Marcu 1
1
Misiunea lui Ioan Botezătorul
(Mt. 3:1-12; Lc. 3:1-9, 15-17; In. 1:19-28)
1Începutul Evangheliei lui#1:1 nt Genitivul Ἰησοῦ Χριστοῦ poate fi tradus ca un genitiv obiectiv („despre Isus Cristos”) sau ca un genitiv subiectiv („[proclamată] de Isus Cristos”). Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. 2După cum este scris în profetul Isaia:
„Iată, Eu trimit pe mesagerul Meu înaintea feței Tale.
El Îți va pregăti calea.#1:2 Ex. 23:20; Mal. 3:1.
3Glasul celui care strigă în pustiu:
«Pregătiți calea Domnului,
croiți#1:3 nt Lit. faceți. Având însă în vedere contextul pregătirii venirii lui Mesia, cuvântul profetic nu cere îndreptarea unor cărări existente, dar strâmbe, ci croirea unor cărări noi și drepte, pentru Regele care urma să vină.-I drepte#1:3 nt În majoritatea covârșitoare a cazurilor, adjectivul εὐθύς înseamnă drept, în sens liniar, în contrast cu șerpuit sau cotit. Liddell-Scott 716, s.v. εὐθύς, arată că adjectivul poate fi înțeles și cu referire la un teren neted. L-am tradus aici prin „drepte”, în concordanță cu sensul primar al termenului. cărările!»”#1:3 Is. 40:3.
4A venit Ioan care boteza în pustiu și predica un botez al pocăinței spre#1:4 nt Prepoziția εἰς poate fi tradusă atât prin „spre”, cât și prin „pentru”. În cazul în care este tradusă aici prin „spre”, botezul este „spre iertarea păcatelor”, deci un act eficace. Totuși, ceea ce face ca botezul să fie eficace nu este actul în sine, ci pocăința care conduce la botez. Traducerea prepoziției prin „pentru” face ca botezul să fie „pentru iertarea păcatelor” sau „în contul iertării păcatelor”, deci un act care nu conferă iertarea, ci este săvârșit ca urmare a iertării primite. iertarea păcatelor. 5Au început să vină#1:5 nt Un imperfect incoativ care exprimă începutul acțiunii nu durata ei. la el toți cei din regiunea Iudeei și din Ierusalim și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat într-o haină din păr de cămilă#1:6 nt Lit. îmbrăcat în păr de cămilă. Este vorba de o haină împletită sau țesută din păr de cămilă. și purta un brâu de piele în jurul mijlocului său; mânca lăcuste și miere sălbatică#1:6 ne Lăcustele erau o hrană obișnuită pentru locuitorii deșertului. Sunt prevăzute ca hrană curată în Lev. 11:22. Se consumau atât proaspăte, cât și în stare uscată. Atât îmbrăcămintea, cât și regimul alimentar îl fac pe Ioan Botezătorul asemănător profetului Ilie.. 7El predica, spunând: „După mine vine Cel care este mai puternic decât mine, Căruia nu sunt vednic să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor. 8Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”
Botezul lui Isus
(Mt. 3:13-17; Lc. 3:21-22)
9În acele zile, a venit Isus din Nazaretul Galileei și a fost botezat de către Ioan în Iordan. 10Îndată ce a ieșit din apă, a văzut cerurile deschizându-se și pe Duhul coborându-Se peste El ca#1:10 ne Adverbul ὡς, ca, (ca de altfel și adv. ὡσεί, ca și cum [ar fi fost], din Mt. 3:16), nu ne oferă aici niciun indiciu în ce fel ar trebui înțeleasă asemănarea dintre Duhul Sfânt și un porumbel: S-a prezentat Duhul în forma unui porumbel sau doar a coborât așa cum coboară un porumbel? În versiunea lui Luca (3:22), Duhul Se prezintă ca un porumbel „în formă trupească” (σωματικῷ εἴδει). un porumbel. 11Și un glas s-a auzit din ceruri: „Tu ești Fiul Meu Preaiubit, în Tine Îmi găsesc plăcerea!”
Ispitirea lui Isus
(Mt. 4:1-11; Lc. 4:1-13)
12Îndată, Duhul L-a dus#1:12 nt Gr. ἐκβάλλει. Lit. Îl scoate, un prezent istoric. Situațiile în care Marcu folosește prezentul istoric (sau dramatic) în narațiunea sa, ca timp al povestitorului, sunt extrem de numeroase. Prin folosirea acestui timp, evenimentele anterioare sunt aduse în prezentul naratorului și, implicit, al cititorului, creând astfel o imagine mai vie a desfășurării acțiunii și dând cititorului sentimentul că participă direct la evenimentele istorisite. În textele paralele, deseori Matei și Luca modifică acest prezent istoric exprimându-se la timpul trecut (de ex., Mc. 1:12 vs. Mt. 4:1, Lc. 4:1; Mc. 1:21 vs. Mt. 4:12, Lc. 4:31). Întrucât prezentul istoric este caracteristic stilului literar al lui Marcu și apare atât de frecvent în evanghelia sa, nu vom identifica fiecare ocurență a acestuia. în pustiu. 13A stat#1:13 nt Lit. Și era în pustiu… în pustiu patruzeci de zile, fiind ispitit de Satan. Era acolo cu animalele sălbatice și îngerii Îi slujeau.
Începutul misiunii în Galileea
(Mt. 4:12-17; Lc. 4:14-15)
14După arestarea#1:14 nt Lit. predarea (παραδοθῆναι), un infinitiv cu valoare substantivală a verbului παραδίδωμι, eu predau. lui Ioan, Isus a venit în Galileea predicând Evanghelia lui#1:14 nt ct Genitivul τοῦ Θεοῦ poate fi înțeles ca un genitiv obiectiv („Evanghelia despre Dumnezeu”) sau ca un genitiv de sursă/origine („Evanghelia pe care a trimis-o Dumnezeu”). Unele mss conțin: Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Dumnezeu. 15El zicea: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat! Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!”
Chemarea primilor ucenici
(Mt. 4:18-22; Lc. 5:1-11)
16Trecând pe lângă Marea Galileei, El i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvoadele în mare, căci erau pescari. 17Și Isus le-a spus: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni#1:17 ne Termenul ἄνθρωπος este folosit aici în sens generic, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.!” 18Îndată, ei și-au lăsat mrejele#1:18 ne Marcu nu mai folosește cuvântul „năvod” (ἀμφίβληστρον), care apare implicit în verbul ἀμφιβάλλοντας din v. 16, ci se referă acum la „mreje” (δίκτυα), semn că cei doi frați aveau la ei mai multe instrumente de pescuit. Tot cuvântul „mreje” apare și în v. 19. și L-au urmat. 19Depărtându-Se puțin, i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, pregătindu-și mrejele în barcă. 20El i-a chemat îndată. Cei doi L-au urmat, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedei, în barcă împreună cu oamenii plătiți.
Vindecarea unui demonizat la Capernaum
(Lc. 4:31-37)
21Au venit la Capernaum. Îndată, El a intrat în sinagogă#1:21 nc Locul de adunare a iudeilor pentru rugăciune și închinare. Originea acestei instituții nu este clară, dar poate fi datată cu certitudine în perioada intertestamentară. Pentru deschiderea unei sinagogi într-un oraș, era necesară prezența a zece bărbați (Mișna, m. Megillah 3-4; m. Berakhot 2.). în ziua sabatului și a început să-i învețe. 22Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța ca unul care avea autoritate#1:22 nt Gr. ἐξουσία, autoritate, nu δύναμις, putere., nu asemenea cărturarilor#1:22 nt Termenul γραμματεύς se referă la un „expert în Legea lui Moise” sau „învățător al Legii”.. 23Tocmai atunci, în sinagoga lor era un om cu un duh necurat, care striga: 24„Ce avem noi cu tine#1:24 nt Lit. Ce este între noi și Tine? (τί ἡμῖν καὶ σοί). Este o expresie semitică ce în timp a fost importată și în limba greacă. Vezi și Mc. 1:24, 5:7 sau In. 2:4., Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimicești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!” 25Isus l-a mustrat spunându-i: „Taci și ieși afară din el!” 26Și duhul cel necurat a ieșit din el, scuturându-l și scoțând un strigăt puternic. 27Toți erau uimiți și se întrebau între ei: „Ce este această învățătură nouă? El poruncește chiar și duhurilor necurate cu autoritate și ele îl ascultă!” 28Și îndată I s-a dus#1:28 nt Lit. a ieșit. faima#1:28 nt Sau vestea. pretutindeni în regiunea din jurul Galileei.
Alte vindecări
(Mt. 8:14-17; Lc. 4:38-41)
29Îndată ce au ieșit din sinagogă, au intrat în casa lui Simon și Andrei, împreună cu Iacov și Ioan. 30Soacra lui Simon zăcea în pat, având febră, și ei I-au vorbit îndată despre ea. 31Apropiindu-Se de ea, El a ridicat-o, prinzând-o de mână. Febra a lăsat-o și ea a început să le slujească#1:31 nt În greacă avem un imperfect incoativ care accentuează începutul acțiunii, nu durata sau desfășurarea ei.. 32Seara, după ce soarele a apus, au început să aducă#1:32 nt În greacă avem un imperfect incoativ care accentuează începutul acțiunii, nu durata sau desfășurarea ei. la El pe toți cei care erau bolnavi și pe cei demonizați. 33Și toată cetatea era adunată la ușă. 34El a vindecat pe mulți care sufereau de felurite boli și a scos mulți demoni. Și nu-i lăsa#1:34 ne Sunt propuse două motive principale care să justifice interdicția: 1) Isus a respins sursa demonică a informației și 2) El a căutat să evite revelarea înainte de vreme a identității Sale mesianice. pe demoni să vorbească, pentru că ei Îl cunoșteau#1:34 nt Lit. Îl cunoscuseră. Unele mss adaugă: „că este Cristosul”. Fără această adăugire, un imperfect („Îl cunoșteau”) este mai potrivit aici..
Isus predică în satele vecine
(Lc. 4:42-44)
35Sculându-se foarte devreme, pe când era încă întuneric, Isus#1:35 nt Lit. El. Numele Isus a fost introdus pentru claritate. S-a dus într-un loc retras#1:35 nt Ca adjectiv, ἔρημος înseamnă gol, solitar, retras, abandonat. Vezi BDAG 391, s.v. ἔρημος 1. și Se ruga#1:35 nt Imperfectul verbului (προσηύχετο) exprimă aici durata. Timpul petrecut în rugăciune este apreciabil.. 36Simon și cei care erau cu el, L-au căutat. 37Când L-au găsit I-au zis: „Toți Te caută!” 38Dar El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin satele învecinate, ca să predic și acolo; căci pentru aceasta am ieșit!” 39Și S-a dus prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor și scoțând demonii.
Curățirea unui lepros
(Mt. 8:1-4; Lc. 5:12-16)
40A venit la El un lepros [și, îngenunchind]#1:40 ct Unele mss omit: și îngenunchind. Așezarea cuvintelor în paranteză dreaptă este un indiciu că autenticitatea lor este incertă. L-a rugat, zicând: „Dacă vrei, poți să mă curățești!” 41Făcându-I-se milă#1:41 ct În loc de „făcându-I-se milă”, unele mss, printre care și Codicele Bezae (D), au: plin de mânie., Isus#1:41 nt Lit. El. Pronumele a fost înlocuit cu termenul referent pentru claritate. a întins mâna, l-a atins și i-a zis: „Vreau. Fii curățit!” 42Lepra l-a părăsit imediat și a fost curățit. 43Isus l-a trimis îndată, avertizându-l cu asprime 44și i-a zis: „Ai grijă să nu spui nimănui nimic!#1:44 ne Interdicția de a dezvălui identitatea lui Isus, cunoscută în teologia biblică sub denumirea de „secret mesianic”, îi este specifică lui Marcu (vezi și 1:34; 3:12; 5:43; 7.36; 8:26, 30 și 9:9). Interpretarea acestei teme este dificilă și stă la baza unor studii ample, de la articole în jurnale de specialitate până la teze de doctorat. Ci du-te, arată-te preotului și adu ca dar pentru curățirea ta ceea ce a poruncit Moise ca mărturie pentru ei!” 45Însă el, după ce a ieșit, a început să spună în gura mare și să ducă vestea, așa încât Isus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară în locuri retrase; și continuau să vină#1:45 nt Avem aici un imperfect iterativ (ἤρχοντο) care subliniază repetabilitatea acțiunii, fapt pentru care am tradus prin „au continuat să vină”. la El de pretutindeni.
Currently Selected:
Marcu 1: NTSBR
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
Marcu 1
1
Misiunea lui Ioan Botezătorul
(Mt. 3:1-12; Lc. 3:1-9, 15-17; In. 1:19-28)
1Începutul Evangheliei lui#1:1 nt Genitivul Ἰησοῦ Χριστοῦ poate fi tradus ca un genitiv obiectiv („despre Isus Cristos”) sau ca un genitiv subiectiv („[proclamată] de Isus Cristos”). Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. 2După cum este scris în profetul Isaia:
„Iată, Eu trimit pe mesagerul Meu înaintea feței Tale.
El Îți va pregăti calea.#1:2 Ex. 23:20; Mal. 3:1.
3Glasul celui care strigă în pustiu:
«Pregătiți calea Domnului,
croiți#1:3 nt Lit. faceți. Având însă în vedere contextul pregătirii venirii lui Mesia, cuvântul profetic nu cere îndreptarea unor cărări existente, dar strâmbe, ci croirea unor cărări noi și drepte, pentru Regele care urma să vină.-I drepte#1:3 nt În majoritatea covârșitoare a cazurilor, adjectivul εὐθύς înseamnă drept, în sens liniar, în contrast cu șerpuit sau cotit. Liddell-Scott 716, s.v. εὐθύς, arată că adjectivul poate fi înțeles și cu referire la un teren neted. L-am tradus aici prin „drepte”, în concordanță cu sensul primar al termenului. cărările!»”#1:3 Is. 40:3.
4A venit Ioan care boteza în pustiu și predica un botez al pocăinței spre#1:4 nt Prepoziția εἰς poate fi tradusă atât prin „spre”, cât și prin „pentru”. În cazul în care este tradusă aici prin „spre”, botezul este „spre iertarea păcatelor”, deci un act eficace. Totuși, ceea ce face ca botezul să fie eficace nu este actul în sine, ci pocăința care conduce la botez. Traducerea prepoziției prin „pentru” face ca botezul să fie „pentru iertarea păcatelor” sau „în contul iertării păcatelor”, deci un act care nu conferă iertarea, ci este săvârșit ca urmare a iertării primite. iertarea păcatelor. 5Au început să vină#1:5 nt Un imperfect incoativ care exprimă începutul acțiunii nu durata ei. la el toți cei din regiunea Iudeei și din Ierusalim și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat într-o haină din păr de cămilă#1:6 nt Lit. îmbrăcat în păr de cămilă. Este vorba de o haină împletită sau țesută din păr de cămilă. și purta un brâu de piele în jurul mijlocului său; mânca lăcuste și miere sălbatică#1:6 ne Lăcustele erau o hrană obișnuită pentru locuitorii deșertului. Sunt prevăzute ca hrană curată în Lev. 11:22. Se consumau atât proaspăte, cât și în stare uscată. Atât îmbrăcămintea, cât și regimul alimentar îl fac pe Ioan Botezătorul asemănător profetului Ilie.. 7El predica, spunând: „După mine vine Cel care este mai puternic decât mine, Căruia nu sunt vednic să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor. 8Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”
Botezul lui Isus
(Mt. 3:13-17; Lc. 3:21-22)
9În acele zile, a venit Isus din Nazaretul Galileei și a fost botezat de către Ioan în Iordan. 10Îndată ce a ieșit din apă, a văzut cerurile deschizându-se și pe Duhul coborându-Se peste El ca#1:10 ne Adverbul ὡς, ca, (ca de altfel și adv. ὡσεί, ca și cum [ar fi fost], din Mt. 3:16), nu ne oferă aici niciun indiciu în ce fel ar trebui înțeleasă asemănarea dintre Duhul Sfânt și un porumbel: S-a prezentat Duhul în forma unui porumbel sau doar a coborât așa cum coboară un porumbel? În versiunea lui Luca (3:22), Duhul Se prezintă ca un porumbel „în formă trupească” (σωματικῷ εἴδει). un porumbel. 11Și un glas s-a auzit din ceruri: „Tu ești Fiul Meu Preaiubit, în Tine Îmi găsesc plăcerea!”
Ispitirea lui Isus
(Mt. 4:1-11; Lc. 4:1-13)
12Îndată, Duhul L-a dus#1:12 nt Gr. ἐκβάλλει. Lit. Îl scoate, un prezent istoric. Situațiile în care Marcu folosește prezentul istoric (sau dramatic) în narațiunea sa, ca timp al povestitorului, sunt extrem de numeroase. Prin folosirea acestui timp, evenimentele anterioare sunt aduse în prezentul naratorului și, implicit, al cititorului, creând astfel o imagine mai vie a desfășurării acțiunii și dând cititorului sentimentul că participă direct la evenimentele istorisite. În textele paralele, deseori Matei și Luca modifică acest prezent istoric exprimându-se la timpul trecut (de ex., Mc. 1:12 vs. Mt. 4:1, Lc. 4:1; Mc. 1:21 vs. Mt. 4:12, Lc. 4:31). Întrucât prezentul istoric este caracteristic stilului literar al lui Marcu și apare atât de frecvent în evanghelia sa, nu vom identifica fiecare ocurență a acestuia. în pustiu. 13A stat#1:13 nt Lit. Și era în pustiu… în pustiu patruzeci de zile, fiind ispitit de Satan. Era acolo cu animalele sălbatice și îngerii Îi slujeau.
Începutul misiunii în Galileea
(Mt. 4:12-17; Lc. 4:14-15)
14După arestarea#1:14 nt Lit. predarea (παραδοθῆναι), un infinitiv cu valoare substantivală a verbului παραδίδωμι, eu predau. lui Ioan, Isus a venit în Galileea predicând Evanghelia lui#1:14 nt ct Genitivul τοῦ Θεοῦ poate fi înțeles ca un genitiv obiectiv („Evanghelia despre Dumnezeu”) sau ca un genitiv de sursă/origine („Evanghelia pe care a trimis-o Dumnezeu”). Unele mss conțin: Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Dumnezeu. 15El zicea: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat! Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!”
Chemarea primilor ucenici
(Mt. 4:18-22; Lc. 5:1-11)
16Trecând pe lângă Marea Galileei, El i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvoadele în mare, căci erau pescari. 17Și Isus le-a spus: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni#1:17 ne Termenul ἄνθρωπος este folosit aici în sens generic, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.!” 18Îndată, ei și-au lăsat mrejele#1:18 ne Marcu nu mai folosește cuvântul „năvod” (ἀμφίβληστρον), care apare implicit în verbul ἀμφιβάλλοντας din v. 16, ci se referă acum la „mreje” (δίκτυα), semn că cei doi frați aveau la ei mai multe instrumente de pescuit. Tot cuvântul „mreje” apare și în v. 19. și L-au urmat. 19Depărtându-Se puțin, i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, pregătindu-și mrejele în barcă. 20El i-a chemat îndată. Cei doi L-au urmat, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedei, în barcă împreună cu oamenii plătiți.
Vindecarea unui demonizat la Capernaum
(Lc. 4:31-37)
21Au venit la Capernaum. Îndată, El a intrat în sinagogă#1:21 nc Locul de adunare a iudeilor pentru rugăciune și închinare. Originea acestei instituții nu este clară, dar poate fi datată cu certitudine în perioada intertestamentară. Pentru deschiderea unei sinagogi într-un oraș, era necesară prezența a zece bărbați (Mișna, m. Megillah 3-4; m. Berakhot 2.). în ziua sabatului și a început să-i învețe. 22Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța ca unul care avea autoritate#1:22 nt Gr. ἐξουσία, autoritate, nu δύναμις, putere., nu asemenea cărturarilor#1:22 nt Termenul γραμματεύς se referă la un „expert în Legea lui Moise” sau „învățător al Legii”.. 23Tocmai atunci, în sinagoga lor era un om cu un duh necurat, care striga: 24„Ce avem noi cu tine#1:24 nt Lit. Ce este între noi și Tine? (τί ἡμῖν καὶ σοί). Este o expresie semitică ce în timp a fost importată și în limba greacă. Vezi și Mc. 1:24, 5:7 sau In. 2:4., Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimicești? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!” 25Isus l-a mustrat spunându-i: „Taci și ieși afară din el!” 26Și duhul cel necurat a ieșit din el, scuturându-l și scoțând un strigăt puternic. 27Toți erau uimiți și se întrebau între ei: „Ce este această învățătură nouă? El poruncește chiar și duhurilor necurate cu autoritate și ele îl ascultă!” 28Și îndată I s-a dus#1:28 nt Lit. a ieșit. faima#1:28 nt Sau vestea. pretutindeni în regiunea din jurul Galileei.
Alte vindecări
(Mt. 8:14-17; Lc. 4:38-41)
29Îndată ce au ieșit din sinagogă, au intrat în casa lui Simon și Andrei, împreună cu Iacov și Ioan. 30Soacra lui Simon zăcea în pat, având febră, și ei I-au vorbit îndată despre ea. 31Apropiindu-Se de ea, El a ridicat-o, prinzând-o de mână. Febra a lăsat-o și ea a început să le slujească#1:31 nt În greacă avem un imperfect incoativ care accentuează începutul acțiunii, nu durata sau desfășurarea ei.. 32Seara, după ce soarele a apus, au început să aducă#1:32 nt În greacă avem un imperfect incoativ care accentuează începutul acțiunii, nu durata sau desfășurarea ei. la El pe toți cei care erau bolnavi și pe cei demonizați. 33Și toată cetatea era adunată la ușă. 34El a vindecat pe mulți care sufereau de felurite boli și a scos mulți demoni. Și nu-i lăsa#1:34 ne Sunt propuse două motive principale care să justifice interdicția: 1) Isus a respins sursa demonică a informației și 2) El a căutat să evite revelarea înainte de vreme a identității Sale mesianice. pe demoni să vorbească, pentru că ei Îl cunoșteau#1:34 nt Lit. Îl cunoscuseră. Unele mss adaugă: „că este Cristosul”. Fără această adăugire, un imperfect („Îl cunoșteau”) este mai potrivit aici..
Isus predică în satele vecine
(Lc. 4:42-44)
35Sculându-se foarte devreme, pe când era încă întuneric, Isus#1:35 nt Lit. El. Numele Isus a fost introdus pentru claritate. S-a dus într-un loc retras#1:35 nt Ca adjectiv, ἔρημος înseamnă gol, solitar, retras, abandonat. Vezi BDAG 391, s.v. ἔρημος 1. și Se ruga#1:35 nt Imperfectul verbului (προσηύχετο) exprimă aici durata. Timpul petrecut în rugăciune este apreciabil.. 36Simon și cei care erau cu el, L-au căutat. 37Când L-au găsit I-au zis: „Toți Te caută!” 38Dar El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin satele învecinate, ca să predic și acolo; căci pentru aceasta am ieșit!” 39Și S-a dus prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor și scoțând demonii.
Curățirea unui lepros
(Mt. 8:1-4; Lc. 5:12-16)
40A venit la El un lepros [și, îngenunchind]#1:40 ct Unele mss omit: și îngenunchind. Așezarea cuvintelor în paranteză dreaptă este un indiciu că autenticitatea lor este incertă. L-a rugat, zicând: „Dacă vrei, poți să mă curățești!” 41Făcându-I-se milă#1:41 ct În loc de „făcându-I-se milă”, unele mss, printre care și Codicele Bezae (D), au: plin de mânie., Isus#1:41 nt Lit. El. Pronumele a fost înlocuit cu termenul referent pentru claritate. a întins mâna, l-a atins și i-a zis: „Vreau. Fii curățit!” 42Lepra l-a părăsit imediat și a fost curățit. 43Isus l-a trimis îndată, avertizându-l cu asprime 44și i-a zis: „Ai grijă să nu spui nimănui nimic!#1:44 ne Interdicția de a dezvălui identitatea lui Isus, cunoscută în teologia biblică sub denumirea de „secret mesianic”, îi este specifică lui Marcu (vezi și 1:34; 3:12; 5:43; 7.36; 8:26, 30 și 9:9). Interpretarea acestei teme este dificilă și stă la baza unor studii ample, de la articole în jurnale de specialitate până la teze de doctorat. Ci du-te, arată-te preotului și adu ca dar pentru curățirea ta ceea ce a poruncit Moise ca mărturie pentru ei!” 45Însă el, după ce a ieșit, a început să spună în gura mare și să ducă vestea, așa încât Isus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară în locuri retrase; și continuau să vină#1:45 nt Avem aici un imperfect iterativ (ἤρχοντο) care subliniază repetabilitatea acțiunii, fapt pentru care am tradus prin „au continuat să vină”. la El de pretutindeni.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea