1 Petru 2:1-25 - Compare All Versions

Împărtășește

Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul. Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.” Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” și „o piatră de poticnire și o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți. Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare. Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii; iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului! Slugilor, fiți supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.

Prin urmare, dați la o parte orice răutate, orice viclenie, ipocrizie, gelozie și orice fel de calomnii. Ca niște copilași nou-născuți, să tânjiți după laptele spiritual și curat, pentru ca, prin el, să puteți crește spre mântuire, dacă ați gustat într-adevăr că Domnul este bun. Apropiați-vă de El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă și prețioasă înaintea lui Dumnezeu. Iar voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală, pentru a fi o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. Căci în Scriptură este scris: „Iată, așez în Sion o Piatră, o Piatră din capul unghiului, aleasă și prețioasă. Cel ce crede în El nu va fi făcut de rușine deloc“. Așadar, onoarea aceasta este pentru voi, cei ce credeți, dar pentru cei ce nu cred, „Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit Piatra din capul unghiului“ și „…o Piatră de care ei se împiedică și o Stâncă din cauza căreia ei cad“. Cei neascultători față de Cuvânt se împiedică, la aceasta fiind și destinați. Însă voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, o națiune sfântă, un popor care-I aparține Lui, ca să vestiți faptele mărețe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Cândva nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu. Cândva nu vi se arătase milă, dar acum vi s-a arătat milă. Preaiubiților, vă îndemn, ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele firii pământești, care se luptă împotriva sufletului. Să aveți o purtare bună în mijlocul păgânilor, pentru ca, deși vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, totuși, văzând faptele voastre bune, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși oricărei instituții omenești, pentru Domnul: fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie guvernatorilor, ca unii trimiși de el să-i pedepsească pe răufăcători și să-i laude pe cei ce fac binele. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să reduceți la tăcere ignoranța oamenilor nesăbuiți. Trăiți ca niște oameni liberi, dar nu vă folosiți de libertate ca să vă ascundeți răutatea, ci comportați-vă ca niște slujitori ai lui Dumnezeu. Respectați-i pe toți, iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, respectați-l pe împărat. Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată frica, nu doar celor buni și blânzi, ci și celor nedrepți. Pentru că este un lucru plăcut dacă cineva, din cauza conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Căci ce onoare este să îndurați, dacă ați păcătuit și sunteți loviți? Dar dacă îndurați atunci când ați făcut ce este bine și astfel suferiți, acesta este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați, deoarece și Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a comis păcat și în gura Lui nu s-a găsit înșelătorie“. Când era insultat, n-a răspuns insultând, când a suferit, n-a amenințat, ci S-a încredințat Celui Ce judecă drept. El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre.

Deci renunțați la orice formă de: răutate, înșelăciune, ipocrizie, invidie și defăimare. Ca niște copii nou-născuți, voi să doriți „laptele” spiritual curat, care vă va ajuta să creșteți în lucrurile care sunt specifice salvării de care beneficiați. Desigur, ce am afirmat este valabil doar în cazul în care deja ați gustat din bunătatea Stăpânului. Astfel să veniți la El, care este acea „piatră” vie, refuzată de oameni, dar în același timp aleasă și apreciată de Dumnezeu. Iar voi, asemenea unor pietre vii, faceți parte din construcția unui templu spiritual; și în același timp formați un grup sfânt de preoți care slujesc oferind sacrificii spirituale lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Aceste lucruri confirmă următorul text din Scriptură: „Să știți că aduc în Sion o piatră valoroasă, aleasă (în mod special) pentru a fi pusă în locul unde se unesc zidurile. Oricine crede în El, nu va ajunge niciodată să îi fie rușine (pentru implicațiile acestui fapt)”. Deci pentru voi care credeți, această „Piatră” înseamnă ceva onorabil. Dar pentru cei necredincioși, este valabil textul care spune: „Piatra refuzată de constructori ca fiind inutilă, a ajuns să fie folosită în cel mai important loc al (rezistenței) clădirii.” Astfel, pentru acești oameni care nu cred, ea a devenit o „piatră care îi face să se împiedice; și este ca o stâncă de care se lovesc și apoi cad”. Ei suportă aceste consecințe pentru că nu au crezut Cuvântul (lui Dumnezeu); și așa fusese stabilit să li se întâmple (ca urmare a necredinței lor). Dar voi sunteți un popor ales, formând un regat de preoți și o națiune sfântă. Ați devenit societatea oamenilor sfinți care aparțin lui Dumnezeu. Astfel, voi puteți proclama lucrările speciale pe care le face Acela care v-a chemat din întuneric la excelenta Sa lumină! Această chemare a fost adresată tocmai vouă care, deși nu erați un popor, acum formați poporul lui Dumnezeu. A fost o vreme când nu ați primit milă; dar acum beneficiați de ea. Dragii mei, vă îndemn ca pe niște străini care locuiesc temporar (pe pământ): să fugiți de dorințele (rele ale) naturii voastre umane păcătoase care se luptă împotriva sufletului. Să aveți un bun comportament între oamenii celorlalte națiuni. Deși ei vă defăimează, când vor vedea faptele voastre bune, vor fi determinați să Îl glorifice pe Dumnezeu în ziua venirii Lui. Respectați orice autoritate omenească; și pentru (a-L onora pe) Stăpân, să trăiți conform legilor și deciziilor pe care le decretează atât regele ca autoritate supremă (în stat), cât și guvernatorii. Ei sunt trimiși ca să pedepsească pe cei care fac fapte rele și să laude pe cei care fac lucruri bune. De fapt, Dumnezeu dorește ca prin aceste fapte bune pe care le faceți, să anulați efectul calomniilor făcute cu privire la voi de oamenii ignoranți și lipsiți de rațiunea sănătoasă. Comportați-vă ca niște oameni liberi, fără să faceți din libertate o scuză pentru fapte rele; ci să trăiți ca niște sclavi ai lui Dumnezeu. Respectați pe toți oamenii, iubiți-vă frații, trăiți în reverență față de Dumnezeu și acordați onoare(a corespunzătoare) regelui. Sclavilor, manifestați total respect față de stăpânii voștri și subordonați-vă lor. Să faceți acest lucru nu doar atunci când slujiți stăpânilor buni și prietenoși, ci și în cazul în care aveți stăpâni care se comportă dur cu voi. Atunci când cineva suportă în mod nedrept adversități pentru că se comportă conform conștiinței lui referitor la Dumnezeu, este ceva lăudabil! Oare de ce onoare beneficiați atunci când sunteți obligați să suportați lovituri ca urmare a faptului că ați făcut ce este rău?! Dar dacă suportați consecințe negative deși ați făcut ce este bine, acesta este un lucru lăudabil înaintea lui Dumnezeu. De fapt, la acest mod de viață ați fost chemați; pentru că la fel a trăit și Cristos. El a suportat adversități pentru voi, ca să vă fie un exemplu pe care să îl urmați. (Scriptura spune:) „El nu a comis (niciun) păcat; și gura Lui nu a făcut nicio afirmație cu care să înșele.” Când a fost insultat, nu a răspuns tot cu insulte. Când a fost determinat să sufere, nu a amenințat; ci S-a subordonat Celui care este un Judecător corect. Când a fost (crucificat) pe lemn, El a purtat păcatele noastre în corpul Său; pentru ca în timp ce noi murim față de păcat, să trăim pentru dreptate. Ați fost vindecați datorită rănilor Lui. Altădată voi erați ca niște oi rătăcite. Dar acum v-ați întors la Cel care este Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.

De aceea, lăsând deoparte toată răutatea și toată viclenia și fățărniciile și invidiile și toate vorbirile rele, Ca prunci nou născuți, doriți laptele neprefăcut al cuvântului, ca să creșteți prin el, Dacă într-adevăr ați gustat că Domnul este cu har. La care veniți, ca la o piatră vie, respinsă într-adevăr de oameni, dar aleasă de Dumnezeu și prețioasă; Și voi, ca pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală, o preoție sfântă pentru a oferi sacrificii spirituale, acceptabile lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. De aceea și este cuprins în scriptură: Iată, pun în Sion o piatră unghiulară a temeliei, aleasă, prețioasă, și cel ce crede în el nu va fi încurcat. De aceea vouă, care credeți, el vă este prețios; dar celor neascultători, piatra pe care constructorii au respins-o, aceasta a fost făcută capul colțului temeliei, Și o piatră de cădere și o stâncă de poticnire, celor care se împiedică de cuvânt, fiind neascultători: la aceasta au și fost rânduiți. Dar voi sunteți generație aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor special, ca să arătați laudele celui ce v-a chemat din întuneric în lumina lui minunată; Voi, care odinioară nu erați popor, dar sunteți acum poporul lui Dumnezeu, care nu ați obținut milă, dar acum ați obținut milă. Preaiubiților, vă implor, ca străini și locuitori temporari în țară străină, abțineți-vă de la poftele carnale care se războiesc împotriva sufletului, Având comportarea voastră bună printre neamuri, pentru ca în ceea ce vorbesc de rău împotriva voastră ca de niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le vor vedea să glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării. Supuneți-vă fiecărei rânduieli omenești pentru Domnul, fie împăratului ca autoritate supremă, Sau guvernatorilor, ca celor trimiși de el pentru pedepsirea făcătorilor de rele și pentru lauda celor ce fac bine. Pentru că astfel este voia lui Dumnezeu, ca făcând bine să amuțiți ignoranța oamenilor fără minte; Ca oameni liberi, dar nu folosind libertatea voastră ca pe o manta a răutății, ci ca servitori ai lui Dumnezeu. Onorați pe toți. Iubiți pe frați. Temeți-vă de Dumnezeu. Onorați pe împărat. Servitorilor, fiți supuși stăpânilor voștri cu toată teama, nu numai celor buni și blânzi, dar și celor perverși. Fiindcă acest lucru este demn de mulțumire, dacă cineva, datorită conștiinței către Dumnezeu, îndură întristare, suferind pe nedrept. Fiindcă ce glorie este, dacă veți îndura când sunteți loviți cu pumnul pentru păcatele voastre? Dar dacă faceți bine și suferiți și îndurați, acest lucru este plăcut lui Dumnezeu. Fiindcă la aceasta ați fost chemați, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un exemplu, ca să urmați pașii lui. El, care nu a făcut păcat, nici nu a fost găsită viclenie în gura lui, Care, fiind ocărât, nu a ocărât; când a suferit, nu a amenințat, ci s-a încredințat aceluia ce judecă cu dreptate. El însuși care a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn, ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui lovituri ați fost vindecați. Fiindcă erați ca oi care rătăceau, dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.

Lepădați deci orice răutate, vicleșug, prefăcătorie, invidie și defăimare; ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă într-adevăr ați gustat că bun este Domnul ! Apropiați-vă de El, Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu! Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: Iată , pun în Sion o piatră din capul unghiului aleasă și scumpă; cine se încrede în El nu va fi dat de rușine. Pentru voi, care ați crezut, este scumpă, dar pentru cei necredincioși, piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns în capul unghiului și o piatră de poticnire și o stâncă de cădere . Ei se poticnesc de ea pentru că nu dau crezare Cuvântului, după cum au și fost rânduiți. Voi însă sunteți o seminție aleasă , o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor întocmit ca să vestească puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu erați un popor , dar care acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu aveați parte de îndurare , dar care acum ați căpătat îndurare. Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul păgânilor, astfel încât, chiar dacă vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării . Fiți supuși oricărei autorități omenești, pentru Domnul: fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să-i pedepsească pe cei ce fac răul și să-i laude pe cei ce fac binele! Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând binele, să astupați gura oamenilor neștiutori și fără minte. Purtați-vă ca niște oameni liberi, dar nu faceți din libertate o haină a răutății, ci purtați-vă ca niște robi ai lui Dumnezeu! Dați cinste tuturor oamenilor; iubiți-i pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului! Robilor, fiți supuși stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor despotici! Fiindcă este un har dacă cineva, pentru conștiința lui față de Dumnezeu, suferă întristare și pătimește pe nedrept. Căci ce laudă este să suferiți cu răbdare să fiți bătuți când ați făcut răul? Dar dacă faceți binele, pătimiți de pe urma lui și suferiți cu răbdare, este un har înaintea lui Dumnezeu. La aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a pătimit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; când a pătimit, n-a rostit amenințări, ci S-a supus dreptului Judecător. Păcatele noastre le-a purtat în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați . Căci erați ca niște oi rătăcite , dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.

Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul! Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu! Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.” Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut. Dar pentru cei necredincioși „piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” și „o piatră de poticnire și o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți. Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare. Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să-i pedepsească pe făcătorii de rele și să-i laude pe cei ce fac bine! Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu! Cinstiți-i pe toți oamenii; iubiți-i pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați-i cinste împăratului! Slugilor, fiți-le supuse stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit! Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare și suferă pe nedrept. Într-adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare când ați făcut ce este bine, lucrul acesta Îi este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și când era chinuit, nu amenința, ci I Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.

Dând la o parte, aşadar, orice răutate şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi bârfă, ca nişte nou-născuţi să doriţi laptele duhovnicesc cel adevărat, pentru ca, prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat şi aţi văzut cât de bun este Domnul. Apropiaţi-vă de El, Piatra cea Vie, neluată în seamă de oameni, dar aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu, şi ca nişte pietre vii zidiţi-vă pe voi înşivă ca o casă duhovnicească, spre a fi o preoţie sfântă, care aduce jertfe duhovniceşti, bine primite de Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fiindcă Scriptura zice: Iată, pun în Sion o piatră, piatra din capul unghiului, aleasă, preţioasă. Şi cine se încrede în ea, nicidecum nu se va ruşina. Aşadar, pentru voi, care credeţi, ea este cinstea voastră. Dar pentru cei ce nu cred: piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceea a ajuns în capul unghiului şi este piatră de poticnire şi stâncă de cădere. De ea se împiedică toţi cei ce nu se încred în cuvântul lui Dumnezeu şi la aceasta au fost sortiţi. Voi însă sunteţi „o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor adunat de Dumnezeu” ca să vestiţi faptele măreţe ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Voi, care altădată nu eraţi un popor, acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care nu primiserăţi îndurare, acum aţi primit îndurare. Preaiubiţilor, ca pe nişte străini şi peregrini în lume, vă îndemn să vă feriţi de poftele trupeşti, care se luptă cu sufletul. Să aveţi o purtare frumoasă în mijlocul păgânilor, pentru ca, văzând faptele voastre bune, chiar atunci când vă blamează ca pe nişte răufăcători, să dea slavă lui Dumnezeu în ziua când vor fi cercetaţi. Supuneţi-vă oricărei orânduiri omeneşti, de dragul Domnului: atât împăratului ca suveran, cât şi guvernatorilor, ca trimişi ai Lui să-I pedepsească pe răufăcători şi să-I laude pe cei ce fac binele, întrucât aşa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reducem la tăcere prostia oamenilor ignoranţi. Ca nişte oameni liberi, dar care nu faceţi din libertate un paravan pentru rele, ci, ca nişte robi ai lui Dumnezeu, respectaţi-i pe toţi oamenii, iubiţi frăţia credincioşilor, temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi cinste împăratului. Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri cu tot respectul, nu numai celor buni şi cumsecade, chiar şi celor duri, fiindcă este un har dacă cineva rabdă suferinţe, pătimind pe nedrept, din cauza credinţei în Dumnezeu. De fapt, ce laudă este dacă răbdaţi când sunteţi bătuţi pentru că aţi făcut rău? Dar dacă răbdaţi, pătimind pentru că aţi făcut binele, este un har de la Dumnezeu. Căci la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă un exemplu ca să călcaţi pe urmele Lui. El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a aflat înşelăciune, batjocorit fiind, nu întorcea batjocura, pătimind, nu ameninţa, ci lăsa totul în seama Celui ce judecă drept. El Însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile Lui aţi fost vindecaţi, fiindcă eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum aţi fost aduşi înapoi la Păstorul şi Păzitorul sufletelor voastre.

Așadar, îndepărtând toată răutatea și orice înșelăciune, ipocrizie, invidie și orice vorbire de rău, ca niște copii de curând născuți, să doriți laptele spiritual, curat, ca să creșteți prin el spre mântuire dacă într-adevăr ați gustat cât de bun este Domnul. Apropiați-vă de el, piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă și prețuită de Dumnezeu. Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți într-o casă spirituală pentru o preoție sfântă ca să aduceți jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată, pun în Sión o piatră unghiulară, aleasă și prețioasă și cine crede în ea nu va fi făcut de rușine!”. Așadar, cinste vouă care credeți, dar celor care nu cred: „piatra pe care au disprețuit-o constructorii aceasta a devenit piatra unghiulară” și: „piatră de poticnire și stâncă pentru cădere”. Ei se poticnesc pentru că nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiți. Dar voi [sunteți] o „descendență aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, poporul luat în stăpânire [de Dumnezeu], ca să vestiți faptele mărețe” ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină. Voi, care odinioară nu erați popor, acum sunteți poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveați parte de îndurare, acum ați obținut îndurare. Iubiților, vă îndemn ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele trupești care se luptă împotriva sufletului. Să aveți o purtare bună între păgâni, pentru ca, în cazul în care vă calomniază ca răufăcători, văzând faptele voastre bune, să ajungă să-l glorifice pe Dumnezeu în ziua vizitării. De dragul Domnului, supuneți-vă oricărei autorități omenești, atât regelui, ca domnitor, cât și guvernatorilor, ca trimiși de el, ca să-i pedepsească pe cei care fac răul și să-i laude pe cei care fac binele! Căci aceasta este voința lui Dumnezeu: făcând binele, să închideți gura neștiinței oamenilor fără minte! Purtați-vă ca niște oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a răului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu! Cinstiți-i pe toți, iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, respectați-l pe rege! Servitorilor, fiți supuși cu toată teama stăpânilor voștri, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor nedrepți. Căci este un har dacă cineva, din conștiință față de Dumnezeu, suportă necazuri suferind pe nedrept. Într-adevăr, ce onoare ar fi să suportați pedeapsa dacă ați păcătuit? Dar dacă suportați suferința, deși faceți binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. De fapt, la aceasta ați fost chemați, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeți pe urmele lui. El, care nu a săvârșit păcat, și nici nu s-a găsit înșelăciune în gura lui, care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu amenința, ci s-a încredințat [în mâna] celui care judecă cu dreptate. El însuși, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile [lui] ați fost vindecați. Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v-ați întors la păstorul și supraveghetorul sufletelor voastre.

„Acum, vă-ndemn să încercați, Ca orice rău să-l lepădați; Și orice prefăcătorie, Pizmă, sau vicleșug, să fie Înlăturate de la voi. Iar orice clevetire-apoi, S-o lepădați. Astfel, atunci, Asemenea ca niște prunci Cari, de curând, născuți sunteți, Lapte duhovnicesc, să vreți A căpăta, să creșteți voi – Prin el – spre mântuire-apoi, Dacă din Domnul, ați gustat Și-n adevăr, voi ați aflat Cât poate fi de bun. Astfel, Apropiați-vă de El, De piatra vie, lepădată De oameni, dar apreciată Și-aleasă-n schimb, de Dumnezeu, Și scumpă-n fața Lui, mereu. Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac. Căci prin Scriptură, ni s-a spus: „Iată că în Sion am pus, O piatră scumpă, minunată, Aleasă, care-i așezată În capul unghiului. Iar cine, În El va crede, de rușine, Nicicând, n-are a fi lăsat.” Această cinste vi s-a dat Vouă, în dar, căci ați crezut! Dar pentru cei care n-au vrut Să creadă, „piatra lepădată De toți zidarii, e luată, Și-n urmă ea este adusă Și-n capul unghiului, e pusă.” Iar ea – așa cum avem știre – „O piatră e, de poticnire, Și este-o stâncă de cădere.” Ea-i pusă-acolo, la vedere, Iar cei care se dovedesc Necredincioși, se poticnesc, De piatră, căci nu au crezut Cuvântul, și – cum am văzut – Ei, la aceasta-s rânduiți. Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină; Pe voi, pe toți dar, fraților, Pe voi cari n-ați fost un popor, Însă acum sunteți, mereu, Popor ales de Dumnezeu; Pe voi, cari parte n-ați avut De îndurare, și-ați văzut Cum că acuma, vi s-a dat – Căci îndurare-ați căpătat. Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război. Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor. Supuși fiți, stăpânirilor, Care sunt omenești, mereu, Așa cum cere Dumnezeu; Și împăratului, să-i fiți Supuși, pentru că el – cum știți – Este înalt stăpânitor. Supuși fiți dregătorilor, Căci ei, trimiși, sunt, de-mpărat, Ca să vegheze, ne-ncetat, Să-i pedepsească pe toți cei Care fac răul, iar pe cei Care doar bine-au săvârșit, Să-i laude, necontenit. Căci iată, bunul Dumnezeu Vrea, ca făcând bine mereu, Voi, gura, să le-o astupați, La toți acei – dragii mei frați – Care s-au dovedit să fie Neștiutori, plini de prostie. Ca oameni slobozi vă purtați, Dar fără ca să preschimbați Această slobozenie-n voi, În haina răutăți-apoi; Ci vreau să vă purtați, mereu, Ca robi dar, ai lui Dumnezeu. Pe toți oamenii, să-i cinstiți. Pe frați, doresc, să îi iubiți. Teamă s-aveți – vă îndemn eu – Necontenit, de Dumnezeu. De-asemeni, trebuie să știți, Ca, pe-mpărat, să îl cinstiți. Vă-ndemn pe voi dar, slugilor: Supuși să fiți, stăpânilor, Cu teamă, frică, ne-ncetat – Nu doar celor ce-au arătat Că-s buni și blânzi, necontenit, Ci și celor ce-au dovedit Că greu pot a fi mulțumiți. Căci e plăcut lucru – să știți – Când omul suferă-ntristare, Pentru cugetul său ce-l are Față de Domnul, când curat El este, și nevinovat. Într-adevăr, cum vă făliți, Când cu răbdare suferiți Palmele care le-ați primit, Pentru un rău ce-ați săvârșit? Dar iată, un lucru plăcut, Lui Dumnezeu: când ați făcut, Doar binele și-ați suferit Și răbdători v-ați dovedit. Mai trebuie să știți, dragi frați, Că la aceast-ați fost chemați. Căci și Hristos a suferit, Doar pentru voi, când a venit În lume; iar în acest fel, Aveți o pildă, de la El, Ca suferind, să încercați, Pe-ale Lui urme, să călcați. „El n-a făcut nici un păcat, Iar vicleșug nu s-a aflat, În gura Sa, când a vorbit.” Iar când era batjocorit, El, batjocoritorilor, N-a-ntors batjocurile lor. Și-atunci când fost-a chinuit, Amenințări, El n-a rostit, Ci S-a supus, ascultător, Doar dreptului Judecător. În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați. Așa precum sunt niște oi Ce s-au pierdut, ați fost și voi. Dar v-ați întors către Păstorul, Episcopul – Priveghetorul – Acela care se-ngrijește Și, sufletele, vă păzește.”