Marcu 11
11
V. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN IERUSALÍM
Intrarea lui Isus în Ierusalím
(Mt 21,1-16; Lc 19,28-40; In 12,12-16)
1Când s-au apropiat de Ierusalím, la Betfaghé și Betánia, lângă Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre discipolii săi 2și le-a spus: „Mergeți în satul dinaintea voastră și, îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care niciun om nu s-a așezat vreodată; dezlegați-l și aduceți-l! 3Și dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», spuneți-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»”. 4Ei au plecat și au găsit măgărușul legat la poartă, afară, în drum. Și l-au dezlegat. 5Unii dintre cei care stăteau acolo le-au spus: „Ce faceți, dezlegați măgărușul?”. 6Ei le-au zis după cum le spusese Isus și i-au lăsat [să plece]. 7Au adus măgărușul la Isus, și-au aruncat hainele pe el, iar [Isus] s-a așezat pe el. 8Mulți își așterneau hainele pe drum, alții ramuri înfrunzite#11,8 Popoarele orientale cunoșteau de mult această practică a împodobirii drumului pentru primirea regilor și a învingătorilor în luptă. O tradiție talmùdică spune că madianiții l-au primit în felul acesta pe Moise. În Vechiul Testamentt, este cazul încoronării lui Iehù ( 2Rg 9,13) și al primirii lui Iùda Macabèul la Ierusalím pentru purificarea templului ( 2Mac 10,7). Tradiția s-a păstrat la popoarele orientale chiar și la noi (pentru primirea solemnă a unor oaspeți de vază se împodobesc străzile cu frunzar și se întind covoare). pe care le tăiaseră de pe câmpuri. 9Iar cei care mergeau înaintea lui și cei care-l urmau strigau:
„Osana! Binecuvântat cel ce vine
în numele Domnului!
10Binecuvântată este împărăția care vine,
a părintelui nostru Davíd! Osana în înaltul cerurilor!”.
11Și [Isus] a intrat în Ierusalím, în templu; și privind toate în jur, fiind deja la timpul înserării, a ieșit spre Betánia împreună cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
(Mt 21,18-19)
12În ziua următoare, ieșind ei din Betánia, lui [Isus] i s-a făcut foame. 13Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze#11,13 Prin această acțiune simbolică, Isus vrea să-i facă pe ucenici să înțeleagă că soarta Israèlului era hotărâtă, întrucât religiozitatea lui era doar exterioară, credința nu aducea roade. În sensul acesta se exprimaseră profeții, folosind de multe ori imaginea smochinului și a viței de vie neroditoare (Is 5,1-7; Ier 8,13; Mih 7,1-2)., pentru că nu era timpul smochinelor. 14Și, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!”. Iar discipolii lui ascultau.
Alungarea vânzătorilor din templu
(Mt 21,12-17; Lc 19,45-48; In 2,13-22)
15Apoi au venit la Ierusalím și intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau și cumpărau în templu#11,15 Scena se petrece în curtea păgânilor, unde se vindeau animalele pentru sacrificiile de la templu, vinul, untdelemnul și sarea. Tot aici se schimbau monedele grecești și romane ale pelerinilor în moneda ebraică (sícli), singura admisă pentru plătirea taxelor pentru templu., a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei. 16Și nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu. 17Îi învăța și le spunea: „Nu este scris oare:
«Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate neamurile!»?
Dar voi ați făcut-o peștera tâlharilor”.
18Arhiereii și cărturarii au auzit și căutau cum să-l dea la moarte#11,18 Lit.: „să-l piardă”.; dar se temeau de el#11,18 Faptul că în acțiunea lui Isus nu intervin nici gărzile templului și nici soldații romani se explică prin aceea că poporul aproba gestul său. De fapt, acțiunea lui Isus nu viza distrugerea cultului, ci înlăturarea abuzurilor., pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura lui. 19Când s-a înserat, au ieșit din cetate.
Credința și rugăciunea
(Mt 21,20-22)
20Dimineața, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină. 21Amintindu-și, Petru i-a spus: „Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”. 22Răspunzând, Isus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! 23Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare!» și nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini#11,23 Lit.: „va face”. ceea ce spune, i se va da. 24De aceea vă spun: tot ceea ce veți cere în rugăciune, credeți că ați primit deja și vi se va da. 25Iar când stați în rugăciune, dacă aveți ceva împotriva cuiva, iertați, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre!”. 26#11,26 În câteva manuscrise se găsește v. 26: „Însă dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru din ceruri nu va ierta greșelile voastre”. Totuși, majoritatea manuscriselor nu menționează acest verset..
Autoritatea lui Isus
(Mt 21,23-27; Lc 20,1-8)
27Au venit din nou la Ierusalím și, în timp ce el umbla prin templu, au venit la el arhiereii, cărturarii și bătrânii 28și-i spuneau: „Cu ce autoritate faci acestea? Sau cine ți-a dat această autoritate ca să le faci?”. 29Isus le-a spus: „Vă voi întreba un lucru, și dacă îmi veți răspunde, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac acestea. 30Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Răspundeți-mi!”. 31Dar ei discutau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu ați crezut în el?». 32Iar dacă spunem: «De la oameni»?” – le era frică de mulțime, căci toți considerau#11,32 Lit.: „îl aveau de”. că Ioan era într-adevăr un profet. 33Așadar, i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. Atunci, Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”. #Zah 14,4 #Mc 13,3 par. #14,26 par. #Lc 21,37 #In 8,1 #Fap 1,12 #Ps 118,25-26 #Is 56,7 #Ier 7,11 #3,6; 14,1 par. #Lc 20,19 #Ef 4,32 #Col 3,13 #Mt 14,5 #Lc 7,30
Selectat acum:
Marcu 11: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași