: ‒ Nu mi-am închipuit că o să-ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m-a ajutat să-ți văd și urmașii. Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său și s-a plecat cu fața la pământ. Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i-a apropiat de el. Dar Israel, încrucișându-și mâinile, și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut. El l-a binecuvântat pe Iosif și a zis: ‒ Dumnezeul înaintea Căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul Care a fost Păstorul vieții mele până astăzi, Îngerul Care m-a răscumpărat din orice rău, să-i binecuvânteze pe acești băieți. Ei să fie numiți după numele meu și după numele părinților mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult pe pământ. Lui Iosif nu i-a plăcut când a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. Iosif i-a zis tatălui său: ‒ Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune-ți mâna dreaptă. Dar tatăl său a refuzat și a zis: ‒ Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmașii lui vor ajunge o mulțime de națiuni. Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: ‒ În numele tău va binecuvânta Israel și va zice: „Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase“. Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase. Apoi Israel i-a zis lui Iosif: ‒ Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri. Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șechemul pe care l-am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.

După aceea, au venit și au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. Au dat de știre lui Iacov și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Și Israel și-a adunat puterile și s-a așezat pe pat. Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în țara Canaan, și m-a binecuvântat. El mi-a zis: ‘Te voi face să crești, te voi înmulți și voi face din tine o ceată de popoare; voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.’ Acum, cei doi fii care ți s-au născut în țara Egiptului, înainte de venirea mea la tine, în Egipt, vor fi ai mei; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon. Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraților lor în partea lor de moștenire. La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata, și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.” Israel s-a uitat la fiii lui Iosif și a zis: „Cine sunt aceștia?” Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez.” Ochii lui Israel erau îngreuiați de bătrânețe, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el, și Israel i-a sărutat și i-a îmbrățișat. Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ți văd și sămânța.” Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el. Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. A binecuvântat pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta, Îngerul care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei Avraam și Isaac și să se înmulțească foarte mult în mijlocul țării!” Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim, de aceea a apucat mâna tatălui său ca s-o ia de pe capul lui Efraim și s-o îndrepte pe al lui Manase. Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui.” Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el și sămânța lui va ajunge o ceată de neamuri.” El i-a binecuvântat în ziua aceea și a zis: „Numele tău îl vor întrebuința israeliții când vor binecuvânta, zicând: ‘Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!’” Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri. Îți dau mai mult decât fraților tăi – o parte pe care am luat-o din mâna amoriților cu sabia mea și cu arcul meu.”