Moise, pe Domnul, L-a văzut,
Când El, prin față, i-a trecut.
Când a trecut pe lângă el,
Domnul strigă în acest fel:
„Domnul e Dumnezeul care
E milostiv, plin de-ndurare;
E bun, încet e la mânie,
Și plin e de credincioșie!
Dragostea Lui cuprinde neamuri
De oameni, pân’ la mii de ramuri.
Fărădelegea e iertată,
De către El. Este uitată
Și răzvrătire și păcat,
Însă, pe cel ce-i vinovat,
Nu îl socoate fără vină
Și-apoi nevinovat să-l țină.
Fărădelegea săvârșită,
De-naintași, e pedepsită
În linia urmașilor
Pân’ la al treilea neam al lor –
Ba chiar pân’ la al patrulea,
Pedeapsa Lui poate ținea!”