Efeseni 4:1-13

Vă ofer un sfat, eu, cel care sunt în închisoare pentru (atașamentul față de) Stăpân(ul nostru): să trăiți având un comportament demn de chemarea pe care v-a făcut-o Dumnezeu. El să fie evident printr-un caracter care manifestă o totală modestie și blândețe. Fiți răbdători și suportați-vă unii pe alții în dragoste. Să manifestați un total interes pentru păstrarea unității pe care o realizează Spiritul. Acest lucru va fi posibil atât timp cât între voi va persista o atmosferă de pace. Există un singur Organism și un singur Spirit – exact cum din momentul în care ați fost chemați, aveți o singură speranță comună. Există un singur Stăpân, o singură credință și un singur botez. De asemenea, există un singur Dumnezeu care este Tatăl tuturor, lucrând prin toți și fiind în toți (care sunt creștini). Dar harul ne-a fost oferit în mod diferențiat, în conformitate cu repartizarea lui făcută de Cristos fiecăruia. Acest lucru este confirmat și de Scriptură, în textul care spune că „Atunci când S-a dus în locurile din înălțime, a luat în captivitate sclavia și a oferit daruri oamenilor.” Când se spune „S-a dus în locurile din înălțime”, înseamnă că înainte coborâse în locurile de jos, de pe pământ. Cel care a coborât, este aceeași Persoană care a urcat (apoi) mai sus decât tot ce înseamnă Cosmos, pentru a umple totul. Astfel, El a desemnat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători. Ei au primit aceste daruri pentru ca astfel să poată echipa pe sfinți pentru activitățile lor de slujire – acestea contribuind împreună la „construirea” Organismului lui Cristos (care este Comunitatea Sa). Această dezvoltare se realizează prin procesul care vizează ajungerea tuturor (creștinilor) la unitate în credință și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu. Iar scopul final urmărit este atingerea nivelului superior al maturității spirituale pe care Cristos ne-a oferit-o ca model.