Romani 2:1-11

De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care-i judeci pe alții, n-ai nicio scuză, pentru că în ceea ce-l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, fiindcă tu, care-l judeci, faci aceleași lucruri. Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Și crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce fac astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu, Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“: celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută glorie, onoare și nemurire, le va da viață veșnică; dar celor ce, din ambiție egoistă, nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie. Vor veni necazuri și probleme peste orice suflet omenesc care face răul, întâi peste iudeu și apoi peste grec, dar va fi glorie, onoare și pace pentru oricine face binele, întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, căci înaintea lui Dumnezeu nu există favoritism.