Exodul 9:21-35 - Compare All Versions

Împărtășește

Dar cei ce nu și-au pus la inimă Cuvântul Domnului și-au lăsat robii și turmele pe câmp. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și are să bată piatra în toată țara Egiptului, pe oameni, pe vite și pe toată iarba de pe câmp în țara Egiptului!” Moise și-a întins toiagul spre cer, și Domnul a trimis tunete și piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste țara Egiptului. A bătut piatra, și focul se amesteca cu piatra; piatra era așa de mare încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată țara Egiptului de când este el locuit de oameni. Piatra a nimicit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a nimicit și toată iarba de pe câmp și a frânt toți copacii de pe câmp. Numai în ținutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra. Faraon a trimis să cheme pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „De data aceasta am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu suntem vinovați. Rugați-vă Domnului ca să nu mai fie tunete și piatră, și vă voi lăsa să plecați și nu veți mai fi opriți.” Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, voi ridica mâinile spre Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai bate piatra, ca să știi că al Domnului este pământul! Dar știu că tu și slujitorii tăi tot nu vă veți teme de Domnul Dumnezeu.” Inul și orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare; grâul și ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii. Moise a plecat de la Faraon și a ieșit afară din cetate; și-a ridicat mâinile spre Domnul, tunetele și piatra au încetat și n-a mai căzut ploaia pe pământ. Faraon, văzând că ploaia, piatra și tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui. Lui Faraon i s-a împietrit inima și n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.

dar cei care nu s-au gândit în inima lor la Cuvântul DOMNULUI și-au lăsat slujitorii și vitele pe câmp. DOMNUL i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să cadă grindină peste toată țara Egiptului: peste oameni, peste animale și peste plantele câmpului din țara Egiptului“. Când Moise și-a întins toiagul spre cer, DOMNUL a trimis tunete și grindină, și a căzut foc pe pământ. DOMNUL a făcut să plouă cu grindină peste țara Egiptului: era grindină și foc scânteind în mijlocul grindinii, o grindină atât de grea, cum n-a mai fost vreodată în toată țara Egiptului de când a devenit ea o națiune. Grindina a distrus tot ce era pe câmp în toată țara Egiptului, atât oameni, cât și animale; grindina a distrus toate plantele câmpului și orice copac de pe câmp. Singurul loc în care n-a căzut grindină a fost regiunea Goșen, unde locuiau fiii lui Israel. Faraon și-a trimis slujitorii să-i cheme pe Moise și Aaron și le-a zis: ‒ De data aceasta am păcătuit. DOMNUL este drept; eu și poporul meu suntem răi. Rugați-vă DOMNULUI, căci ne sunt de ajuns tunetele lui Dumnezeu și grindina! Vă las să plecați; nu mai trebuie să stați. Moise i-a răspuns: ‒ Cum voi ieși din cetate, îmi voi ridica mâinile spre DOMNUL. Tunetele vor înceta și nu va mai cădea grindină, ca să știi că pământul este al DOMNULUI. Cât despre tine și slujitorii tăi, știu că nu vă temeți încă de DOMNUL Dumnezeu. Inul și orzul au fost distruse, pentru că orzul dăduse în spic și inul înflorise, însă grâul și secara albă n-au fost distruse, pentru că erau recolte târzii. Moise a ieșit de la Faraon și din cetate și și-a ridicat mâinile spre DOMNUL. Atunci tunetele și grindina au încetat, iar ploaia nu s-a mai revărsat pe pământ. Când Faraon a văzut că ploaia, grindina și tunetele au încetat, a păcătuit din nou și și-a împietrit inima, atât el, cât și slujitorii săi. Astfel, inima lui Faraon s-a împietrit și nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, întocmai cum spusese DOMNUL prin Moise.

Dar cei care nu au luat în considerare cuvântul lui Iahve, și-au lăsat sclavii și vitele pe câmp. Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să cadă grindină în toată țara Egiptului. Ea va veni peste oameni, peste animale și peste vegetația câmpului din Egipt!” Când și-a întins Moise toiagul spre cer, Iahve a trimis o furtună cu grindină și cu trăsnete care au afectat pământul. Iahve a făcut să cadă grindină în teritoriul Egiptului. Acea grindină amestecată cu trăsnete a fost atât de devastatoare, încât nu se mai întâmplase niciodată să cadă așa ceva peste Egipt de când au fost oameni în el. Grindina a doborât la pământ tot ce era pe câmp în toată țara Egiptului, afectând atât oameni, cât și animale. Ea a doborât la pământ toate plantele de pe câmp și a rupt orice copac care creștea pe el. Singurul loc în care nu a căzut grindină, a fost teritoriul Goșen unde locuiau israelienii. Faraon și-a trimis slujitorii să îi cheme pe Moise și pe Aaron; și le-a zis: „De această dată (recunosc că) am păcătuit. Iahve este corect (când procedează astfel). Eu, împreună cu poporul meu suntem vinovați. Rugați-vă lui Iahve; pentru că este suficient cât ne-a afectat trăsnetul și grindina acestui (Dumne)zeu! Vă (promit că) permit să plecați; nu vă voi mai reține!” Moise i-a răspuns: „Cum voi ieși din oraș, îmi voi ridica mâinile spre Iahve; trăsnetul nu va mai afecta țara și nu va mai cădea nici grindină; ca să recunoști că pământul este al lui Iahve. Dar despre tine și despre slujitorii tăi, știu că încă nu vă temeți de (Dumne)zeul care se numește Iahve.” Culturile de in și de orz fuseseră distruse; pentru că orzul începuse să facă spic și inul abia înflorise. Dar cele de grâu și de ovăz nu au fost deloc afectate, pentru că erau semănate mai târziu. Moise a plecat de la faraon, a ieșit din oraș și și-a ridicat mâinile spre Iahve. Atunci, atât trăsnetul cât și grindina au încetat; și nu a mai căzut ploaie pe pământ. Când au văzut că ploaia, grindina și trăsnetul au încetat, faraonul împreună cu slujitorii lui au păcătuit din nou împietrindu-și inima. Astfel, având inima împietrită, faraonul nu le-a permis israelienilor să plece – exact cum îi spusese Iahve lui Moise.

Și cel ce nu a luat în considerare cuvântul DOMNULUI a lăsat pe servitorii săi și vitele sale în câmp. Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ți mâna spre cer, ca să fie grindină în toată țara Egiptului, peste om și peste animal și peste fiecare iarbă din câmp, prin toată țara Egiptului. Și Moise și-a întins toiagul spre cer și DOMNUL a trimis tunet și grindină și focul a alergat de-a lungul pământului; și DOMNUL a plouat grindină peste țara Egiptului. Astfel a fost grindină și foc amestecat cu grindină, foarte apăsătoare, cum nu a mai fost asemenea în toată țara Egiptului de când a devenit o națiune. Și grindina a lovit în toată țara Egiptului tot ce era în câmp, deopotrivă om și animal; și grindina a lovit fiecare iarbă din câmp și a frânt fiecare copac din câmp. Numai în ținutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, nu a fost grindină. Și Faraon a trimis și a chemat pe Moise și Aaron și le-a spus: Eu am păcătuit de această dată; DOMNUL este drept și eu și poporul meu suntem stricați. Rugați pe DOMNUL (pentru că este destul) ca să nu mai fie tunete puternice și grindină; și vă voi lăsa să plecați și nu veți mai sta. Și Moise i-a spus: Imediat ce voi fi ieșit din cetate, îmi voi întinde mâinile spre DOMNUL; și tunetul va înceta, nici nu va mai fi grindină; ca să știi că pământul este al DOMNULUI. Dar cât despre tine și servitorii tăi, știu că nu vă veți teme de DOMNUL Dumnezeu. Și inul și orzul au fost lovite, pentru că orzul era în spic și inul era înflorit. Dar grâul și secara nu au fost lovite, fiindcă nu erau coapte. Și Moise a ieșit din cetate de la Faraon și și-a întins mâinile spre DOMNUL; și tunetele și grindina au încetat și ploaia nu a mai fost turnată pe pământ. Și când Faraon a văzut că ploaia și grindina și tunetele au încetat, a păcătuit și mai mult și și-a împietrit inima, el și servitorii săi. Și inima lui Faraon s-a împietrit și nu a lăsat pe copiii lui Israel să plece; precum DOMNUL vorbise prin Moise.

Dar aceia care nu au pus la inimă Cuvântul DOMNULUI și-au lăsat slujitorii și vitele pe câmp. DOMNUL i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și va bate grindina în toată țara Egiptului, peste oameni, peste vite și peste toată iarba câmpului!” Moise și-a întins toiagul spre cer, și DOMNUL a trimis tunete și grindină. A venit foc pe pământ, și DOMNUL a făcut să bată grindina peste țara Egiptului. A bătut grindina, și focul se amesteca cu grindina; grindina era așa de grea, cum n-a mai fost ca aceea în tot Egiptul de când s-a format ca popor. Grindina a nimicit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la vite; a nimicit și toată iarba câmpului și a frânt toți copacii de pe câmp. Numai în ținutul Goșen, unde erau fiii lui Israel, n-a bătut grindina. Faraon a trimis să-i cheme pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „De data aceasta am păcătuit; DOMNUL este drept, iar eu și poporul meu suntem vinovați. Rugați-vă DOMNULUI să înceteze tunetele lui Dumnezeu și grindina! Vă voi lăsa să plecați și nu veți mai fi opriți.” Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, voi ridica mâinile spre DOMNUL, tunetele vor înceta și nu va mai bate grindina, ca să știi că pământul este al DOMNULUI. Dar știu că tu și slujitorii tăi tot nu vă veți teme de DOMNUL Dumnezeu.” Inul și orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare. Dar grâul și ovăzul nu se stricaseră, pentru că ele erau mai târzii. Moise a plecat de la Faraon afară din cetate, și-a ridicat mâinile spre DOMNUL, iar tunetele și grindina au încetat și ploaia n-a mai căzut pe pământ. Când Faraon a văzut că ploaia, grindina și tunetele au încetat, iarăși a păcătuit și atât el, cât și slujitorii lui și-au împietrit inima. Așadar, inima lui Faraon s-a îndârjit și nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, după cum spusese DOMNUL prin Moise.

Dar cei ce nu și-au pus la inimă Cuvântul Domnului și-au lăsat robii și turmele pe câmp. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și are să bată piatra în toată țara Egiptului, peste oameni, peste vite și peste toată iarba de pe câmp în țara Egiptului!” Moise și-a întins toiagul spre cer, și Domnul a trimis tunete și piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste țara Egiptului. A bătut piatra, și focul se amesteca cu piatra; piatra era așa de mare, încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată țara Egiptului de când este el locuit de oameni. Piatra a nimicit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra a nimicit și toată iarba de pe câmp și a frânt toți copacii de pe câmp. Numai în ținutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra. Faraon a trimis să-i cheme pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „De data aceasta am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu suntem vinovați. Rugați-vă Domnului ca să nu mai fie tunete și piatră, și vă voi lăsa să plecați și nu veți mai fi opriți!” Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, voi ridica mâinile spre Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai bate piatra, ca să știi că al Domnului este pământul! Dar știu că tu și slujitorii tăi tot nu vă veți teme de Domnul Dumnezeu.” Inul și orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare; grâul și ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii. Moise a plecat de la Faraon și a ieșit afară din cetate; și-a ridicat mâinile spre Domnul, tunetele și piatra au încetat și n-a mai căzut ploaie pe pământ. Faraon, văzând că ploaia, piatra și tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui. Lui Faraon i s-a împietrit inima și nu i-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.

Dar cei care nu și-au pus la inimă cuvântul Domnului și-au lăsat servitorii și turmele pe câmp. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi grindină peste toată țara Egiptului, peste oameni, peste animale și peste toată iarba de pe câmp, în țara Egiptului!”. Moise și-a întins toiagul spre cer și Domnul a dat tunete și grindină și foc cădeau pe pământ. Domnul a făcut să plouă grindină peste țara Egiptului. Era grindină și foc amestecat cu grindină, atât de grea cum n-a mai fost în toată țara Egiptului de când a devenit acesta popor. Grindina a lovit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la animale; grindina a bătut toată iarba de pe câmp și a rupt toți copacii de pe câmp. Numai în ținutul Goșén, unde erau fiii lui Israél, n-a fost grindină. Faraón a trimis și i-a chemat pe Moise și pe Aaròn și le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit. Domnul este drept, iar eu și poporul meu suntem nelegiuiți. Rugați-vă Domnului, e de ajuns, să nu mai fie tunetele lui Dumnezeu și grindina; vă voi lăsa [să plecați] și nu veți mai fi opriți!”. Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, îmi voi întinde mâinile spre Domnul; tunetele vor înceta și grindina nu va mai fi, ca să știi că al Domnului este pământul. Dar știu că nici tu și nici slujitorii tăi încă nu vă temeți de Domnul Dumnezeu”. Inul și orzul au fost lovite, pentru că orzul dăduse în spic, iar inul era în floare; grâul și alacul nu au fost lovite, pentru că erau mai târzii. Moise a ieșit de la Faraón, din cetate; și-a întins mâinile spre Domnul și au încetat tunetele și grindina și ploaia n-a mai căzut pe pământ. Faraón, văzând că ploaia, grindina și tunetele au încetat, a continuat să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui. Inima lui Faraón s-a împietrit și nu i-a lăsat pe fiii lui Israél [să plece], după cum spusese Domnul prin Moise.

Dar cei care n-au ascultat De Domnul, nu și-au adunat – Din câmpuri – robii ce-i aveau, Care cu turmele erau. Domnul, la Sine, l-a chemat Pe Moise, și a cuvântat: „Întinde-ți dar, spre cer, de-ndată, Al tău braț și are să bată Piatra-n țara Egiptului, Lovind locuitorii lui Și turmele cari pe câmp sânt Și iarba, de pe-al său pământ.” Moise, toiagu-a ridicat Și, către cer, l-a îndreptat. Atuncea – precum a promis – Piatră și foc, Domnu-a trimis, Peste Egipt, și le-a-nsoțit Cu tunete, necontenit. Piatra, cu foc amestecată, Căzut-a peste țara toată. Piatra a fost atât de mare, Cum nu s-a mai văzut sub soare, De când locuitorii sânt Pe al Egiptului pământ. Piatra, atunci, a nimicit Tot ce pe câmpuri s-a găsit: Au fost și om și dobitoc, Loviți de piatră și de foc. Iarba din câmp a fost lovită Și-n întregime nimicită. De-asemenea, au fost loviți Copacii, toți, și nimiciți. În al Gosenului ținut – Acolo unde au șezut, Atunci, fiii lui Israel – Piatra nu a bătut, defel. Grabnic, măritul Faraon Chemă pe Moise și Aron Și-n felu-acesta, le-a vorbit: „Iată că am păcătuit. Acuma văd, cu întristare, Că Dumnezeu dreptate are. Noi, vinovați, suntem: și eu, Precum și tot poporul meu. Rugați pe Domnul, amândoi, Să nu mai dea iar, peste noi, Cu tunetul și piatra Lui, Căci dau drumul poporului Pe care-l are-n a mea țară, Să plece – să iasă afară – Așa precum a poruncit. Acum, nu va mai fi oprit.” Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt! Însă, știu, foarte bine, eu, Cum că de Domnul Dumnezeu, Voi nu aveți să ascultați – Nici tu, nici cei care-s aflați La tine-n slujbă, împărate!” Lanuri întinse și bogate, De in și orz, au fost distruse, Căci inu-atunci, floare făcuse, Iar orzul fost-a înspicat. Grâul și-ovăzul au scăpat; Fiind târziu însămânțate, Ele-au putut a fi salvate. Pe Faraon, l-a părăsit Moise și-n urmă, a ieșit Afară din cetatea lui. Apoi, spre-naltul cerului – Spre Domnul – el și-a ridicat Mâinile sale. Imediat Piatră și tunet s-au oprit, Iar ploaia nu a mai venit, Peste pământ. Când a văzut Că tunetele au tăcut, Că ploile au încetat Și pietrele n-au mai picat, Iar, Faraon și-a împietrit Inima și-a păcătuit, Din nou, în fața Domnului, Și el și slujitorii lui. Lui Faraon i s-a-mpietrit Inima iar, și n-a voit, Ca pe-al lui Israel popor, Din țara Egiptenilor, Să-l slobozească. Atunci el A împlinit – în acest fel – Ceea ce Domnul a vestit, Când El, prin Moise, a vorbit.