Romani 9:19-33

Acum, este posibil ca tu să întrebi: „Dacă aceasta este situația, atunci cum se mai justifică punerea sub acuzație a cuiva (făcută de Dumnezeu) când, de fapt, ea este inevitabil determinată de planul Său deja conceput?” Dar cine ești tu, omule, ca să îți permiți contestarea deciziilor lui Dumnezeu? Oare va protesta vasul în fața olarului, zicându-i „De ce m-ai făcut așa?”? Sau oare nu are olarul dreptul ca din același bulgăre de pământ să facă atât un vas pentru ocazii speciale, cât și unul pentru uzul obișnuit? Dorind să Își reveleze mânia pentru ca oamenii să Îi vadă (și să Îi conștientizeze) autoritatea, Dumnezeu a avut totuși răbdare, suportând niște „vase” pe care Se mâniase și care erau făcute ca să fie distruse. Oare ce concluzie rezultă din acest fapt? Și ce am putea spune apoi având în vedere faptul că Dumnezeu a decis să Își reveleze bogăția gloriei Sale față de niște „vase” cărora să le acorde milă și care sunt pregătite (de El) pentru glorie? Între cei din această categorie, suntem și noi. Și am fost chemați de El nu numai dintre iudei, ci și dintre celelalte națiuni. Acest lucru a fost spus prin profetul Osea. Textual, citim: „Voi numi popor al Meu pe acela care nu avusese acest statut; și voi numi iubită pe aceea pe care nu o iubisem. Iar afirmația «Nu sunteți poporul Meu!» va fi înlocuită cu aceea care îi declară pe oameni «Fiii Dumnezeului Celui viu.»” La rândul lui, Isaia strigă despre Israel astfel: „Chiar dacă israelienii vor fi atât de mulți ca particulele care formează nisipul mării, numai câțiva vor fi salvați. Iahve va executa rapid și în mod complet sentința pe care a formulat-o împotriva celor care locuiesc pământul.” Tot Isaia mai profețise astfel: „Dacă Omnipotentul Dumnezeu nu ne-ar fi lăsat (câțiva) descendenți, am fi devenit ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora!”. Constatăm deci că celelalte națiuni care nu au urmărit dreptatea, au primit-o! Desigur, vorbesc despre acea dreptate care se primește prin credință. Dar (în același timp), Israel care urmărea (să obțină) dreptatea în baza respectării unei legi, nu a reușit să se conformeze ei. De ce au falimentat (iudeii)? Pentru că nu au urmărit să obțină acea dreptate prin credință, ci prin faptele lor. Astfel, evreii „s-au împiedicat” de acea „Piatră” care a fost considerată o dificultate pentru ei. Despre acest fapt profețise Isaia, zicând: „Să știți că pun în Sion o Piatră de care oamenii se vor împiedica; și ea va fi o Stâncă ce le va determina căderea. Dar cel care va crede în El, nu va fi făcut de rușine.”