Așadar, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care avem și intrare, prin credință, în harul acesta în care ne aflăm; și ne lăudăm datorită speranței că vom fi în glorie cu Dumnezeu. Dar nu numai atât, ci ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce integritate, integritatea aduce speranță, iar speranța nu ne face de rușine, deoarece dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne-a fost dat.
Căci, în timp ce noi eram neputincioși, Cristos a murit, la vremea potrivită, pentru cei lipsiți de evlavie. Într-adevăr, cu greu ar muri cineva pentru un om drept, deși pentru un om bun poate că ar îndrăzni cineva să moară. Însă Dumnezeu Și-a dovedit dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. Dar nu numai atât, ci ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit acum împăcarea.
De aceea, așa cum păcatul a intrat în lume printr-un singur om, iar prin păcat a intrat moartea și, astfel, moartea a trecut la toți oamenii, din cauză că toți au păcătuit… Căci, înainte de Lege, era păcat în lume, însă păcatul nu este luat în considerare când nu este nicio lege. Totuși, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar și peste cei care n-au păcătuit printr-o abatere asemănătoare cu cea a lui Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină.
Însă cu darul nu este ca și cu nelegiuirea. Căci, dacă cei mulți au murit prin nelegiuirea unuia singur, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul venit prin harul unui Singur Om, Isus Cristos, s-au dat din belșug celor mulți.