Deuteronomul 32:1-20
Deuteronomul 32:1-20 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Deschideți urechea voi, cerurilor, și voi vorbi; și ascultă, pământule, cuvintele gurii mele. Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia măruntă peste verdeața proaspătă și ca ploile peste iarbă, Pentru că voi vesti numele DOMNULUI, dați măreție Dumnezeului nostru. El este Stânca, lucrarea sa este desăvârșită, pentru că toate căile lui sunt judecată, el este un Dumnezeu al adevărului și fără nelegiuire, el este just și drept. Ei s-au corupt, pata lor nu este cea a copiilor lui, sunt o generație perversă și strâmbă. Astfel răsplătiți voi DOMNULUI, popor prost și neînțelept? Nu este el Tatăl tău care te-a cumpărat? Nu te-a făcut el și te-a întemeiat? Amintește-ți de zilele din vechime, ia aminte la anii multor generații, întreabă pe tatăl tău și îți va arăta, pe bătrânii tăi și îți vor spune. Când cel Preaînalt a împărțit națiunilor moștenirea lor, când a separat pe fiii lui Adam, a așezat granițele poporului conform cu numărul copiilor lui Israel; Pentru că partea DOMNULUI este poporul său; Iacob este sorțul moștenirii sale. El l-a găsit într-un pământ, intr-un deșert; într-o risipire, pustiu al urletelor; l-a condus, l-a instruit, l-a păzit ca pe lumina ochiului său. Precum își scutură acvila cuibul, plutește peste puii săi, își întinde aripile, îi ia, îi poartă pe aripile ei tari, Astfel l-a condus DOMNUL, singur, și nu a fost niciun dumnezeu străin cu el. L-a făcut să călărească pe înălțimile pământului, ca să mănânce rodul câmpului; și l-a făcut să sugă miere din stâncă și untdelemn din stânca de cremene; Unt de la vaci și lapte de la oi, cu grăsimea mieilor și berbeci de rasă din Basan și țapi cu grăsimea rărunchilor grâului; și ai băut sângele pur al strugurelui. Dar Ieșurun s-a îngrășat și a azvârlit din picior, te-ai îngrășat, te-ai îngroșat, te-ai acoperit cu grăsime; atunci l-a părăsit pe Dumnezeul care l-a făcut și a disprețuit Stânca salvării lui. L-au provocat la gelozie cu dumnezei străini, l-au provocat la mânie cu urâciuni. Au sacrificat dracilor și nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu i-au cunoscut, unora noi, de curând veniți, de care părinții voștri nu s-au temut. De Stânca, cea care te-a născut, tu ai uitat și nu ți-ai adus aminte de Dumnezeul, care te-a format. Și când DOMNUL a văzut, i-a detestat din cauza provocării fiilor săi și a fiicelor sale. Și a spus: Îmi voi ascunde fața de ei, voi vedea care va fi sfârșitul lor, pentru că ei sunt o generație foarte perversă, copii în care nu este credință.
Deuteronomul 32:1-20 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să curgă învățătura mea, ca roua să picure cuvântul meu, ca burnița pe iarbă, ca ropotul de ploaie pe verdeață! Voi vesti Numele DOMNULUI. Dați-I slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca! Lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte; Dumnezeu este credincios; în El nu-i nedreptate, ci El este drept și cinstit. Dar ei s-au stricat; s-au nărăvit și nu-I mai sunt fii. Generație strâmbă și pornită la rău, așa Îl răsplătiți voi pe DOMNUL? Popor nechibzuit și smintit, nu este El Tatăl tău, care te-a zidit, te-a făcut și te-a întocmit? Amintește-ți de zilele din vechime, socotește anii, neam după neam, întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti, pe bătrânii tăi, și îți vor spune! Când Cel Preaînalt le-a împărțit moșteniri neamurilor, când i-a despărțit pe fiii oamenilor, le-a pus hotare popoarelor după numărul fiilor lui Dumnezeu, căci partea DOMNULUI este poporul Său, Iacov este partea Lui de moștenire. L-a găsit într-un ținut sterp, în pustietăți bântuite de urlet; l-a înconjurat, i-a purtat de grijă și l-a păzit ca pe lumina ochilor Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, se apleacă ocrotitor peste pui, își întinde aripile și-i ia, ca să-i poarte pe penele lui, așa l-a călăuzit DOMNUL, singur, și nu era cu El vreun dumnezeu străin. L-a suit pe înălțimile țării, l-a hrănit cu roadele câmpului, i-a dat miere din stâncă, untdelemn din stânca de cremene, untul cirezii și laptele turmei, grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, grâul cel mai ales; și ai băut vin, sânge de strugure. Și s-a îngrășat Ieșurun și a azvârlit din picior. Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! L-a părăsit pe Dumnezeu, Făcătorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii sale. I-au stârnit gelozia prin alți dumnezei, L-au mâniat prin urâciuni. Le-au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, unora noi, răsăriți de curând, de care părinții voștri nu știau. Ai părăsit Stânca ce te-a născut și L-ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit. DOMNUL a văzut și a fost cuprins de dispreț, S-a mâniat pe fiii și fiicele Lui. El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei și voi vedea care va fi sfârșitul lor, căci sunt o generație stricată, fii în care nu este credincioșie.
Deuteronomul 32:1-20 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să curgă învățăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeață, ca picăturile de ploaie pe iarbă! Căci voi vesti Numele Domnului. Dați-I slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat. Ei s-au stricat; netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat! Pe Domnul Îl răsplătiți astfel? Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, te-a întocmit și ți-a dat ființă? Adu-ți aminte de zilele din vechime, socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă-l pe tatăl tău, și te va învăța, pe bătrânii tăi, și îți vor spune! Când Cel Preaînalt le-a dat o moștenire neamurilor, când i-a despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor după numărul copiilor lui Israel, căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui, așa a călăuzit Domnul singur poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu El. L-a suit pe înălțimile țării, și Israel a mâncat roadele câmpului; i-a dat să sugă miere din stâncă, untdelemnul care iese din stânca cea mai tare, untul de la vaci și laptele oilor cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grâului; și ai băut vinul, sângele strugurelui. Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și L-a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui, L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni; le-au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut și L-ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui. El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei și voi vedea care le va fi sfârșitul, căci sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși.
Deuteronomul 32:1-20 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
„Ascultă, cer; și voi vorbi. Ascultă și tu, pământ, cuvintele spuse de gura mea. Învățătura mea să cadă ca ploaia; și cuvintele mele să curgă la fel ca roua, ca stropii de ploaie pe vegetație și ca aversele pe iarbă. Voi proclama numele lui Iahve. Lăudați pe Dumnezeul nostru! El este stânca; lucrările Lui sunt perfecte, pentru că toate metodele Lui sunt corecte. Dumnezeu este demn de încredere. Acolo nu este nedreptate; ci El este corect și cinstit. Ei s-au stricat! Este o rușine pentru ei că nu mai sunt fiii Lui, ci (au ajuns) o generație pervertită și fără integritate. Popor fără judecată și neînțelept, așa vă comportați voi cu Iahve? Nu este El Tatăl vostru, Creatorul vostru, Cel care v-a conceput și care v-a făcut să existați? Amintiți-vă de zilele din trecut. Calculați anii care au trecut de la o generație la cealaltă. Întrebați-i pe părinții voștri; și ei vă vor învăța. Vorbiți cu bătrânii voștri; și aceștia vă vor spune. Când Dumnezeul Foarte Înalt le-a dat popoarelor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii oamenilor, El a stabilit limitele teritoriale ale acestora raportându-le la numărul fiilor lui Israel! A procedat astfel pentru că partea lui Iahve este poporul Lui. Iacov este moștenirea Sa! El l-a găsit într-un teritoriu nelocuit, într-o singurătate plină de țipete ale disperării. L-a înconjurat și a avut grijă de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui; și a procedat exact cum își scutură cuibul vulturul care zboară deasupra puilor și care își deschide apoi aripile luându-i și transportându-i pe penele lui… Iahve Și-a condus singur poporul; și nu era niciun alt zeu străin împreună cu El. L-a urcat pe zonele înalte ale țării și l-a hrănit cu recoltele pe care le produce câmpul. L-a hrănit dându-i să mănânce: miere din stâncă și ulei din cea mai tare rocă, iaurtul vitelor și laptele oilor, grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, împreună cu grăsimea boabelor de grâu. A băut și vin – sângele strugurilor. Iacov s-a îngrășat și apoi s-a opus! S-a depus grăsimea pe tine; ai devenit greu și mare! Poporul L-a abandonat pe Dumnezeul care l-a creat; și a respins stânca salvării lui. Ei L-au făcut gelos prin slujirea oferită zeilor străini; și L-au mâniat prin practici oribile. Au adus sacrificii pe care le-au dedicat demonilor, nu lui Dumnezeu; și s-au închinat unor zei pe care nu îi cunoșteau – zei noi, apăruți de puțin timp și de care strămoșii lor nu s-au temut. Au abandonat acea stâncă ce îi crease. Au uitat pe Dumnezeul care îi născuse. Iahve a văzut și i-a desconsiderat; El s-a mâniat pe fiii și pe fiicele Sale. El a zis: «Îmi voi ascunde fața de ei. Voi asista la sfârșitul lor fără să intervin; pentru că sunt o generație pervertită formată din niște copii care nu își respectă promisiunile.
Deuteronomul 32:1-20 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iată cuvintele pe care Le-a așezat Moise-n cântare: „Luați aminte ceruri, voi, Căci am să vă vorbesc apoi! Ascultă – cu luare-aminte – Pământule, aste cuvinte, Pe care am să le rostesc. Iată că eu vă dăruiesc, Acum, învățătura mea: Ca ploaia, vreau să curgă ea; Precum o rouă pe pământ Să cadă și al meu cuvânt, Ca ploaia iute ce dă viață Cernându-se peste verdeață, Ca stropii ei care învie Covorul ierbii din câmpie. Numele Domnului, voiesc, În fața voastră, să-L vestesc. Slavă, să înălțați mereu, Pentru-al vost’ Domn și Dumnezeu! El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat. Dar ai Săi oameni s-au stricat; Copiii Lui, netrebnicie, Au dovedit. Ea o să fie, Neîncetat, rușinea lor – Rușinea-ntregului popor. Neam îndărătnic și stricat! Purtarea ta a arătat Cum, pe-al tău Domn, Îl răsplătești, Popor nechibzuit ce ești! Popor lipsit de-nțelepciune! Oare nu El ți-e Tată? Spune! Oare nu El, cu-a Sa știință, A întocmit a ta ființă?! De vremuri vechi, să-ți amintești Și anii să îi socotești Prin oamenii care-au plecat, Ducându-se leat după leat. Să îl întrebi pe al tău tată, Căci el te va-nvăța, îndată. Dacă-ntrebări, tu le vei pune Bătrânilor, ei îți vor spune. Când Cel Prea ‘Nalt a dăruit – Precum cu cale a găsit – O moștenire, tuturor – Parte făcând neamurilor – Pe oameni, El i-a despărțit Și în popoare i-a-mpărțit; A așezat hotarul lor – Pământul oricărui popor – Gândind la numărul pe care Neamul lui Israel îl are, Pentru că partea Domnului Este acest popor al Lui. Din Iacov, este neamu-acel, Pe care-l moștenește El. Poporu-acesta, rătăcit Într-un pustiu, El l-a găsit. Doar urlete înfricoșate, În marea lui singurătate, Se auzeau, necontenit. El l-a luat și l-a-ngrijit, Cu dragoste, pe-acel popor; Ca pe lumina ochilor, El l-a păzit, neîncetat – Așa precum și-a scuturat Vulturul cuibul, bunăoară, Cari, peste puii săi, când zboară, Deschide larg aripa lui Și-i ia în pene pe-ai săi pui. La fel făcut-a Dumnezeu: El l-a călăuzit, mereu – Singur fiind – pe-al Său popor. N-a existat, în jurul lor, Vreun dumnezeu străin, căci El – Doar Dumnezeu – a fost Acel Cari l-a vegheat, necontenit. În țară, Domnul l-a suit, Iar Israelul a mâncat Rodul ce-a fost în câmp aflat. Ba și mai mult i-a dat El încă: Să sugă miere-apoi, din stâncă, Și untdelemn din acea care Fusese stânca cea mai tare. Unt de la vaci, lapte de oi, Grăsimea mieilor apoi Și a berbecilor pe care, Pe-al său cuprins, Basanu-i are Și-apoi grăsimea țapilor Și-a grâului ogoarelor, Poporul a mai căpătat. Iar de băut, Domnul a dat, Vinul, pentru al Său popor, Cari sânge-i al strugurilor. S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale. A reușit – pe-această cale – Să-L întărâte-apoi, mereu, Pe al său Domn și Dumnezeu. Prin dumnezei străini de el – La gelozie – pe Acel Care e Domn adevărat, Acest popor L-a ațâțat. Prin urâciunea săvârșită, Mânia Lui a fost stârnită, Căci al lui Israel popor A adus jertfe dracilor, Precum și unor dumnezei Care, străini erau, de ei – Pe care nu i-au cunoscut, Căci de curând au apărut – De care nici nu se temeau Părinții lor, pe când trăiau. A lui Israel adunare A părăsit Stânca, din care, A fost născută și-a uitat De Cel prin cari s-a-ntemeiat. Atunci când Domnul a văzut, Lucrul pe care l-a făcut Poporul Său, S-a mâniat; Pe-ai Săi copii, S-a supărat Și-apoi, în urmă, a vorbit: „Îmi voi ascunde, negreșit, De ei, de-acuma, Fața Mea, Și-abia atuncea vor vedea Care va fi al lor sfârșit, Pentru că ei s-au dovedit Că au ajuns un neam stricat. Necredincioși s-au arătat A-Mi fi acești copii ai Mei, Prin tot ceea ce-au făcut ei.
Deuteronomul 32:1-20 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
„Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Să picure ca ploaia învățătura mea, să se prelingă ca roua spusele mele, ca ploaia măruntă pe verdeață și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă! Căci voi invoca Numele Domnului: Dați glorie Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrarea lui este desăvârșită, căci toate căile lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și nu este în el nedreptate, El este drept și nepărtinitor. S-au răzvrătit împotriva lui: nu sunt copiii lui cei nelegiuiți, generație încăpățânată și pervertită! Așa răspunzi tu Domnului, popor nebun și fără pricepere? Nu este el tatăl tău, care te-a creat, te-a făcut și te-a susținut? Adu-ți aminte de zilele din vechime, Sòcotește anii, generație după generație, întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti, pe bătrânii tăi și îți vor spune! Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, a fixat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israél. Căci moștenirea Domnului este poporul său, Iacób este partea lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, în dezordinea urletelor singurătății; l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit ca pe pupila ochilor. Ca vulturul care își veghează cuibul, zboară deasupra puișorilor lui, își deschide aripile, îl ia și îl poartă pe aripile sale. Numai Domnul l-a călăuzit și nu era cu el niciun dumnezeu străin. L-a făcut să urce pe înălțimile țării, l-a hrănit cu roadele pământului, l-a făcut să soarbă miere din stâncă și untdelemn din rocă de cremene, untul de la vaci și lapte de la oi, grăsimea mieilor și a berbecilor din Basán și a țapilor, grâul cel mai bun și i-a dat de băut vin, sânge de strugure. Ieșurùn s-a îngrășat și a bătut din picior – te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai rotunjit – l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut, a disprețuit Stânca mântuirii sale. L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini, l-au mâniat cu lucruri abominábile. Au adus jertfe demonilor care nu sunt dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, [dumnezei] noi, veniți de curând, pe care nu-i știau părinții voștri. Ai neglijat Stânca cea care te-a creat, l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut. Domnul a văzut și s-a indignat cu mânie pe fiii și fiicele sale. El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei și voi vedea care le va fi sfârșitul. Căci sunt o generație perversă, fii în care nu este adevăr.
Deuteronomul 32:1-20 Noua Traducere Românească (NTR)
Ascultați cu atenție, ceruri, și voi vorbi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să cadă învățătura mea și ca roua să curgă cuvintele mele, ca stropii de ploaie pe verdeață și ca aversele pe iarbă. Căci voi proclama Numele DOMNULUI. Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte. Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate. El este drept și cinstit. Poporul I-a fost necredincios. Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur; sunt o generație pervertită și depravată. Așa Îl răsplătești tu pe DOMNUL, popor nebun și neînțelept? Nu este El Tatăl tău, Care te-a creat? El te-a făcut și te-a întemeiat. Aduceți-vă aminte de zilele din trecut. Gândiți-vă la anii care au trecut din generație în generație. Întreabă-l pe tatăl tău, și el îți va istorisi, pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune. Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea, când i-a despărțit pe fiii omului, El a stabilit granițele popoarelor în funcție de numărul fiilor lui Israel. Căci partea DOMNULUI este poporul Lui; Iacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit într-o regiune pustie, într-un deșert, o pustietate plină de urlete. L-a înconjurat și S-a îngrijit de el. L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui, asemenea vulturului care își scutură cuibul și zboară deasupra puilor, care își deschide aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui. DOMNUL Și-a condus singur poporul și nu era niciun dumnezeu străin alături de El. El l-a urcat pe înălțimile țării și l-a hrănit cu roadele câmpului. L-a hrănit cu miere din stâncă și cu ulei din stânca de cremene, cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, cu grăsimea boabelor de grâu. Și ai băut vin, sângele strugurilor. Ieșurun s-a îngrășat și s-a împotrivit! Te-ai îngrășat, ai devenit greu și mare! El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii lui. Ei L-au făcut gelos prin dumnezei străini și L-au mâniat prin urâciuni. Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, sosiți de curând, de care strămoșii voștri n-au știut. Ai părăsit Stânca, L-ai părăsit pe Acela Care te-a născut, L-ai uitat pe Dumnezeul Care ți-a dat naștere. DOMNUL a văzut și i-a disprețuit, din cauză că fiii și fiicele Lui L-au mâniat. „Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El, și voi privi la sfârșitul lor, căci sunt o generație pervertită, sunt niște copii necredincioși.
Deuteronomul 32:1-20 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
„Luați aminte, ceruri, și voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! Ca ploaia să curgă învățăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeață, Ca picăturile de ploaie pe iarbă! Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat. Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat! Pe Domnul Îl răsplătiți astfel?! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit și ți-a dat ființă? Adu-ți aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe bătrânii tăi, și îți vor spune. Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, Când a despărțit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor După numărul copiilor lui Israel, Căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. El l-a găsit într-un ținut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; L-a înconjurat, l-a îngrijit Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care își scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui, Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Și nu era niciun dumnezeu străin cu El. L-a suit pe înălțimile țării, Și Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare, Untul de la vaci și laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan și a țapilor, Cu grăsimea grâului, Și ai băut vinul, sângele strugurelui. Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui, L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni; Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, Dumnezei noi, veniți de curând, De care nu se temuseră părinții voștri. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut Și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și fiicele Lui. El a zis: ‘Îmi voi ascunde Fața de ei Și voi vedea care le va fi sfârșitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt niște copii necredincioși.