Faptele apostolilor 12:1-25

Cam în timpul acela, Iród a pus mâna pe unii din Biserică pentru a le face rău. Astfel, l-a ucis cu sabia pe Iacób, fratele lui Ioan. Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă și pe Petru; erau atunci zilele Ázimelor. L-a prins și l-a aruncat în închisoare, încredințându-l la patru grupe de câte patru soldați ca să-l păzească, voind să-l înfățișeze poporului după Paște. Așadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu. Dar în noaptea dinaintea zilei în care Iród avea să-l înfățișeze, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar în fața ușii, niște străjeri păzeau închisoarea. Și iată că un înger al Domnului a venit la el și o lumină a strălucit în încăpere! [Îngerul], lovindu-l în coastă pe Petru, l-a trezit și i-a zis: „Scoală-te în grabă!”. Iar lanțurile i-au căzut de la mâini. Atunci, îngerul i-a spus: „Încinge-te și leagă-ți sandalele!”. El a făcut astfel. Apoi i-a zis: „Pune-ți mantia pe umeri și urmează-mă!”. El a ieșit și l-a urmat, dar nu știa că era adevărat ceea ce făcea îngerul. Credea că are o vedenie. Trecând de prima strajă și de-a doua, au ajuns la poarta de fier care ducea în cetate. Aceasta s-a deschis de la sine pentru ei. Ieșind, au mers pe o stradă și, deodată, îngerul a plecat de la el. Atunci Petru, venindu-și în fire, a zis: „Acum știu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său și m-a scăpat din mâinile lui Iród și de la tot ce aștepta poporul iudeilor. Apoi, dându-și seama, s-a dus la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau. Când a bătut la ușa de la intrare, o slujitoare cu numele Róde a venit ca să vadă cine este. Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie nici n-a deschis ușa, ci a alergat să dea de veste că Petru se află la intrare. Dar ei i-au zis: „Ai înnebunit!”. Însă ea stăruia că așa este. Iar ei spuneau: „Este îngerul lui”. Iar Petru a continuat să bată. Când au deschis, l-au văzut și au fost cuprinși de uimire. Făcându-le semn cu mâna să tacă, el le-a explicat cum l-a scos Domnul din închisoare și le-a zis: „Duceți vestea despre acestea și lui Iacób și fraților!”. Apoi, ieșind, a plecat în alt loc. Când s-a făcut ziuă, era o mare tulburare printre soldați: ce s-a întâmplat cu Petru? Iród, după ce l-a căutat și nu l-a găsit, i-a anchetat pe paznici și a poruncit să fie uciși. Apoi a coborât din Iudéea în Cezaréea și a rămas [acolo]. [Iród] era foarte mâniat pe cei din Tir și Sidón, dar ei au venit împreună la el și, convingându-l pe Blástos, care era camerierul regelui, au cerut pacea, pentru că țara lor își procura hrana din regatul lui. În ziua stabilită, Iród, îmbrăcat în haină regală și așezându-se pe tron, le-a ținut un discurs. Iar poporul a strigat: „Este glasul lui Dumnezeu, nu al unui om!”. Dar, deodată, un înger al Domnului l-a lovit, pentru că nu dăduse mărire lui Dumnezeu. Și, mâncat de viermi, și-a dat duhul. Cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea tot mai mult. Barnàba și Saul s-au întors de la Ierusalím după ce și-au îndeplinit slujirea, luându-l cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.