Cântarea Cântărilor 8:1-14
Cântarea Cântărilor 8:1-14 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
O, de ai fi fost ca fratele meu, care a supt sânii mamei mele! Când te-aș găsi afară, te-aș săruta; da, nu aș fi disprețuită. Te-aș conduce și te-aș aduce în casa mamei mele, care m-ar învăța: Te-aș face să bei din vinul înmiresmat din sucul rodiei mele. Mâna lui stângă să fie sub capul meu și mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze. Vă poruncesc fiicelor Ierusalimului, nu stârniți nici nu treziți iubirea mea, până când îi place lui. Cine este aceasta care vine din pustie, sprijinindu-se pe preaiubitul ei? Te-am ridicat de sub măr; acolo mama ta te-a adus pe lume; acolo te-a adus pe lume cea care te-a născut. Pune-mă ca un sigiliu pe inima ta, ca un sigiliu pe brațul tău; căci dragostea este puternică precum moartea; gelozia este crudă precum mormântul; cărbunii ei sunt cărbuni de foc, cu o flacără foarte fierbinte. Multe ape nu pot stinge dragostea, nici potopurile nu o pot îneca; dacă un om și-ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi în întregime disprețuită. Avem o soră mică ce nu are sâni; ce vom face pentru sora noastră în ziua când se va vorbi pentru ea? Dacă ea ar fi zid, am zidi peste ea un palat din argint; și dacă ar fi ușă, am închide-o cu scânduri de cedru. Eu sunt zid și sânii mei ca turnuri; atunci am fost în ochii lui ca una care a găsit favoare. Solomon a avut o vie la Baal-Hamon; el a arendat via unor păzitori; fiecare trebuia să aducă pentru rodul acesteia o mie de arginți. Via mea, care este a mea, este înaintea mea; o mie să fie pentru tine, Solomon, iar două sute pentru cei ce păzesc rodul ei. Tu care locuiești în grădini, însoțitorii dau ascultare vocii tale; fă-mă să o aud. Grăbește-te, preaiubitul meu, și fii precum o căprioară sau un tânăr căprior pe munții de mirodenii.
Cântarea Cântărilor 8:1-14 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
O, de ai fi fratele meu, care a supt la sânul mamei mele, când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta și nimeni nu m-ar privi rău! Te-aș lua și te-aș aduce în casa mamei mele, care mi-a dat învățătură. Ți-aș da să bei vin cu mirodenii, must din rodiile mele. Să-și pună mâna stângă sub capul meu și dreapta lui să mă îmbrățișeze! Vă conjur, fiice ale Ierusalimului: nu treziți, nu stârniți dragostea până nu vine ea! Cine este aceea care se suie din pustiu rezemată de iubitul ei? Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut și te-a făcut ea. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia – cumplită ca Șeolul; flacăra ei este învăpăiată, pârjol nemaivăzut. Apele cele mari nu pot stinge dragostea și râurile nu pot s-o înece; dacă ar da omul toată bogăția casei lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț. Avem o soră tânără, căreia nu i-au crescut încă sânii. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii? Dacă va fi un zid, vom zidi pe ea creneluri de argint; iar dacă va fi o ușă, o vom închide cu scânduri de cedru. Eu sunt un zid și sânii mei sunt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace. Solomon avea o vie la Baal-Hamon; le-a închiriat-o unor păzitori și fiecare aducea pentru rodul ei o mie de sicli de argint. Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli și două sute să fie ai celor ce păzesc rodul! Tu, care locuiești în grădini, prietenii dau ascultare chemării tale: „Fă-mă să-ți aud glasul!” Grăbește-te, iubitule, ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții plini de mirodenii!
Cântarea Cântărilor 8:1-14 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele! Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta și nimeni nu m-ar ține de rău. Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele. Mâna lui stângă să fie sub capul meu, și dreapta lui să mă îmbrățișeze! – Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea! – Cine este aceea care se suie din pustie rezemată de iubitul ei și zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut și te-a făcut ea”? – Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca Locuința Morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț. – Avem o soră micuță, care n-are încă țâțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii? Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scândură de cedru. – Eu sunt un zid, și țâțele mele sunt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace. Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori, și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint. Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli, și două sute să fie ai celor ce păzesc rodul! – Tu, care locuiești în grădini, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: binevoiește și fă-mă să-l aud! – Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munții plini de mirozne!
Cântarea Cântărilor 8:1-14 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
O, dacă ai fi fost frate cu mine și dacă ai fi fost alăptat de mama mea! Atunci te-aș fi găsit afară, te-aș fi sărutat și nimeni nu m-ar fi desconsiderat! Te-aș fi luat și te-aș fi condus în casa mamei mele, care m-a învățat. Ți-aș fi dat să bei vin aromat împreună cu sucul produs din rodiile mele!” „Mâna lui stângă să fie sub capul meu și cu mâna dreaptă să mă îmbrățișeze! Fiice ale Ierusalimului, vă implor să nu provocați și să nu treziți (forțat) dragostea până când nu apare ea în mod natural!” Cine este aceea care apare din deșert sprijinindu-se de iubitul ei? „Te-am trezit stând sub măr – acolo unde te-a conceput mama ta – exact unde a suferit ea dureri pentru nașterea ta. Pune-mă ca un sigiliu pe inima ta și ca un semn (de garanție) pe brațul tău! Pentru că dragostea are forță la fel ca moartea; iar pasiunea ei este fermă ca locuința morților. Manifestările ei sunt flăcări de foc, imposibil de controlat! Apele mari nu pot să stingă dragostea, iar râurile nu sunt capabile să o înece! Dacă un om ar dărui toate bogățiile din casa lui pentru iubire, această decizie nu i-ar aduce (din partea altora) decât desconsiderare! Avem o soră tânără, căreia încă nu i-au crescut sânii. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi pețită? Dacă este un perete, vom construi pe el turnuri de argint; iar dacă este o ușă, o vom închide cu scânduri de cedru!” „Eu sunt un zid; iar sânii mei sunt ca niște turnuri! Și astfel am devenit în ochii lui aceea care i-a adus liniștea (pe care și-o dorea)!” Solomon avea o vie în Baal-Hamon; el a dat-o în administrare unor viticultori; și fiecare trebuia să (îi) dea pentru producția ei o contravaloare care consta în o mie de șecheli de argint. „Via mea, care este proprietate personală, este numai a mea! Solomon, (am decis ca) cei o mie de șecheli să îți revină ție, iar două sute celor care îi îngrijesc producția de struguri! Tu, care locuiești în grădini în compania prietenilor, permite-mi să îți aud vocea! Aleargă, iubitul meu, fii la fel ca o căprioară sau ca un pui de cerb (venind) peste munții parfumați!”
Cântarea Cântărilor 8:1-14 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„O, dacă frate, te-aș avea! Dacă și tu, de mama mea Erai ținut, la sânii ei Din care laptele să-l bei, De câte ori, când aș veni Și-n uliță te-aș întâlni, Te-aș săruta, căci nimenea, Atunci, de rău, nu m-ar ținea. Apoi, cu tine eu m-aș duce. La a mea mamă te-aș aduce Și la învățătura ei. Atuncea, eu ți-aș da să bei Un vin ales, mirositor, Precum și mustu-mbietor – Cu-al său buchet fin și plăcut – Pe cari din rodii l-am făcut. Stânga, sub cap, să mi-o așeze, Iar dreapta-i să mă-mbrățișeze!” „Vă rog, pe voi – fiice pe care, Ierusalimul meu le are – Să nu cumva, voi să stârniți Iubirea și să n-o treziți, Din somn – luați dar, seama bine – Până când, singură, ea vine.” Dar cine ar putea să fie Cea care suie, din pustie? De-al ei iubit, se sprijinește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Iată, sub măr eu te-am trezit. Acolo fost-ai zămislit De mama ta, căci te-a făcut Acolo unde te-ai născut.” „Pecete, pune-mă a sta Pe brațul și inima ta, Pentru că dragostea e mare Și-asemeni morții, e de tare; Iar gelozia ațâțată, Apare neînduplecată. Ca locuința morților E al ei jar, mistuitor Precum e jarul focului – E-o flacără a Domnului. De ape mari, de-ar fi cuprinsă Iubirea, n-o să fie stinsă. Chiar râuri peste ea de-ar trece, Nu vor putea să o înece. Chiar dacă omul dăruiește Averea ce-o agonisește, Pentru iubire, n-ar putea Decât dispreț de a avea. Încă o soră am avut, Ai cărei sâni nu au crescut, Căci este mică sora mea. Ce ne vom face noi, cu ea, În ziua când au să sosească Cei care vin să o pețească?” „Dacă e zid, o să zidim Zimți de argint, să o gătim. Dacă e ușă, atunci noi, Ca pe o scândură apoi – Care din cedru s-a cioplit – O s-o întindem, negreșit.” Eu sunt un zid, iar sânii mei, Ca niște turnuri îmi sunt ei. De ochii lui am fost privită Și-am fost apoi, asemuită Cu una care, negreșit, Pace, în urmă, a găsit.” „Avut-a Solomon o vie, La Bal-Hamon și în chirie A dat-o unor păzitori. Din rodul ei, ăști lucrători O dare-avut-au de plătit, Ce în argint s-a socotit. O mie e, de fiecare – Luată-n sicli – acea dare.” „Dar via ce a mea era, Doar pentru mine-o voi păstra. Hei, Solomon, să iei o mie De sicli, pentru a ta vie, Și două sute pentru cei Care păzesc roadele ei!” Hei, tu acela care ești Cel ce-n grădini doar locuiești, Niște prieteni, iată, vor Să-și plece-acum urechea lor, La glasul tău. Binevoiește Acuma dar, și îmi vorbește!” „Hai, vino repede, căci eu Te-aștept aici, iubitul meu! Aleargă iute, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munți ce răspândesc Miresme, și ne despărțesc!”
Cântarea Cântărilor 8:1-14 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
De mi te-ar fi dat cineva ca un frate care a supt la sânul mamei mele! Te-aș găsi afară, te-aș săruta și nimeni nu m-ar disprețui. Te-aș conduce și te-aș face să intri în casa mamei mele; ea m-ar învăța să te fac să bei vin parfumat și suc de rodii. Stânga lui este sub capul meu și dreapta lui mă îmbrățișează. Vă conjur, fiice ale Ierusalímului: de ce deșteptați, de ce treziți iubirea înainte să-i placă ei? Cine este aceasta care urcă din pustiu sprijinită de iubitul ei? Te-am făcut să te trezești sub măr, acolo te-a conceput mama ta, acolo te-a conceput și te-a născut. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău! Căci tare ca moartea este iubirea și gelozia, teribilă ca locuința morților. Văpaia ei este ca văpaia focului și ca flăcările Domnului. Apele mari nu pot să stingă iubirea nici râurile s-o spele. Dacă un om și-ar da toată averea casei sale pentru iubire, ar fi disprețuit. Aveam o soră mică, ce nu avea încă sâni. Ce să facem cu sora noastră în ziua în care se va vorbi de ea? Dacă ea este un zid, vom construi peste ea un turnuleț de argint; dacă este o ușă, o vom închide cu o scândură de cedru. Eu sunt un zid și sânii mei sunt niște turnuri, iar acum sunt în ochii lui ca una care a găsit pacea. Solomón avea o vie la Báal-Hamón. A dat via unor paznici ca, atunci când ea va rodi, să aducă fiecare o mie de arginți. Via mea, care este a mea, este înaintea mea. Cei o mie [de arginți] să fie ai tăi, Solomón, și două sute, pentru cei care păzesc rodul ei! Tu, cea care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău: fă-mă să-l aud! Aleargă, iubite al meu! Fii asemenea unei căprioare sau unui pui de cerb pe munții balsamurilor!”.
Cântarea Cântărilor 8:1-14 Noua Traducere Românească (NTR)
O, dacă ai fi fost frate cu mine și dacă ai fi fost alăptat de mama mea! Atunci te-aș fi găsit afară, te-aș fi sărutat, și nimeni nu m-ar fi disprețuit! Te-aș fi luat și te-aș fi condus în casa mamei mele, care m-a învățat. Ți-aș fi dat să bei vin aromat, nectar din rodiile mele. Mâna lui stângă să fie sub capul meu și cu mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze! Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului: de ce stârniți și de ce treziți iubirea până nu-i face ei plăcere? Cine este aceea care vine din deșert, sprijinindu-se de iubitul ei? Te-am trezit sub măr, acolo unde mama ta te-a conceput, acolo unde a suferit durerile pentru a te naște. Așază-mă ca un sigiliu pe inima ta și ca un semn pe brațul tău. Fiindcă dragostea este puternică, precum moartea, iar gelozia, ca Locuința Morților. Flăcările ei sunt flăcări de foc, flăcări mistuitoare. Apele mari nu pot să stingă dragostea, râurile nu sunt în stare s-o înece. Dacă un om ar da toate bogățiile din casa lui pentru iubire, acestea a fi profund disprețuite. Avem o soră tânără căreia nu i-au crescut încă sânii. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi pețită? Dacă este un zid, vom construi pe ea un șir de pietre de argint, iar dacă este o ușă, o vom închide cu scânduri de cedru. Eu sunt un zid, iar sânii mei sunt ca niște turnuri. Și, astfel, am devenit în ochii lui o femeie care i-a adus împlinire. Solomon avea o vie în Baal-Hamon; a încredințat-o unor îngrijitori și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de șecheli de argint. Via mea este a mea și numai a mea! Cei o mie de șecheli să-ți revină ție, Solomon, iar două sute să le revină celor ce-i îngrijesc rodul. Tu, cea care locuiești în grădini, niște prieteni ascultă cu atenție glasul tău. Lasă-mă să-l aud și eu! Aleargă, iubitul meu, fii asemenea unei gazele sau asemenea unui pui de cerb peste munții plăcut mirositori.
Cântarea Cântărilor 8:1-14 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele! Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta și nimeni nu m-ar ține de rău. Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele. Mâna lui stângă să fie sub capul meu și dreapta lui să mă îmbrățișeze! – Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea. – Cine este aceea care se suie din pustie rezemată de iubitul ei și zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mamă-ta, acolo te-a născut și te-a făcut ea”? – Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț. – Avem o soră micuță, care n-are încă țâțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii? Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scândură de cedru. – Eu sunt un zid și țâțele mele sunt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace. Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint. Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli, și două sute fie ale celor ce păzesc rodul! – Tu, care locuiești în grădini, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: binevoiește și fă-mă să-l aud! – Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munții plini de mirozne!