Luca 2:39-52

După ce au respectat tot ce prevedea legea lui Iahve, s-au întors în orașul Nazaret care aparținea de provincia Galileea. Copilul creștea fizic și Se umplea de înțelepciune. Iar Dumnezeu Îi oferea permanent grația Sa. În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Paștelui, părinții lui Isus se duceau la Ierusalim. Când avea El doisprezece ani, s-au dus la Ierusalim conform obiceiului sărbătorii. După zilele consacrate sărbătorii, în timp ce părinții Lui se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim fără ca ei să observe acest lucru. Crezând că El este printre oamenii care călătoreau împreună cu ei, au mers o zi și apoi L-au căutat în grupul rudelor și în cel al cunoscuților lor; dar nu L-au găsit. Atunci s-au întors în Ierusalim ca să Îl caute. După trei zile, L-au găsit în templu, stând între învățători pe care îi asculta și cărora le punea întrebări. Toți cei care Îl auzeau, rămâneau foarte surprinși de perspicacitatea Lui și de răspunsurile pe care le oferea. Când L-au văzut părinții Lui, au fost (și ei) foarte surprinși. Mama Lui I-a zis: „Fiule, de ce ai avut acest comportament? Tatăl Tău împreună cu mine Te-am căutat îngrijorați!” El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Dar ei nu au înțeles ce a vrut să le spună. Apoi a plecat împreună cu părinții și au ajuns la Nazaret; iar El asculta de ei. Mama Lui reținea în memorie toate aceste cuvinte. Isus progresa fizic și intelectual, fiind înțelept și agreat atât de Dumnezeu, cât și de oameni.