Psalmii 90
90
CARTEA A PATRA
O rugăciune înălțată
De Moise, cel care, odată,
A fost ales de Dumnezeu,
Drept om al Său a fi, mereu
1Doamne, din neam în neam ai fost
Al nostru loc de adăpost.
2‘Nainte de-a se fi născut
Munții – până nu s-au făcut
Lumea și tot acest pământ,
Cu toate ce în ele sânt –
Din veșnicii ai fost, mereu,
Și-n veci vei fi Tu, Dumnezeu!
3Tu, în țărână – înapoi –
Pe oameni îi întorci apoi,
Zicând: „Vă-ntoarceți fiilor,
Cari sunteți ai oamenilor!”
4Mia de ani – este știut –
E ca o zi ce a trecut,
În fața Ta, ca niște șoapte
Sau ca și straja cea de noapte.
5Ca pe un vis i-ai măturat,
Când zorile s-au arătat.
Asemenea ierbii, ei sânt,
Ce încolțește pe pământ.
6De dimineață, înflorește;
Apoi – în miezul zilei – crește,
Iar pe-nserat este tăiată
Și-ntinsă spre a fi uscată.
7Mânia Ta ne mistuiește
Și-a Ta urgie ne-ngrozește.
8Nelegiuirile făcute,
În fața Ta, sunt cunoscute.
Păcatele noastre, ascunse,
De-a Ta lumină sunt pătrunse.
9De-a Ta urgie înfocată,
Zilele noastre pier și iată,
Vedem cum anii ni se trec
Și ca un sunet se petrec.
10Ani șaptezeci, pe-a lumii față,
Numără biata noastră viață.
Cei tari, care sunt printre noi,
Optzeci de ani ating apoi.
Lucrul cu care se mândrește
Omul, atât cât viețuiește,
E numai trudă și durere,
Căci anii trec și-apoi el piere.
11Dar cine oare, seamă ține –
Așa după cum se cuvine –
Vreodată, de a Ta mânie
Și de nespusa ei tărie?
Sau cine ia în seamă, oare,
A Ta urgie arzătoare –
Așa după cum se cuvine –
Ca să se teamă-apoi, de Tine?
12Ne-nvață să ne numărăm
Zilele, ca să căpătăm
O inimă mai înțeleaptă,
Mai pricepută și deșteaptă!
13Întoarce-Te Doamne, la noi!
Cât vei mai zăbovi apoi?
Milă s-areți celor ce sânt
Drept robi ai Tăi, pe-acest pământ!
14Ne satură pe fiecare,
De bunătatea Ta cea mare
Și plină doar de bucurie
A noastră viață să ne fie.
15Ne-nveselește, negreșit,
Doar câte zile ne-ai smerit
Și-atâția ani câți am văzut
Al nost’ necaz că a ținut!
16Robilor Tăi, Doamne le-arată
Lucrarea Ta cea minunată,
Iar slava Ta, fiilor lor!
17Fie, asupra tuturor,
Bunăvoința cea pe care
Al nostru Dumnezeu o are!
Să întărești necontenit
Ceea ce noi am săvârșit.
Da, să-ntărești – cum am cerut –
Lucrările ce le-au făcut
Mâinile noastre pieritoare,
Cu multă trudă și răbdare!
Selectat acum:
Psalmii 90: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca