Eclesiastul 4:4-8

Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă însăși carnea lui. Mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt. Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare. Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.