Amavesi eBhayibheli adumile avela kokuthi Matheu 21

Dlulisela

Și tute câte va s’căftățĭ în rugăciune cu credință, va s’luațĭ.

Iară Iisusŭ respunse și lĕ ḑise: Dealihea vĕ ḑicŭ, s’fure c’ă aveţĭ credință și nu vĕ îndoiţi, nu mașĭ açea a hicŭluĭ va s’façețĭ, ma și aestuĭ munte fure că ’lĭ ḑiçețĭ: Scóla-te și arucă‐te tru amare, va să s’facă.

Și mulțimea care mergea ’nainte și açea ce v̄inia d’inapoĭ, striga și ḑîçea: Osana a hilĭluĭ a luĭ Davidŭ; ghine cuvéntatŭ açelŭ care v̄ine în numa Domnuluĭ; Osana în înalțimĭ.

Și lĕ ḑise: Éste scriată; „Casa mea va să s’clĭémă casă de rugăciune;“ și voĭ o féçetŭ „spilă de furĭ“.

„Spunețĭ a hilĭlĭei a luĭ Sion“ Éca amirălŭ a tĕu vine la tine blăndu, și încalarŭ pre asină, și pre mânzu, hiĭlu açelĭeĭ de sum jugŭ

Iisusŭ lĕ ḑiçe: vêr‐nă óră nu avețĭ cântată în scripturĭ! „Chétra açea çe nu o aflară bună masturĭlĭi, açea s’féçe capŭ de cohe? De la Domnulŭ s’féçe aestŭ lucru și éste ciudie tru oclĭilĭ a noștri“.

Tr’açea vĕ ḑicŭ, că amirărilĭea alŭ Dumneḑeŭ, va s’vĕ se lĭa de la voĭ, și va să s’da a unuĭ poporŭ care va s’facă pómele a lĭeĭ.