Zaharia 6:1-12

Am ridicat din nou ochii și m-am uitat; și iată că patru care ieșeau dintre doi munți, și munții erau de aramă. La carul dintâi erau niște cai roșii, la al doilea car, cai negri, la al treilea car, cai albi și la al patrulea car, cai bălțați și roșii. Am luat cuvântul și am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?” Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ.” Caii cei negri, înhămați la unul din care, s-au îndreptat spre țara de la miazănoapte și cei albi au mers după ei; cei bălțați s-au îndreptat spre țara de miazăzi. Cei roșii au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceți-vă de cutreierați pământul!” Și au cutreierat pământul. El m-a chemat și mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre țara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia Mea în țara de la miazănoapte.” Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Să primești daruri de la prinșii de război din Babilon: Heldai, Tobia și Iedaia, și anume să te duci tu însuți în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Țefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon. Să iei de la ei argint și aur, să faci din ele o cunună și s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, și să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Iată că un om al cărui nume este Odrasla va odrăsli din locul lui și va zidi Templul Domnului.