„Deci, dacă voi, dragii mei frați,
Sunteți, acuma, înviați,
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,
Să căutați lucruri de sus,
De-acolo, de unde, mereu –
La dreapta – lângă Dumnezeu,
Hristos se află așezat.
Gândiți-vă, neîncetat,
La lucruri care-n ceruri sânt,
Și nu la care-s pe pământ,
Căci voi, cu toții, ați murit,
Iar viața voastră – negreșit –
Ascunsă-i, cu Hristos, mereu,
În Tatăl nostru – Dumnezeu.
Când se va arăta Hristos –
A voastră viață – ne-ndoios,
Că și voi vă veți arăta,
Cu El, și-n slava Lui, veți sta.
Vreau să omoare fiecare,
Toate acele mădulare,
Care provin de pe pământ.
Aceste mădulare sânt:
Patima și necurăția,
Pofta cea rea și-apoi, curvia;
Urmează lăcomia care
Este un fel de închinare,
La idoli. Luați seama bine,
Că pentru-aceste lucruri, vine
Mânia, de la Dumnezeu,
Care îi va lovi mereu –
În lungul și în largul zării –
Pe toți fii neascultării.
Din al lor număr, bunăoară,
Erați și voi, odinioară,
Când, în păcate, viețuiați.
Acum, vă rog, să vă lăsați
De-aceste lucruri: de mânie,
De răutăți, de vrăjmășie,
De clevetiri nesănătoase,
De-acele vorbe rușinoase
Ce v-au putut ieși din gură.
Vorbiți, mereu, doar cu măsură
Și căutați să vă feriți,
Ca nu cumva, să vă mințiți
Unii pe alții, căci acum,
Nu mai sunteți, pe vechiul drum,
Pentru că voi v-ați dezbrăcat,
De omul vechi; v-ați lepădat
De faptele ce le-a avut
Omul acela, din trecut.
Acuma, voi ați arătat,
Că-n omul nou, v-ați îmbrăcat,
Care, mereu, se înnoiește
Și în cunoaștere sporește,
În chipul Celui nevăzut,
În care, el a fost făcut.
Aici, nu e deosebire:
Nu-i Grec și nici Iudeu din fire,
Nu mai sunt împrejur tăiați
Și nu mai sunt nici netăiați,
Nu mai e Schit și nici Barbar,
Nici rob, nici slobod așadar,
Ci doar Hristos este aici,
Totul, în toți, în mari și mici.