Judecători 2
2
Israélul încalcă alianța
1Îngerul Domnului a urcat de la Ghilgál#2,1 Este o localitate în apropiere de Ierihòn, unul dintre principalele centre de cult ale israeliților. la Bochím#2,1 Imposibil de localizat; înseamnă „cei care plâng”. Ar putea fi apropiat de ceea ce în Gen 35,8 poartă numele de „Stejarul celor care plâng”, situat aproape de Bètel. și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care am jurat-o părinților voștri. Și am zis: «Nu voi rupe alianța mea cu voi niciodată; 2voi să nu faceți alianță cu locuitorii acestei țări și să le dărâmați altarele! Dar voi n-ați ascultat de glasul meu». De ce ați făcut aceasta? 3Am mai zis atunci: «Nu-i voi alunga dinaintea voastră și îi veți avea în coaste; dumnezeii lor vor fi pentru voi capcană»”. 4După ce a spus îngerul Domnului aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israél, poporul și-a ridicat glasul și a plâns. 5Au pus acelui loc numele Bochím și au adus acolo Domnului jertfe.
Moartea lui Iósue
6Iósue a trimis poporul, iar fiii lui Israél au mers fiecare la moștenirea lui ca să ia în stăpânire țara. 7Israél l-a slujit pe Domnul în tot timpul vieții#2,7 Lit.: „în toate zilele lui Iòsue”. lui Iósue și în tot timpul vieții bătrânilor care au trăit după Iósue#2,7 Lit.: „în toate zilele bătrânilor care s-au prelungit după Iòsue”. și care au văzut toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israél. 8Iósue, fiul lui Nun, slujitorul Domnului, a murit. El avea o sută zece ani. 9L-au înmormântat în teritoriul moștenirii sale, la Timnát-Héres#2,9 Spre deosebire de Ios 24,30 (unde era Timnàt-Sèrah), aici este „Timnat-Hères”, numele indicând existența unui cult idolatric vechi („Hères” = „soare”)., în muntele lui Efraím, la nord de muntele Gaáș#2,9 Este identificat în general cu masivul de la Bèit Íllu.. 10De asemenea, toată generația aceea a fost adăugată la părinții ei. S-a ridicat după ea o altă generație care nu l-a cunoscut pe Domnul și nici lucrările pe care le făcuse pentru Israél.
Păcat, pedeapsă, rugăciune și eliberare
11Fiii lui Israél au făcut ceea ce nu-i plăcea Domnului#2,11 Lit.: „ceea ce era rău în ochii Domnului”. și au început să slujească Bàalilor#2,11 „Bàal” este un nume comun care înseamnă „domn”. Apelativul „Bāʿālîm” este dat tuturor divinităților care nu sunt Yhwh. Canaaneenii adorau zeul locului și pe consoarta lui, Astarte. Aceste divinități puteau să aibă nume diferite, dar cultul ce le era adus și religiozitatea cu care erau cinstiți erau aceleași.. 12L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor care i-a scos din țara Egiptului și au mers după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau: s-au închinat înaintea lor și au provocat mânia Domnului. 13L-au părăsit pe Domnul și i-au slujit pe Báal și Astártele. 14Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israél, i-a dat în mâinile prădătorilor care i-au prădat, i-a vândut în mâinile dușmanilor lor de jur împrejur și nu au mai putut să stea împotriva#2,14 Lit.: „să stea în picioare în fața”. dușmanilor lor. 15Oriunde ieșeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, după cum spusese Domnul și după cum Domnul le jurase. Și erau foarte strâmtorați.
16Domnul a ridicat judecători ca să-i elibereze din mâna celor care-i prădau. 17Ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci s-au desfrânat#2,17 Metaforă obișnuită pentru a desemna cultul idolilor (cf. Lev 17,7; Dt 31,16; Is 1,21; Ez 16,16; Os 1,2 etc.). cu alți dumnezei și s-au închinat înaintea lor. S-au îndepărtat repede de la calea pe care au umblat părinții lor ascultând de poruncile Domnului. Ei nu au făcut așa. 18Când Domnul ridica judecători pentru ei, Domnul era cu judecătorul și-i elibera din mâna dușmanilor lor în tot [timpul] vieții#2,18 Lit.: „în toate zilele”. judecătorului, căci Domnului i se făcea milă de suspinele lor din cauza celor care îi asupreau și îi subjugau. 19Când judecătorul murea, se întorceau și deveneau mai răi#2,19 Lit.: „se stricau”. decât părinții lor mergând după alți dumnezei, slujindu-le și închinându-se lor, nu părăseau lucrurile lor și calea lor cea rea#2,19 Lit.: „grea”..
20Atunci mânia Domnului se aprindea împotriva lui Israél. El zicea: „Din cauză că poporul acesta a încălcat alianța mea pe care am poruncit-o părinților lor și nu au ascultat de glasul meu, 21nici eu nu voi mai alunga#2,21 După Jud 2,11-15, popoarele păgâne au supraviețuit pentru a fi o pedeapsă a infidelității lui Israel. Au devenit astfel un mijloc pentru a pune la încercare fidelitatea lui (cf. v. 22-23; 3,1.4). În Jud 3,2 este o altă explicație: ele au rămas pentru a păstra în israeliți spiritul războinic, spre deosebire de Ex 23,29 și Dt 7,22, unde rămânerea lor este justificată prin dorința de a evita transformarea țării într-un pustiu abandonat animalelor sălbatice. dinaintea lor niciunul dintre popoarele pe care le-a lăsat Iósue când a murit, 22ca să îl pun la încercare pe Israél, dacă păzesc sau nu calea Domnului și dacă umblă pe ea așa cum au păzit-o părinții lui”. 23Domnul a lăsat să rămână#2,23 Lit.: „le-a dat liniște”. acele popoare fără să le alunge îndată și nu le-a dat în mâna lui Iósue. #Ex 23,32; 34,12; Dt 7,2 #Dt 12,3 #6,10 #Ex 23,33; 34,12; Dt 7,16 #Ios 24,28 #Ios 24,31 #Ios 24,29-30 #Ios 19,50 #Dt 28,15-46 #Dt 31,16; Os 1,2 #2,3; Ios 23,13
Selectat acum:
Judecători 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași