Geneza 35:1-29 - Compare All Versions

Împărtășește

Și Dumnezeu i-a spus lui Iacob: Ridică-te, urcă la Betel și locuiește acolo și fă acolo un altar lui Dumnezeu, care ți s-a arătat când fugeai din fața lui Esau, fratele tău. Atunci Iacob a spus casei lui și tuturor celor care erau cu el: Puneți deoparte dumnezeii străini care sunt printre voi și curățiți-vă și schimbați-vă hainele; Și să ne ridicăm și să urcăm la Betel; și voi face acolo un altar lui Dumnezeu, care mi-a răspuns în ziua strâmtorării mele și a fost cu mine în calea pe care am mers. Și i-au dat lui Iacob toți dumnezeii străini care erau în mâna lor și toți cerceii care erau în urechile lor; și Iacob le-a ascuns sub stejarul care era lângă Sihem. Și au călătorit și teroarea lui Dumnezeu era asupra cetăților care erau împrejurul lor și nu i-au urmărit pe fiii lui Iacob. Astfel Iacob a venit la Luz, adică Betel, care este în țara lui Canaan, el și toți oamenii care erau cu el. Și a zidit acolo un altar și a pus numele acelui loc El-betel, deoarece acolo Dumnezeu i s-a arătat când fugea din fața fratelui său. Dar Debora, dădaca Rebecăi, a murit și a fost îngropată la poalele Betelului, sub un stejar; și acestuia i s-a pus numele Alon-Bacut. Și Dumnezeu i s-a arătat lui Iacob din nou, când a ieșit din Padanaram, și l-a binecuvântat. Și Dumnezeu i-a spus: Numele tău este Iacob, numele tău nu va mai fi chemat Iacob, ci Israel va fi numele tău; și i-a pus numele Israel. Și Dumnezeu i-a spus: Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic, fii roditor și înmulțește-te; o națiune și o mulțime de națiuni vor fi din tine și împărați vor ieși din coapsele tale; Și pământul pe care l-am dat lui Avraam și Isaac, ție ți-l voi da și seminței tale după tine îi voi da pământul. Și Dumnezeu s-a înălțat de la el în locul în care a vorbit cu el. Și Iacob a pus un stâlp în locul în care a vorbit cu el, un stâlp de piatră, și a turnat un dar de băutură pe acesta și a turnat untdelemn pe acesta. Și Iacob a pus numele locului unde Dumnezeu a vorbit cu el, Betel. Și au plecat de la Betel; și mai era doar puțin drum până să ajungă la Efrata; și Rahela a intrat în durerile nașterii și avea travaliu greu. Și s-a întâmplat, când era în travaliu greu, că moașa i-a spus: Nu te teme; vei avea și acest fiu. Și s-a întâmplat, pe când sufletul ei se îndepărta, (pentru că a murit) că i-a pus numele Benoni; dar tatăl lui i-a pus numele, Beniamin. Și Rahela a murit și a fost îngropată pe calea spre Efrata, adică Betleem. Și Iacob a așezat un stâlp peste mormântul ei, care este stâlpul mormântului Rahelei până în această zi. Și Israel a plecat și și-a întins cortul dincolo de turnul din Edar. Și s-a întâmplat, pe când Israel locuia în acea țară, că Ruben a mers și s-a culcat cu Bilha, concubina tatălui său; și Israel a auzit aceasta. Acum fiii lui Iacob erau doisprezece; Fiii Leei: Ruben, întâiul născut al lui Iacob și Simeon și Levi și Iuda și Isahar și Zabulon; Fiii Rahelei: Iosif și Beniamin; Și fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan și Neftali; Și fiii Zilpei, roaba Leei: Gad și Așer; aceștia sunt fiii lui Iacob, care i s-au născut în Padanaram. Și Iacob a venit la Isaac, tatăl său, la Mamre, în cetatea Arba, adică Hebron, unde Avraam și Isaac au locuit temporar. Și zilele lui Isaac erau o sută optzeci de ani. Și Isaac și-a dat duhul și a murit și a fost adunat la poporul său, fiind bătrân și plin de zile; și fiii săi, Esau și Iacob, l-au îngropat.

Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, așază-te acolo și ridică acolo un altar Dumnezeului care ți S-a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau!” Iacov le-a zis celor din casa lui și tuturor celor ce erau cu el: „Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele, ca să ne sculăm și să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care mi-a răspuns în ziua necazului meu și care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o!” Ei i-au dat lui Iacov toți dumnezeii străini care erau în mâinile lor, precum și cerceii din urechi, și Iacov i-a îngropat sub stejarul care era lângă Sihem. Apoi au plecat, și groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetățile care-i înconjurau, așa că locuitorii lor nu i-au urmărit pe fiii lui Iacov. Iacov și toți cei ce erau cu el au ajuns la Luz, adică Betel, în țara Canaanului. Acolo a zidit un altar și a numit locul acela El-Betel, căci acolo i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său. Atunci a murit Debora, doica Rebecăi, și a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele Allon Bacut. Dumnezeu i S-a arătat iarăși lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, și l-a binecuvântat. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci Israel.” Astfel i-a pus numele Israel. Și Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: fii roditor și înmulțește-te! Un neam și o adunare de neamuri se vor naște din tine și regi vor ieși din coapsele tale. Țara pe care le-am dat-o lui Avraam și lui Isaac ție ți-o voi da și seminției tale.” Dumnezeu S-a înălțat de la el, din locul unde îi vorbise. Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură și a turnat untdelemn. Și Iacov i-a pus locului în care îi vorbise Dumnezeu numele Betel. Apoi au plecat din Betel și, când mai era o bucată bună de mers până la Efrata, Rahela a născut. A avut o naștere foarte grea. În timp ce se chinuia să nască, moașa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!” Și pe când își dădea sufletul, fiind pe moarte, i-a pus numele Ben-Oni; dar tatăl său l-a numit Beniamin. Rahela a murit și a fost îngropată în drum spre Efrata, adică Betleem. Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei; acela este stâlpul de la mormântul Rahelei, care se vede până astăzi. Israel a plecat mai departe și și-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. Pe când locuia Israel în ținutul acela, Ruben s-a dus și s-a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Și Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. Fiii Leei: Ruben, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon. Fiii Rahelei: Iosif și Beniamin. Fiii Bilhei, slujnica Rahelei: Dan și Neftali. Fiii Zilpei, slujnica Leei: Gad și Așer. Aceștia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram. Iacov a ajuns la Isaac, tatăl său, la Mamre, la Chiriat-Arba, adică Hebron, unde locuiseră ca străini Avraam și Isaac. Zilele lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. Isaac și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său bătrân și sătul de zile. Iar fiii săi, Esau și Iacov, l-au îngropat.

Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuiește acolo și ridică acolo un altar Dumnezeului care ți S-a arătat când fugeai de fratele tău, Esau!” Iacov le-a zis casei lui și tuturor celor ce erau cu el: „Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele, ca să ne sculăm și să ne suim la Betel, căci acolo Îi voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu și care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o!” Ei i-au dat lui Iacov toți dumnezeii străini care erau în mâinile lor și cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul de lângă Sihem. Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetățile care-i înconjurau, așa că locuitorii lor nu i-au urmărit pe fiii lui Iacov. Iacov și toți cei ce erau cu el au ajuns la Luz, adică Betel, în țara Canaan. A zidit acolo un altar și a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său. Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele „Stejarul jalei”. Dumnezeu i S-a arătat iarăși lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram și l-a binecuvântat. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.” Și i-a pus numele Israel. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Crești și înmulțește-te; un neam și o mulțime de neamuri se vor naște din tine și chiar împărați vor ieși din coapsele tale. Ție îți voi da țara pe care le-am dat-o lui Avraam și lui Isaac și îi voi da țara aceasta seminței tale după tine.” Dumnezeu S-a înălțat de la el, în locul unde îi vorbise. Și Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură și a turnat untdelemn. Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu Betel. Apoi au plecat din Betel; și mai era o depărtare bunicică până la Efrata când Rahelei i-au venit durerile nașterii. A avut o naștere grea, și în timpul durerilor nașterii moașa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!” Și pe când își dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este și azi. Israel a plecat mai departe și și-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. Pe când locuia Israel în ținutul acesta, Ruben s-a dus și s-a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Și Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. Fiii Leei: Ruben, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon. Fiii Rahelei: Iosif și Beniamin. Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan și Neftali. Fiii Zilpei, roaba Leei: Gad și Așer. Aceștia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram. Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, la Mamre, la Chiriat-Arba, care este totuna cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam și Isaac. Zilele vieții lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. Isaac și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său, bătrân și sătul de zile. Fiii săi, Esau și Iacov, l-au îngropat.

Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Ridică-te, du-te la Betel, locuiește acolo și construiește un altar pentru Dumnezeul care ți S-a revelat atunci când fugeai de fratele tău, de Esau.” Iacov a vorbit celor din familia lui și tuturor celor care erau cu el, spunându-le: „Renunțați la zeii care sunt în mijlocul vostru! Curățați-vă și schimbați-vă hainele; pentru că vom merge la Betel unde voi construi un altar pentru Dumnezeul care mi-a răspuns în ziua când aveam mari dificultăți și care m-a protejat în timpul călătoriilor mele.” Ei i-au dat lui Iacov toți zeii pe care îi aveau și cerceii pe care îi purtau în urechi. El i-a îngropat sub terebintul care este lângă Șehem. Apoi au plecat. Dumnezeu a făcut ca orașele din jur să aibă frică de ei; și astfel, nimeni nu i-a urmărit. Călătorind împreună cu toți cei care erau cu el, Iacov a ajuns la Luz, adică la Betel – o localitate din teritoriile numite Canaan. Acolo a construit un altar și a pus acelui loc numele El-Betel, pentru că în acel loc i Se revelase Dumnezeu, în timp ce fugea de fratele lui numit Esau. Debora, doica Rebecăi, a murit (și a fost înmormântată) sub un stejar, mai departe de Betel. Acest fapt explică de ce acel stejar a fost numit Alon-Bacut. După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a revelat din nou. El l-a binecuvântat zicându-i: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov; ci numele tău va fi Israel!” [Și astfel l-a numit (din nou) Israel]. Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul Omnipotent: să ai mulți urmași și să te înmulțești! Din tine va proveni un (întreg) popor și o mulțime de grupuri de oameni! Dintre șoldurile tale vor proveni chiar și niște regi! Țara pe care am dat-o atât lui Avraam cât și lui Isaac, ți-o voi da (și) ție, dar și urmașilor tăi!” Apoi Dumnezeu „S-a înălțat” de la el din locul în care îi vorbise. Iacov a pus un stâlp de piatră în locul în care îi vorbise Dumnezeu, a luat niște băutură pe care a oferit-o acolo ca dedicare, și apoi a pus ulei pe el. Iacov a pus numele Betel acelui loc în care îi vorbise Dumnezeu. Apoi au plecat de la Betel. Dar înainte de a ajunge la Efrata, în timp ce Rahelei îi venise timpul când trebuia să nască, a avut mari dificultăți. Fiind afectată de durerile nașterii, moașa i-a zis (Rahelei): „Să nu îți fie frică; pentru că mai ai un fiu!” Când Rahela era aproape să moară, i-a pus băiatului numele Ben-Oni; dar tatăl lui l-a numit Beniamin. Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică spre Betleem. Iacov a pus acolo un stâlp pe mormântul ei. Acest stâlp care există până astăzi, amintește de Rahela. Israel și-a continuat călătoria și și-a instalat cortul dincolo de Migdal-Eder. În timp ce Israel locuia în acea zonă, Ruben s-a dus și s-a culcat cu Bilha care era concubina tatălui lui. Dar Israel a aflat despre acest lucru. Iacov avea doisprezece fii. Cei născuți de Leea, au fost: Ruben – primul născut în familia lui Iacov; apoi Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon. Fiii Rahelei au fost Iosif și Beniamin. Fiii Bilhei care era sclava Rahelei, au fost Dan și Neftali. Fiii Zilpei – sclava Leei – au fost Gad și Așer. Aceștia au fost fiii lui Iacov, care s-au născut în familia lui, în Padan-Aram. Iacov a ajuns la tatăl lui, la Isaac, în zona numită Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică lângă Hebron. Avraam și Isaac locuiseră acolo ca străini. Isaac a trăit o sută optzeci de ani. El a murit bătrân și satisfăcut de numărul zilelor pe care le-a trăit. Și astfel a fost adăugat la (cei decedați din) poporul lui. El a fost înmormântat de fiii lui – Esau și Iacov.

Lui Iacov, Domnul i-a vorbit, Când – într-o zi – l-a întâlnit: „Te scoală!” – spuse-atuncea El – „Te suie-n grabă la Betel, Acolo ca să locuiești. Apoi, altar, ai să zidești Celui ce ți s-a arătat Când, de Esau, fugeai speriat.” Iacov a zis către ai lui, Precum și-ntreg norodului De care fost-a însoțit, În drumul său, necontenit: „Toți dumnezeii ce-i aveți – Străini – afară să-i scoateți! Cu toții să vă curățați Și hainele să vă schimbați! Căci trebuie să ne sculăm, Către Betel, ca să plecăm. Acolo, am să înalț eu, Altar, Domnului Dumnezeu, Cari glasul mi l-a ascultat Când, la necaz, eu L-am strigat. Domnul, mereu, m-a însoțit, Cât timp, eu am călătorit.” Acei care cu el erau, Au scos afară ce aveau Dându-și străinii dumnezei – Și-au scos, și din urechi, cercei. Tot ce-a primit, el a luat Și în pământ a îngropat, Lângă al lui Sihem stejar. Apoi, plecară la drum iar; Domnul, din cer, i-a ajutat Și-n urma lor a presărat Groaza. Aceasta a venit Și împrejur s-a răspândit, Peste cetățile aflate Pe-acea câmpie. Astfel, toate Dorințele de a-l găsi Pe Iacov și a-l pedepsi – Născute-n numeroase părți, Printre localnici, în cetăți – S-au spulberat, s-au risipit. Iacov, cu-ai săi, a poposit La Luz – adică la Betel – În Canaan. În urmă, el A început și a zidit Altar, iar numele găsit A fost „Domnul Betelului”, Sau „El Betel”, pe limba lui. Acolo-ntâi, el l-a zărit Pe Domnul – când era fugit Din fața fratelui Esau. Debra – doica ce o aveau Pentru Rahela – a murit. Loc de mormânt, i-au pregătit – Ceva mai jos de la Betel – Sub un stejar. Locul acel, „Stejarul jalei” l-au numit. Când Dumnezeu, iar, S-a ivit – După ce Iacov, în Canaan, Sosit-a din Padan-Aran – Atunci, l-a binecuvântat Spunând: „Iacov ai fost chemat, Dar azi, alt nume vei primi! Iată dar, cum te voi numi: De azi, te cheamă „Israel”! Eu Domnul sunt”, a mai zis El, „Atotputernicul! Să crești, Mereu, și să te înmulțești! Neamuri au să se zămislească, Din tine și au să se nască Și împărați. Vei căpăta – Șt tu, și toată stirpea ta – Țara care-i fusese dată, De Mine, lui Avram, odată, Și-apoi a fost a lui Isac! A ta va fi! Așa-am să fac!” Domnul, la cer, S-a ridicat. Pe-acel loc, Iacov a durat Un stâlp de piatră, pus drept știre – Și peste timpuri, amintire – Că Domnul, în locul acel, I-a dat numele „Israel”. Locul în care i-a vorbit Domnul, Betel a fost numit. De la Betel, înspre Efrata Ei au plecat, însă bucata De drum, fusese foarte lungă. La al ei capăt, să ajungă, Rahela nu mai reușise – Căci timpul i se împlinise. Ea, foarte greu, a zămislit. „Mai ai un fiu!” – a glăsuit Moașa. Rahela îl numise „Ben-Oni”, pe-al ei fiu, și zise Apoi, cuvintele aceste: „Fiul durerii mele este”, Iar când Rahela a murit, Iacov găsit-a potrivit Ca „Beniamin” să-i fie spus – Prin „Fiul dreptei” e tradus. Rahela a fost îngropată Pe drumul ce ducea odată Înspre Efrata – căreia, Și Betleem, i se spunea. Iacov, un stâlp, a ridicat Pe-al ei mormânt. L-a așezat Să-nfrunte valuri de uitare Și, până azi, e în picioare. Israel a pornit la drum, Iar cortul l-a întins acum, De la Migdal-Eder, dincolo. În vremea când era acolo, Ruben s-a dus de s-a culcat Cu Bilha. Iacov a aflat De tot ceea ce i-a făcut Întâiul său copil născut Femei-aceleia pe care El o avea de țiitoare. Doișpe feciori el a avut: Lea, întâiul, l-a născut Pe Ruben, iar pe urma sa, Pe Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon. Acei Care-au fost fii ai Rahelei, Erau, la număr, numai doi: Iosif și Beniamin. Apoi, Ai Bilhăi fii, cari se găsea Roabă Rahelei: ea avea Pe Dan și pe Neftali; iar Zilpa – tot roabă era, dar La Lea – doi fii a avut: Gad și Așer. Toți s-au născut, Când slujea Iacov, lui Laban, Și se afla-n Padan-Aran. Iacov ajunse la Isac. Acesta sta lângă copac – La Mamre, la al său stejar, La Chiriat-Arba-așadar – Loc ce Hebron a fost numit. Isac, în țară, a trăit Ca un străin, precum – la fel – Avram a viețuit și el, Deși a lor, ea se vădea Când a murit, Isac avea – În ani – osută și optzeci. A fost purtat spre loc de veci Și, la ai săi, adăugat. Cei care l-au înmormântat – Și-apoi de toate-au îngrijit – Esau și Iacov s-au vădit.

Dumnezeu i-a zis lui Iacób: „Ridică-te, urcă la Bétel și locuiește acolo! Fă acolo un altar lui Dumnezeu, care ți s-a arătat când fugeai din fața fratelui tău, Esáu!”. Iacób a zis casei lui și tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, purificați-vă și schimbați-vă hainele, să ne sculăm și să urcăm la Bétel și voi face un altar lui Dumnezeu, care m-a ascultat în ziua strâmtorării mele și care a fost cu mine pe drumul pe care am mers!”. Ei i-au dat lui Iacób toți dumnezeii străini care erau în mâinile lor și cerceii care erau în urechile lor și Iacób i-a ascuns sub stejarul de lângă Síhem. Ei au plecat. Spaima lui Dumnezeu a fost peste cetățile dimprejur și acestea nu i-au urmărit pe fiii lui Iacób. Iacób a ajuns la Luz, adică la Bétel, care se află în țara Canaán; [au sosit] el și tot poporul care era cu el. A zidit acolo un altar și a numit locul El-Bétel, căci acolo i se descoperise Dumnezeu pe când fugea din fața fratelui său. Debòra, doica Rebécăi, a murit și a fost îngropată mai jos de Bétel, sub un stejar pe care l-a numit Stejarul Plângerii. Dumnezeu i s-a arătat încă o dată lui Iacób, când a venit din Padán-Arám, și l-a binecuvântat. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacób; dar nu vei mai fi chemat cu numele Iacób, ci Israél va fi numele tău”. Și i-a pus numele Israél. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeu cel Atotputernic. Fii rodnic și înmulțește-te; un neam și o mulțime de neamuri vor proveni din tine și regi vor ieși din coapsele tale! Țara pe care le-am dat-o lui Abrahám și lui Isáac ți-o voi da ție: și descendenței tale de după tine îi voi da țara”. Dumnezeu s-a înălțat de la el, din locul în care îi vorbise. Iacób a ridicat o stelă în locul în care îi vorbise [Dumnezeu], o stelă din piatră, și a vărsat deasupra ei o libație și apoi a vărsat peste ea untdelemn. Iacób a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu: „Bétel”. Apoi au plecat din Bétel. Mai era o oarecare distanță până să ajungă la Efráta. Rahéla a născut, dar s-a chinuit la naștere. Și, în timp ce ea se chinuia la naștere, moașa i-a zis: „Nu te teme, căci ai încă un fiu!”. Și, pe când ieșea sufletul ei [din ea], căci [dădea] să moară, i-a pus numele Ben-Oní: dar tatăl său l-a numit Beniamín. Rahéla a murit și a fost îngropată pe drumul ce duce la Efráta, adică la Betleém. Iacób a ridicat o stelă pe mormântul ei: aceasta este stela de pe mormântul Rahélei până astăzi. Israél a plecat și și-a întins cortul dincolo de Migdál-Éder. Pe când locuia Israél în ținutul acela, Rubén s-a dus și s-a culcat cu Bílha, concubina tatălui său. Și Israél a auzit. Fiii lui Iacób au fost doisprezece; fiii Léei: Rubén, întâiul născut al lui Iacób, Simeón, Lévi, Iúda, Isahár și Zabulón; fiii Rahélei: Iosíf și Beniamín; fiii Bílhei, servitoarea Rahélei: Dan și Neftáli; fiii Zílpei, servitoarea Léei: Gad și Așér; aceștia sunt fiii lui Iacób care i s-au născut în Padán-Arám. Iacób a ajuns la Isáac, tatăl său, în Mamré, la Chiriát-Árba, adică Hebrón, unde locuiseră ca străini Abrahám și Isáac. Zilele pe care le-a trăit Isáac au fost o sută optzeci de ani. Isáac și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său bătrân și sătul de zile. Fiii săi, Esáu și Iacób, l-au înmormântat.

Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Ridică-te, du-te la Betel, locuiește acolo și construiește un altar pentru Dumnezeul Care ți S-a arătat în timp ce fugeai de fratele tău Esau“. Iacov a zis familiei lui și tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele! Să ne ridicăm și să mergem la Betel. Voi construi acolo un altar pentru Dumnezeul Care mi-a răspuns în ziua necazului meu și a fost cu mine pe oriunde am umblat“. Ei i-au dat lui Iacov toți dumnezeii pe care-i aveau în mâini și cerceii pe care-i aveau în urechi. Iacov i-a îngropat sub terebintul care se afla lângă Șechem. Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetățile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i-a urmărit pe fiii lui Iacov. Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în țara Canaanului, împreună cu toți oamenii care erau cu el. Acolo a construit un altar și a numit acel loc El-Betel, pentru că Dumnezeu Însuși i Se arătase acolo, când fugea de fratele său. Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel. De aceea stejarului i s-a pus numele Alon-Bakut. După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a arătat din nou, l-a binecuvântat și i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov, ci numele tău va fi Israel“. Și i-a pus numele Israel. Apoi Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic: fii roditor și înmulțește-te. O națiune și o mulțime de națiuni vor ieși din tine, chiar regi vor ieși dintre urmașii tăi. Țara pe care le-am dat-o lui Avraam și Isaac ți-o voi da ție și urmașilor tăi“. Apoi Dumnezeu S-a înălțat de la el, din locul în care îi vorbise. Iacov a ridicat un stâlp de piatră în locul în care îi vorbise Dumnezeu, a turnat pe stâlp o jertfă de băutură și apoi a turnat și ulei. Iacov a numit locul în care îi vorbise Dumnezeu, Betel. După aceea au plecat din Betel și, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat-o durerile nașterii. A avut o naștere grea. Pe când era în durerile nașterii, moașa i-a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu“. În timp ce-și dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i-a pus băiatului numele Ben-Oni; însă tatăl său i-a pus numele Beniamin. Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care a rămas pe mormântul Rahelei până în ziua de azi. Israel și-a continuat călătoria și apoi și-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. În timp ce Israel locuia în acea regiune, Ruben s-a dus și s-a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Israel a aflat acest lucru. Iacov avea doisprezece fii. Fiii Leei au fost: Ruben, întâiul născut al lui Iacov; Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon. Fiii Rahelei au fost: Iosif și Beniamin. Fiii Bilhei, slujitoarea Rahelei, au fost: Dan și Neftali. Fiii Zilpei, slujitoarea Leei, au fost: Gad și Așer. Aceștia au fost fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram. Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam și Isaac. Isaac a trăit o sută optzeci de ani. El și-a dat ultima suflare și, astfel, a murit bătrân și sătul de zile, fiind adăugat la poporul său. Iar Esau și Iacov, fiii săi, l-au înmormântat.

Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuiește acolo și ridică acolo un altar Dumnezeului care ți S-a arătat când fugeai de fratele tău Esau.” Iacov a zis casei lui și tuturor celor ce erau cu el: „Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele, ca să ne sculăm și să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu și care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” Ei au dat lui Iacov toți dumnezeii străini care erau în mâinile lor și cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul de lângă Sihem. Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetățile care-i înconjurau, așa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov. Iacov și toți cei ce erau cu el au ajuns la Luz, adică Betel, în țara Canaan. A zidit acolo un altar și a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său. Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei”. Dumnezeu S-a arătat iarăși lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram și l-a binecuvântat. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.” Și i-a pus numele Israel. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Crești și înmulțește-te; un neam și o mulțime de neamuri se vor naște din tine și chiar împărați vor ieși din coapsele tale. Ție îți voi da țara pe care am dat-o lui Avraam și lui Isaac și voi da țara aceasta seminței tale după tine.” Dumnezeu S-a înălțat de la el, în locul unde îi vorbise. Și Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură și a turnat untdelemn. Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel. Apoi au plecat din Betel și mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile nașterii. A avut o naștere grea și, în timpul durerilor nașterii, moașa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!” Și, pe când își dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este și azi. Israel a plecat mai departe și și-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. Pe când locuia Israel în ținutul acesta, Ruben s-a dus și s-a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Și Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. Fiii Leei: Ruben, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon. Fiii Rahelei: Iosif și Beniamin. Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan și Neftali. Fiii Zilpei, roaba Leei: Gad și Așer. Aceștia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram. Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre, la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam și Isaac. Zilele vieții lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. Isaac și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său, bătrân și sătul de zile. Fiii săi, Esau și Iacov, l-au îngropat.