Deuteronom 1
1
1Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise, întregului Israel, de partea aceasta a Iordanului în pustiu, în câmpia din dreptul Mării Roșii, între Paran și Tofel și Laban și Hațerot și Di-Zahab.
2(Sunt unsprezece zile de călătorie de la Horeb pe calea Muntelui Seir până la Cades-Barnea).
3Și s-a întâmplat în al patruzecilea an, în a unsprezecea lună, în prima zi a lunii, că Moise a vorbit copiilor lui Israel, conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a dat ca poruncă pentru ei;
4După ce ucisese pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Hesbon; și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot, în Edrei,
5De partea aceasta a Iordanului, în țara Moabului, Moise a început să lămurească această lege, spunând:
6DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, spunând: Ați locuit destul de mult pe muntele acesta;
7Întoarceți-vă și călătoriți și mergeți la muntele amoriților și la toate locurile apropiate de el, în câmpie, la dealuri și la vale și în sud și pe țărmul mării, în țara canaaniților și la Liban până la râul cel mare, râul Eufrat.
8Iată, v-am pus țara înainte, intrați și stăpâniți țara pe care DOMNUL a jurat-o părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacob, că le-o va da lor și seminței lor, după ei.
9Și v-am vorbit în timpul acela, spunând: Nu vă pot purta singur,
10DOMNUL Dumnezeul vostru v-a înmulțit și, iată, astăzi sunteți o mulțime ca stelele cerului.
11(DOMNUL Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori mai mulți decât sunteți și să vă binecuvânteze, precum v-a promis!)
12Cum să pot purta eu singur necazul vostru și povara voastră și cearta voastră?
13Luați-vă bărbați înțelepți și înțelegători și cunoscuți printre triburile voastre și îi voi face conducători peste voi.
14Și mi-ați răspuns și ați zis: Lucrul pe care l-ai spus să îl facem este bun.
15Astfel că am luat pe mai marii triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am făcut capi peste voi, căpetenii peste mii și căpetenii peste sute și căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zeci și administratori printre triburile voastre,
16Și am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela, spunând: Ascultați cauzele dintre frații voștri și judecați cu dreptate între fiecare om și fratele său și străinul care este cu el.
17Să nu fiți părtinitori în judecată, ci să ascultați atât pe cel mic cât și pe cel mare; să nu vă temeți de fața omului, pentru că judecata este a lui Dumnezeu și cauza care este prea grea pentru voi să o aduceți la mine și o voi asculta.
18Și v-am poruncit în timpul acela toate lucrurile pe care trebuie să le împliniți.
19Și când am plecat de la Horeb, am mers prin tot pustiul acela mare și înfricoșător, pe care l-ați văzut pe calea spre muntele amoriților, precum ne-a poruncit DOMNUL Dumnezeul nostru; și am venit la Cades-Barnea.
20Și v-am spus: Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni-l dă DOMNUL Dumnezeul nostru.
21Iată, DOMNUL Dumnezeul tău a pus țara înaintea ta, urcă-te și stăpânește-o, precum ți-a spus DOMNUL Dumnezeul părinților tăi; nu te teme nici nu te descuraja.
22Și v-ați apropiat toți de mine și ați spus: Să trimitem oameni înaintea noastră, să cerceteze țara pentru noi și să ne aducă știre din nou despre calea pe care să ne urcăm și despre cetățile la care vom ajunge.
23Și spusa aceasta mi-a plăcut mult; și am luat doisprezece bărbați dintre voi, un bărbat din fiecare trib,
24Și s-au întors și s-au urcat la munte și au venit până la Valea Eșcol și au cercetat-o.
25Și au luat în mâinile lor din rodul țării și ni l-au adus jos; și ne-au adus știre din nou și au spus: Este o țară bună pe care ne-a dat-o DOMNUL Dumnezeul nostru.
26Totuși nu ați voit să vă urcați, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI Dumnezeul vostru.
27Și ați cârtit în corturile voastre și ați spus: Pentru că DOMNUL ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriților, să ne nimicească.
28Unde să ne urcăm? Frații noștri ne-au descurajat inima, spunând: Poporul este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la cer; și mai mult, am văzut acolo pe copiii anachimilor.
29Atunci v-am spus: Nu vă îngroziți, nici nu vă temeți de ei.
30DOMNUL Dumnezeul vostru care merge înaintea voastră, el se va lupta pentru voi, conform cu tot ce a făcut pentru voi în Egipt, înaintea ochilor voștri;
31Și în pustiu, unde ai văzut cum DOMNUL Dumnezeul tău te-a purtat, precum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care ați umblat, până ați ajuns în acest loc.
32Totuși în acest lucru nu ați crezut pe DOMNUL Dumnezeul vostru,
33Care a mers pe cale înaintea voastră, să cerceteze pentru voi un loc unde să vă înălțați corturile, noaptea în foc, să vă arate calea pe care să mergeți și ziua într-un nor.
34Și DOMNUL a auzit vocea cuvintelor voastre și s-a înfuriat și a jurat, spunând:
35Negreșit niciunul dintre acești oameni din această generație rea nu va vedea țara aceea bună, pe care am jurat să o dau părinților voștri,
36În afară de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea; și îi voi da pământul pe care a călcat, lui și fiilor lui, deoarece a urmat pe deplin pe DOMNUL.
37Și DOMNUL s-a mâniat și pe mine, din cauza voastră, spunând: De asemenea nici tu nu vei intra acolo.
38 Ci Iosua, fiul lui Nun, care stă în picioare înaintea ta, el va intra acolo; încurajează-l, pentru că el va face pe Israel să o moștenească.
39Mai mult, micuții voștri, despre care ați spus că vor fi o pradă și copiii voștri, care în acea zi nu au cunoscut între bine și rău, ei vor intra acolo și lor le-o voi da și o vor stăpâni.
40Dar cât despre voi, întoarceți-vă și călătoriți în pustiu pe calea Mării Roșii.
41Și ați răspuns și mi-ați zis: Am păcătuit împotriva DOMNULUI; ne vom urca și vom lupta, conform cu tot ceea ce ne-a poruncit DOMNUL Dumnezeul nostru. Și când v-ați încins fiecare cu armele sale de război, ați fost gata să vă urcați pe deal.
42Și DOMNUL mi-a zis: Spune-le: Să nu vă urcați nici să nu luptați, ca să nu fiți loviți înaintea dușmanilor voștri, fiindcă eu nu sunt printre voi.
43Astfel v-am vorbit, dar ați refuzat să ascultați și v-ați răzvrătit împotriva poruncii DOMNULUI și v-ați urcat înfumurați pe deal.
44Și amoriții, care au locuit pe acel munte, au ieșit împotriva voastră și v-au urmărit, precum fac albinele, și v-au nimicit în Seir, până la Horma.
45Și v-ați întors și ați plâns înaintea DOMNULUI, dar DOMNUL nu a dat ascultare vocii voastre, nici nu și-a plecat urechea spre voi.
46Astfel că ați locuit în Cades multe zile, conform cu zilele cât ați stat acolo.
Selectat acum:
Deuteronom 1: BTF2015
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.