Geneza 15:7-21

Și i-a spus: Eu sunt DOMNUL care te-a scos din cetatea Ur a caldeilor, ca să îți dau această țară să o moștenești. Iar el a spus: Doamne DUMNEZEULE, din ce voi ști că o voi moșteni? Iar el i-a spus: Ia-mi o vițea de trei ani și o capră de trei ani și un berbec de trei ani și o turturea și un pui de porumbel. Și a luat la el toate acestea și le-a despicat în două și a așezat fiecare bucată una în fața alteia, dar păsările nu le-a despicat. Și când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le-a alungat. Și când soarele apunea, un somn adânc a căzut peste Avram și, iată, o groază a unui mare întuneric a căzut peste el. Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să știi cu adevărat că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu este a lor și vor servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani; Și de asemenea pe acea națiune, căreia ei îi vor servi, o voi judeca; și după aceea vor ieși din ea cu mare avere. Iar tu vei merge la părinții tăi în pace și vei fi îngropat la o bătrânețe frumoasă. Dar în a patra generație vor veni din nou aici, pentru că nelegiuirea amoriților nu este încă deplină. Și s-a întâmplat, după ce soarele a apus și era întuneric, că iată, un cuptor fumegând și o lampă arzând au trecut printre acele bucăți. În aceeași zi DOMNUL a făcut un legământ cu Avram, spunând: Seminței tale i-am dat această țară, de la râul Egiptului până la marele râu, râul Eufrat: Cheniții și cheniziții și cadmoniții, Și hitiții și periziții și refaimii, Și amoriții și canaaniții și ghirgașiții și iebusiții.