Rut 2:2 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.”

Moabita Rut i-a zis lui Naomi: ‒ Dă-mi voie, te rog, să merg pe câmp și să strâng spice de pe urma aceluia înaintea căruia voi găsi bunăvoință. Ea i-a răspuns: ‒ Du-te, fata mea.

Într-o zi, moabita Rut i-a zis Naomei: „Te rog să îmi permiți să merg pe câmpul cu cereale ca să strâng spice. Voi aduna ce rămâne (după secerat) de pe proprietatea aceluia care mă va accepta cu bunăvoință.” Ea i-a zis: „Du-te, copila mea.”

Și Rut moabita i-a spus lui Naomi: Lasă-mă acum să merg la câmp și să culeg spice de grâne în urma aceluia în ochii căruia voi găsi har. Iar ea i-a spus: Du-te, fiica mea.

Rut, moabita, i-a zis lui Naomi: „Lasă-mă să merg la câmp, ca să culeg spice în urma oricui mă va privi cu bunăvoință!” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea!”

Rut, moabita, i-a zis lui Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere!” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea!”

Rut din Moáb a zis către Noémi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice în urma aceluia în ai cărui ochi voi afla har!”. Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea!”.

Rut, soacrei sale, i-a vorbit: „Te rog, fie-mi îngăduit, Pe câmpu-acela, să mă duc, Spice să strâng și să-ți aduc. Atunci, al său proprietar Poate o să-mi arate dar, Că trecere am căpătat.” „Bine, te du.” Rut a plecat