Luca 24
24
1În prima zi a săptămânii, aceste femei împreună cu altele au venit la mormânt dimineața devreme și au adus uleiurile parfumate pe care le preparaseră. 2Piatra de la intrarea în mormânt, a fost găsită răsturnată. 3Au intrat în el, dar nu au găsit acolo corpul lui Isus. 4În timp ce ele erau dezorientate, au apărut doi bărbați îmbrăcați cu haine strălucitoare. 5Speriate, femeile s-au plecat cu fețele până la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce căutați între cei morți pe Acela care este viu? 6Nu (mai) este aici, ci a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus când încă era în Galileea. 7Atunci zicea că Fiul Omului trebuie să ajungă la discreția păcătoșilor, să fie crucificat și a treia zi să învie!” 8Ele și-au amintit cuvintele lui Isus. 9La întoarcerea lor de la mormânt, au relatat celor unsprezece (discipoli) și tuturor celorlalți despre aceste lucruri. 10Cele care i-au informat pe apostoli despre ele, au fost: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov, împreună cu toate celelalte. 11Dar ei au considerat cuvintele lor ca fiind niște basme; și nu le-au crezut ca relatând despre ceva real. 12Totuși, Petru s-a ridicat și a fugit la mormânt. S-a aplecat și a privit în interiorul lui; dar nu a văzut decât fâșiile de pânză care stăteau pe pământ. Apoi, mirat de ce se întâmplase, s-a întors acasă. 13În aceeași zi, doi dintre discipoli erau pe drum, deplasându-se spre Emaus. Această localitate era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. 14În drumul lor, ei discutau despre tot ce se întâmplase. 15În timp ce vorbeau, li S-a alăturat Isus, mergând pe drum împreună cu ei. 16Dar le era imposibil să Îl recunoască. 17El le-a zis: „Despre ce discutați în timp ce mergeți pe acest drum?” Atunci ei s-au oprit și L-au privit triști. 18Apoi, răspunzând, unul dintre ei care se numea Cleopa, a zis: „De ce nu știi ce s-a întâmplat în aceste zile în Ierusalim? Ești cumva un străin?” 19El i-a zis: „Ce (s-a întâmplat)?” Iar ei au răspuns: „Este vorba despre Isus din Nazaret, care atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața oamenilor, era un remarcabil profet în fapte și în cuvinte. 20Liderii preoților și bătrânii noștri L-au condamnat la moarte prin crucificare. 21Noi speram că El va elibera pe Israel. Dar acum este a treia zi de când deja s-au întâmplat aceste lucruri. 22Am fost și mai surprinși când niște femei din grupul nostru care au fost la mormânt(ul Lui) dimineața devreme, 23ne-au relatat la întoarcere că li s-ar fi revelat acolo și niște îngeri care spuneau că El este viu! 24Unii dintre cei care erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit totul așa cum spuseseră femeile; dar pe El nu L-au văzut!” 25Atunci Isus le-a zis: „O, cât de incapabili sunteți și cât de nedecisă vă este inima atunci când trebuie să credeți tot ce au spus profeții! 26Oare nu trebuia să suporte Cristos toate aceste lucruri și să intre (astfel) în gloria Sa?” 27Apoi a început cu scrierile lui Moise și a continuat cu toți profeții, explicându-le în toate Scripturile, textele care vorbeau despre El. 28Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, Isus a dat impresia că vrea să meargă mai departe. 29Dar ei I-au zis în mod insistent: „Rămâi cu noi; pentru că se apropie seara. Ziua aproape a trecut!” Apoi El a intrat ca să rămână cu ei. 30În timp ce stăteau la masă împreună, El a luat pâinea; și după ce a rostit binecuvântarea, a rupt-o și le-a dat-o. 31Atunci L-au recunoscut; dar El a dispărut din fața lor. 32Apoi au zis unul altuia: „Nu este așa că ne încălzea inimile pe drum când ne explica Scripturile care vorbeau despre El?” 33Chiar în acel moment s-au ridicat și s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece (discipoli) și pe ceilalți împreună cu ei, 34zicând: „Faptul că Stăpânul a înviat, este o certitudine! El s-a revelat lui Simon!” 35Apoi ei au relatat ce li se întâmplase pe drum și cum L-au recunoscut în momentul când a rupt pâinea. 36În timp ce vorbeau ei despre aceste lucruri, a apărut Isus în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 37Ei s-au speriat; și în panica pe care au experimentat-o, credeau că văd un spirit. 38Dar El le-a zis: „De ce sunteți dezorientați? Și de ce gândiți astfel? 39Priviți la mâinile și la picioarele Mele – Eu sunt! Convingeți-vă, pipăindu-Mă! Un spirit nu are carne și oase ca Mine!” 40Apoi le-a arătat mâinile și picioarele Lui. 41Dar pentru că din cauza (impactului) bucuriei încă nu credeau (ce vedeau) și se mirau, El le-a zis: „Aveți ceva de mâncare?” 42I-au dat o bucată de pește fript și un fagure cu miere. 43El le-a luat și le-a mâncat înaintea lor. 44Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile despre care am vorbit cu voi, când vă spuneam că trebuie să se întâmple practic tot ce este scris despre Mine în Lege, în Profeți și în Psalmi.” 45Atunci i-a ajutat să înțeleagă Scripturile cu mintea lor. 46Apoi le-a zis: „Așa cum scrie, Cristos trebuia să suporte multă durere și să învie a treia zi dintre cei morți. 47Și urmează ca începând din Ierusalim, să se predice tuturor națiunilor, în numele Lui, despre pocăință și despre iertarea păcatelor. 48Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49Să știți că voi trimite peste voi ce a promis Tatăl Meu. Dar să rămâneți în oraș până veți fi îmbrăcați cu autoritatea (care va veni) de sus.” 50Ei au mers afară (din oraș) până spre Betania, unde El Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51În timp ce îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim experimentând o mare bucurie. 53Stăteau tot timpul în (zona) templu(lui) și Îl lăudau pe Dumnezeu.
Selectat acum:
Luca 24: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion