1 Tesaloniceni 2:1-7

Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar. Deși am suferit și am fost chinuiți în Filipi, așa cum știți, am îndrăznit totuși, prin Dumnezeul nostru, să vă vorbim despre Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul unei mari lupte. Căci îndemnul nostru nu vine din rătăcire, nici din necurăție, nici din viclenie, ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu pentru a ni se încredința Evanghelia, tot așa vorbim și noi, nu ca să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile. Fiindcă, așa cum știți, n-am venit la voi niciodată cu o vorbire lingușitoare, nici nu ne-am prefăcut, încercând să ascundem vreo lăcomie – Dumnezeu este martor – nici n-am căutat să primim glorie de la oameni, nici de la voi, nici de la alții. Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o doică ce are grijă de copiii săi.