Geneza 48
48
Iacov înfiază pe fiii lui Iosif
1La Iosif, oameni au venit,
Spunându-i: „S-a îmbolnăvit
Bătrânul tău.” Iosif trimise
2Veste, tatălui său, și-i zise:
„La tine-ndată, noi sosim.
Manase și cu Efraim,
Mă însoțesc.” Când a venit,
3Israel astfel i-a vorbit:
„La Luz, Domnul s-a arătat
Și-apoi m-a binecuvântat.
4Mi-a spus: „Am să te fac să crești;
Mult foarte, ai să te-nmulțești;
Vei fi o ceată de popoare.
Cât despre țara asta-n care
Azi ești străin, ți-o voi da ție
Și-urmașilor ce au să-ți vie!”
5‘Nainte ca-n Egipt să fim,
Manase și cu Efraim,
Ți s-au născut. Vor fi ai mei –
Ca Ruben, Simeon – și ei.
6Ceilalți fii, care au să-ți vie –
După ăști doi – ai tăi să fie.
Își vor purta numele lor,
În moștenirea fraților.
7Când ne-am întors noi din Padan
Și am intrat în Canaan,
Lângă Efrata a murit
A ta măicuță. Ne-am oprit,
Și-n drum spre Betleem apoi,
A trebuit s-o-ngropăm noi.”
Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif
8Iacov privi pe-acei copii,
Care-i erau lui Iosif, fii:
„Spune-mi acum, cine sunt ei?”
9„Aceștia sunt copiii mei,
Pe care Domnul mi i-a dat.”
Israel a continuat:
„Apropie-i, și-n fața ta,
Eu îi voi binecuvânta.”
10Iacov, bătrân cum se găsea,
Acuma, foarte slab vedea.
Iosif, copiii, și-a adus
Și-n fața tatălui i-a pus
Pe amândoi. I-a-mbrățișat
Israel, și i-a sărutat.
11Apoi, lui Iosif, i-a vorbit:
„O clipă doar, nu m-am gândit,
Că am să te mai văd vreodată.
Dar bunătate îmi arată –
Precum vezi – astăzi, Dumnezeu,
Lăsându-mă să-i văd și eu,
Acuma, pe urmașii tăi.”
12Iosif, atunci, pe fiii săi,
De lângă Iacov, i-a luat
Și-n fața lui, s-a închinat.
13Luă pe Efraim apoi –
Cu mâna dreaptă – și-napoi –
La stânga, lângă Israel –
L-a așezat. Cu stânga, el,
Luându-l pe Manase-l duse
Și-n dreapta tatălui îl puse.
14Iacov, dreapta, și-a ridicat-o:
Pe Efraim a așezat-o –
Pe capul său. Stânga și-o puse,
Pe-al lui Manase cap. Făcuse,
Lucrul acesta, înadins.
Când mâinile și le-a întins,
Voit, el le-a încrucișat.
Apoi i-a binecuvântat.
15Iacov, pe Iosif, îl chemase
Întâi, și-l binecuvântase,
Spunându-i: „Domnul Dumnezeu,
În fața cărui umblu eu –
Din ziua-n care m-am născut –
Domnul în care au crezut
Avram, Isac – părinții mei –
Cel ce m-a izbăvit, pe ei –
16Pe-acești copii – să îi vegheze
Și să îi binecuvânteze.
Să-mi poarte numele, să crească,
În țară să se înmulțească!”
17Lui Iosif nu i-a prea plăcut,
Pe tatăl său, când l-a văzut,
Că dreapta, el și-a așezat-o
Pe Efraim. I-a ridicat-o,
Voind s-o pună pe Manase.
Israel, însă, mâna-și trase.
18Iosif, atuncea, i-a vorbit:
„Tată! Nu-i bine! Ai greșit!
Manase-i cel născut întâi!
Pune-ți, pe al lui căpătâi,
19Mâna ta dreaptă!” El n-a vrut,
Spunându-i: „Fiule-am știut
Cum că Manase e acel
Care-i mai mare. Însă el –
Decât frate-său – o să fie
Mai mic. În vremea ce-o să vie,
Ei fi-vor cete de popoare –
Cel mic, însă, va fi mai mare.”
20Iacov, la sine, i-a chemat
Și-apoi, i-a binecuvântat,
Spunându-le: „Necontenit,
Are să fie pomenit
Numele vostru-n Israel,
Căci astfel va vorbi acel
Care va binecuvânta:
„Domnul, doresc a se purta
Cu voi, ca și cu Efraim
Și cu Manase – precum știm.”
Deci Efraim este cel pus –
Decât Manase – mai presus.
21Iacov, către al său fecior –
Deci către Iosif – zise: „Mor,
Dar Dumnezeu va fi cu voi.
Vă va aduce înapoi,
În țara ‘ceea minunată,
Care, de El, fusese dată
Părinților – Avram, Isac.
22Iată acuma, ce-am să fac:
O parte-n plus, tu vei avea,
Față de ceilalți frați, căci ea –
Cu sabia și arcul meu –
De la Amor, am smuls-o eu.”
Selectat acum:
Geneza 48: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca