1 Samuel 14:1-23

Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“. Tatălui său însă nu i-a spus nimic. În acest timp, Saul se afla la marginea cetății Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape șase sute de bărbați. Se afla acolo și Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub și fratele lui I-Kabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul DOMNULUI de la Șilo. Poporul nu știa însă că Ionatan plecase. Între trecătorile prin care căuta Ionatan să treacă la garnizoana filistenilor se afla un colț de stâncă de o parte și un colț de stâncă de cealaltă parte. Numele unuia era Boțeț, iar al celuilalt era Seneh. Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaș, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva. Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele: ‒ Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate că DOMNUL va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe DOMNUL să salveze prin mulți sau prin puțini. Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: ‒ Fă tot ceea ce ai pe inimă. Iată că sunt alături de tine în ceea ce ai de gând să faci. Ionatan a zis: ‒ Ne vom îndrepta spre bărbații aceia și ne vom arăta lor. Dacă ne vor zice: „Așteptați până vom ajunge noi la voi!“, atunci vom rămâne acolo unde suntem și nu vom urca la ei. Dar dacă ne vor zice: „Suiți-vă la noi!“, atunci ne vom sui, fiindcă DOMNUL îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul. Așadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Iată! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“. Bărbații din garnizoană au strigat către Ionatan și către cel ce-i ducea armele, zicând: „Suiți-vă la noi și vă vom arăta noi!“. Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că DOMNUL i-a dat în mâna lui Israel“. Ionatan s-a cățărat, folosindu-se de mâini și de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui și-i omora. În acest prim atac, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbați pe o întindere de o jumătate de iugăr de pământ. Era mare tremur în tabără, pe câmpie și în tot poporul. Garnizoana și distrugătorii au tremurat și ei, iar pământul s-a cutremurat. Tremurul acesta era de la Dumnezeu. Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat și iată că mulțimea se împrăștia și alerga încoace și încolo. Atunci Saul le-a zis oamenilor care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru“. Ei au numărat și iată că Ionatan și cel ce-i ducea armele lipseau. Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la fiii lui Israel. În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmășeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ți mâna!“. Saul și oamenii lui s-au adunat, au intrat în luptă și au găsit acolo o mare învălmășeală, căci filistenii își întorseseră sabia unii împotriva altora. Evreii care fuseseră înainte cu filistenii și veniseră cu aceștia în tabăra lor s-au întors și s-au unit cu israeliții care erau cu Saul și cu Ionatan. De asemenea, când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră pe muntele lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat și ei în luptă, urmărindu-i. În acea zi, DOMNUL l-a eliberat pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.