Luca 2:1-14

În acea vreme, Cezar Augustus a decretat un recensământ al tuturor oamenilor din imperiu. Acel recensământ a fost primul de acest fel în perioada guvernării lui Quirinius în Siria. Înregistrarea tuturor locuitorilor imperiului se făcea pentru fiecare cetățean în localitatea originii strămoșilor lui. Pentru că provenea genealogic din (regele) David, Iosif a plecat și el din orașul Nazaret aparținând provinciei Galileea, în Betleem care aparținea de provincia Iudeea. Acolo urma să se înregistreze în evidența populației (imperiului) împreună cu Maria – logodnica lui – care era însărcinată. În timp ce erau acolo, Maria ajunsese la termenul când trebuia să nască. Astfel, a născut pe primul ei copil. Era un băiat. L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că nu găsiseră loc de găzduire într-un han. În acea regiune existau niște păstori care stăteau cu oile pe câmp și le păzeau în timpul nopții. Atunci un înger al lui Iahve a apărut înaintea lor, iar gloria lui a produs o lumină de mare intensitate. Păstorii s-au speriat foarte rău. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți! Vă aduc o veste bună care va produce o mare bucurie întregului popor. Astăzi vi S-a născut un Salvator în orașul lui David. El este Cristos, Stăpânul! Îl veți putea recunoaște astfel: veți găsi un copil nou-născut înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” Atunci a apărut în mod instantaneu o mulțime de îngeri care s-a unit cu el în lauda la adresa lui Dumnezeu, zicând: „Glorie lui Dumnezeu și pace pe pământ între oamenii pe care El îi agreează!”