Cartea Plângerilor 3:17-24

Mi-a luat pacea și am uitat ce înseamnă binele. Am zis: „Mi-a pierit puterea și speranța pe care o aveam de la DOMNUL!“. Amintește-Ți de suferința și de rătăcirea mea, de pelin și de fiere. Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele și se întristează în mine. Dar iată ce-mi vine în minte și ce mă face să mai sper: „Bunătatea DOMNULUI nu s-a sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt. Ele se înnoiesc în fiecare dimineață. Mare este credincioșia Ta!“. „DOMNUL este partea mea de moștenire“, a zis sufletul meu. „De aceea îmi voi pune speranța în El!“.