Matei 22
22
1Isus a început să vorbească din nou folosind parabole; și a zis: 2„Regatul ceresc se aseamănă cu un rege care a organizat nunta fiului lui. 3Și-a trimis sclavii să cheme la nuntă pe cei invitați; dar ei nu au vrut să vină. 4A trimis din nou alți sclavi și le-a zis: «Să spuneți celor invitați din partea mea: ‘Vă anunț că am pregătit masa. Am tăiat toate animalele mele îngrășate și taurii tineri. Veniți la nuntă. Totul este pregătit. Vă aștept!’» 5Dar ei, fără să ia în considerare invitația lui, au plecat: unul la grâul lui din câmp, iar altul la comerțul lui. 6Ceilalți i-au arestat pe sclavi, i-au ridiculizat și apoi i-au omorât. 7Când a auzit regele ce s-a întâmplat, s-a mâniat. A trimis armatele lui, a distrus pe acei criminali și le-a ars orașul. 8Atunci a zis sclavilor lui: «Nunta este pregătită; dar cei invitați nu au fost demni de ea. 9Duceți-vă la intersecțiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care îi veți găsi!» 10Sclavii s-au dus la intersecțiile drumurilor, au strâns pe toți aceia pe care i-au găsit: și buni și răi; iar camera mesei de nuntă s-a umplut de oaspeți. 11Regele a intrat să își vadă oaspeții; și a observat acolo pe unul care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă. 12El i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Acel om a amuțit… 13Atunci regele a zis slujitorilor lui: «Legați-i mâinile și picioarele! Luați-l și aruncați-l în întunericul de-afară. Acolo va fi plâns și chin.» 14Cei chemați sunt mulți, dar cei aleși sunt puțini.” 15Atunci fariseii au discutat între ei cum să Îl condamne pe Isus, folosindu-se în acest scop de propriile Lui afirmații. 16Au trimis la El pe discipolii lor împreună cu niște irodieni. Aceștia I-au zis: „Învățătorule, știm că ești corect și că înveți oamenii adevărul referitor la relația lor cu Dumnezeu. Mai știm despre Tine că nu faci evaluări bazat pe lucruri exterioare și că nu Te lași intimidat de nimeni. 17Dorim să aflăm părerea Ta: este corect să plătim taxe Cezarului? Da, sau nu?” 18Cunoscându-le planul perfid, Isus a răspuns: „De ce Mă testați, ipocriților? 19Arătați-Mi moneda folosită pentru achitarea taxei!” Atunci ei I-au adus un dinar. 20El i-a întrebat: „Ale cui sunt literele și imaginea de pe el?” 21Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” Atunci Isus le-a zis: „Dați Cezarului ce îi aparține; și oferiți-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” 22Mirați de acest răspuns, ei L-au lăsat și au plecat. 23În aceeași zi au venit la Isus saducheii care susțin că nu există înviere. Ei s-au prezentat zicând: 24„Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească luând ca soție pe văduva rămasă, oferindu-i astfel posibilitatea celui decedat să aibă urmași.» 25Au fost șapte frați. Primul s-a căsătorit și după un timp a murit. Fiindcă nu avusese copii, femeia rămasă văduvă a fost luată ca soție de unul dintre frații lui. 26Dar a murit și cel care i-a fost al doilea soț. Iar acest lucru s-a întâmplat și cu al treilea. Apoi cazul s-a repetat cu fiecare dintre ceilalți frați. 27După ei toți, a murit și femeia… 28Când va fi Învierea, a cui soție va fi ea? – Pentru că toți au avut-o (pe pământ) ca soție…” 29Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile și nici ce poate să facă Dumnezeu. 30Când va fi Învierea, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Iar în legătură cu evidența învierii, oare nu ați citit ce vă spune Dumnezeu când zice: 32«Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un zeu al celor morți, ci Dumnezeul celor vii!” 33Oamenii care urmăriseră discuția, au rămas foarte surprinși de învățătura lui Isus. 34Când au auzit fariseii că Isus a redus la tăcere pe saduchei, s-au adunat 35și apoi au venit la El ca să Îl testeze. Un reprezentant de-al lor L-a întrebat: 36„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă a legii?” 37Isus i-a răspuns: „«Să iubești pe Dumnezeul tău numit Iahve cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta.» 38Aceasta este prima și cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemănătoare ei (ca importanță), este «Să iubești pe cel de lângă tine exact cum te iubești pe tine însuți.» 40Prin aceste două porunci se rezumă «Legea» și «Profeții».” 41În timp ce fariseii erau adunați într-un loc, Isus i-a întrebat: 42„Ce credeți voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?” Ei I-au răspuns: „Al lui David!” 43Isus le-a zis: „Atunci cum se explică faptul că David, fiind inspirat de Spiritul Sfânt, Îl numește Stăpân, zicând 44«Stăpânul a zis Stăpânului Meu: ‘Stai la dreapta Mea până Îți voi pune dușmanii sub picioare.’»? 45Deci dacă David Îl numește Stăpân, cum este El Fiul lui?” 46Niciunul dintre cei prezenți acolo nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și din acea zi, nimeni nu a mai avut curajul să Îi pună întrebări.
Selectat acum:
Matei 22: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion