2 Cronici 6:1-11

Atunci, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric! Și eu am zidit o casă care-Ți va fi locuința, un loc unde vei locui în veci!” Împăratul și-a întors fața și a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Și toată adunarea lui Israel stătea în picioare. Și el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu, David, și a împlinit prin puterea Sa ce spusese când a zis: ‘Din ziua când am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu și n-am ales pe niciun om care să fie căpetenia poporului Meu Israel. Ci Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, și pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!’ Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. Și Domnul a zis tatălui meu, David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta! Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, ieșit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.’ Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. Am așezat în ea chivotul, în care este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.”