Psalmul 78:32-45

Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască și n-au crezut în minunile Lui. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic. Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu; își aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor și că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor. Dar Îl înșelau cu gura și-L mințeau cu limba. Inima nu le era tare față de El și nu erau credincioși legământului Său. Totuși, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește; Își oprește de multe ori mânia și nu dă drumul întregii Lui urgii. El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece și nu se mai întoarce. De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate! Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu și să întărâte pe Sfântul lui Israel. Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș, de minunile pe care le-a făcut în Egipt și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan. Cum le-a prefăcut râurile în sânge și n-au putut să bea din apele lor. Cum a trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare care i-au mâncat și broaște care i-au nimicit.