Ioan 10:1-30

Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. Însă cel care intră pe poartă este păstorul oilor. Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară. După ce le-a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Isus le-a spus această alegorie, dar ei n-au înțeles ce le spunea. Atunci Isus a vorbit din nou: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu-i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. El fuge pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi. Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s-o iau din nou. Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau și am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu. Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei. Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce-L ascultați?“. Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?“. În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului. Era iarnă. Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: ‒ Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă ești Tu Cristosul, spune-ne-o deschis! Isus le-a răspuns: ‒ V-am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. Eu și Tatăl una suntem.