Romani 11:11-36 - Compare All Versions

Împărtășește

Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să mântuiesc pe unii din ei. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. Și chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor? Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.” În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți din pricina părinților lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Prin urmare, întreb: s-au împiedicat ei în așa fel, încât să cadă pentru totdeauna? În niciun caz, ci, datorită alunecării lor, mântuirea a ajuns la neevrei, pentru a-i face pe israeliți geloși. Deci, dacă alunecarea lor a fost bogăție pentru lume, iar înfrângerea lor a fost bogăție pentru neevrei, cu cât mai mult va fi întoarcerea lor deplină? Acum vă vorbesc vouă, neevreilor: întrucât sunt apostol al neevreilor, eu îmi glorific slujirea, încercând cumva să stârnesc gelozia poporului meu și să-i salvez astfel pe unii dintre ei. Căci, dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viață din morți? Iar dacă cel dintâi rod este sfânt, atunci și aluatul este sfânt. Și dacă rădăcina este sfântă, atunci și ramurile sunt sfinte. Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina și rodnicia măslinului, nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește-ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine! Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“. Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Prin urmare, nu te îngâmfa, ci teme-te! Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine! Uită-te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat. Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou. Căci, dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin! Căci nu vreau să nu știți taina aceasta, fraților, ca să nu credeți în voi înșivă că sunteți înțelepți: o parte din Israel a căzut în împietrire, până când va intra numărul complet al neevreilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, așa cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion; El va îndepărta lipsa de evlavie de la Iacov. Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi înlătura păcatele“. În ce privește Evanghelia, ei sunt dușmani din cauza voastră, însă, în ce privește alegerea, ei sunt iubiți datorită patriarhilor. Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără regret. Căci așa cum voi ați fost cândva neascultători față de Dumnezeu, dar acum vi s-a arătat milă prin neascultarea acestora, tot astfel și ei sunt acum neascultători, pentru ca, prin mila arătată vouă, să poată primi și ei acum milă. Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să aibă milă de toți. O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! „Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?“ „Cine I-a dat mai întâi ceva, ca El să fie nevoit să-i dea înapoi?“ Fiindcă din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în veci! Amin.

Având în vedere aceste lucruri, întreb: oare au căzut evreii definitiv din momentul în care s-au opus (lui Dumnezeu prin neascultarea lor)? În niciun caz! Ci prin faptul că au căzut ei, a existat oportunitatea salvării celorlalte națiuni. Și s-a întâmplat așa, ca să fie provocată gelozia evreilor. Acum, dacă acest eșec al iudeilor a adus lumii bogăție (spirituală) iar căderea lor a facilitat o abundență de avantaje pentru celelalte națiuni, oare cât de mari vor fi beneficiile atunci când ei vor accepta (prin credință) tot ce a spus Dumnezeu? Eu vă vorbesc acum vouă, care sunteți dintre celelalte națiuni. Sunt apostol pentru cei care nu sunt evrei; și am ocazia să vorbesc într-un mod onorabil despre această slujbă! În acest mod vreau să provoc la gelozie pe cei din poporul meu; și astfel, să salvez pe unii dintre ei! Acum, dacă faptul că Dumnezeu i-a respins pe evrei, a adus pentru ceilalți oameni posibilitatea împăcării lor cu El, înseamnă că atunci când îi va primi (și pe ei), va rezulta viață pentru cei care sunt morți! Dacă primele recolte din care se face o cocă sunt sfinte, rezultă că și coca este sfântă. Și dacă rădăcina (unui pom) este sfântă, atunci și ramurile (lui) sunt sfinte. Dar unele ramuri au fost rupte; și în locul lor ai fost „altoit” tu, care ești măslin sălbatic. Astfel, ai devenit beneficiarul sevei abundente a măslinului. Și totuși, nu te lăuda față de (celelalte) ramuri! Dacă te lauzi, să îți amintești că nu tu susții rădăcina, ci ea te susține pe tine! Desigur, vei putea argumenta astfel: „Au fost rupte acele ramuri ca să fiu eu altoit în locul lor!” Este adevărat! Dar ele au fost rupte din cauza necredinței lor; iar tu stai acolo (numai) prin credință. Te avertizez: nu îți revendica merite personale (pentru locul în care stai acum), ci teme-te; pentru că dacă Dumnezeu nu a ezitat să rupă ramurile naturale, nu va avea rețineri să te rupă și pe tine! Remarcă bunătatea și severitatea lui Dumnezeu. El este sever cu cei care au căzut și Își manifestă bunătatea față de tine (doar) dacă rămâi acolo unde poți beneficia de ea; altfel, vei fi și tu tăiat! Și chiar evreii pot fi altoiți, dacă nu persistă în necredință; pentru că Dumnezeu poate să îi aducă acolo unde au fost cândva. Tu ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic ca să fii altoit într-unul bun. Astfel, ai fost adus în contact cu o altă natură care nu îți era specifică. Dar pentru evrei, readucerea lor ca ramuri altoite în măslinul (bun) din care au fost rupți, este un lucru mult mai natural. Fraților, ca să nu pretindeți că sunteți mai înțelepți decât sunteți în realitate, vă voi vorbi despre ceva care pentru voi a fost un secret până acum. Să știți că temporar, poporul Israel este parțial „împietrit”. Și această „împietrire” va dura până când se va completa numărul celor care vor veni la Dumnezeu dintre celelalte națiuni. Apoi tot Israelul va fi salvat, în acord cu textul care spune: „Eliberatorul va veni din Sion și va îndepărta păcatele de la Iacov. Acesta va fi specificul legământului Meu pe care îl voi face cu ei atunci când le voi elimina păcatele!” În raportul lor cu Vestea Bună, evreii se comportă ca dușmani. Dar acest fapt este în avantajul vostru. Totuși, evreii rămân poporul ales al lui Dumnezeu pentru că El nu regretă oferta făcută (lor) și nu se răzgândește cu privire la ce le-a oferit ca dar. În trecut, voi ați fost neascultători de Dumnezeu; dar acum ați beneficiat de mila Sa datorită neascultării lor. În prezent, ei sunt cei neascultători; pentru ca să primească ulterior aceeași milă care v-a fost acordată vouă. Dumnezeu a inclus pe toți oamenii în aceeași categorie a celor neascultători, ca să Își reveleze mila față de toți. Este uimitoare bogăția nelimitată a înțelepciuni și a cunoașterii lui Dumnezeu! Suntem foarte surprinși când observăm deciziile Sale și metodele pe care le folosește El! De fapt, Scripturile confirmă acest lucru, spunând: „Cine a cunoscut modul în care gândește Iahve? Sau cine a fost consilierul Lui? Cine I-a oferit ceva vreodată lui Dumnezeu, ca să Îl facă astfel dator cu vreo recompensă?” Toate lucrurile provin din El, există prin El și sunt păstrate pentru El. Lui să I se acorde toată gloria pentru totdeauna! Amin!

Spun atunci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum. Ci prin căderea lor salvarea a venit la neamuri, ca să îi provoace la gelozie; Dacă însă căderea lor este bogăția lumii, și înjosirea lor este bogăția neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor? Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul; Dacă aș putea cumva să îi provoc la gelozie pe cei ce sunt carnea mea și să salvez pe unii dintre ei. Căci dacă lepădarea lor înseamnă împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, decât viață dintre morți? Iar dacă primul rod este sfânt, și aluatul este; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt. Iar dacă unele ramuri sunt rupte, și tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele, și împreună cu ele te împărtășești din rădăcina și grăsimea măslinului, Nu te făli față de ramuri. Dar dacă te fălești, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit. Bine, din cauza necredinței au fost rupte, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te; Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, fii atent ca nu cumva să nu te cruțe nici pe tine. Iată, atunci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu; severitate față de cei ce au căzut, dar bunătate față de tine, dacă continui în bunătatea lui; altfel și tu vei fi tăiat. Și ei, de asemenea, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți; fiindcă Dumnezeu este în stare să îi altoiască din nou. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul prin natură sălbatic, și împotriva naturii ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult aceștia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiți în propriul lor măslin? Fiindcă nu vă voiesc neștiutori, fraților, despre acest mister, ca nu cumva să fiți înțelepți în îngâmfările voastre, pentru că orbire s-a făcut în parte lui Israel, până va intra plinătatea neamurilor. Și astfel tot Israelul va fi salvat; așa cum este scris: Eliberatorul va veni din Sion și va îndepărta neevlavia de la Iacob; Fiindcă acesta este legământul meu pentru ei, când voi înlătura păcatele lor. Referitor la evanghelie, sunt dușmani din cauza voastră, dar referitor la alegere, sunt preaiubiți din cauza părinților. Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile. Fiindcă așa cum și voi odinioară nu ați crezut în Dumnezeu, totuși ați primit milă acum prin necredința lor; Tot așa și aceștia nu au crezut acum, pentru ca prin mila voastră să obțină și ei milă. Fiindcă Dumnezeu i-a închis împreună pe toți în necredință, ca să arate milă tuturor. O, adânc al bogățiilor, deopotrivă ale înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile lui și peste putință de găsit căile lui! Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui? Sau cine i-a dat întâi, și să îi fie răsplătit? Pentru că din el și prin el și pentru el sunt toate. A lui fie gloria pentru totdeauna. Amin.

Întreb deci: S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin abaterea lor, [a venit] mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel; și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor! V-o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, doar-doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și-i voi mântui pe unii din ei. Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? Iar dacă pârga este sfântă, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” Bine spus: din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare – nu te îngâmfa, ci teme-te! Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu! Dar și aceia, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou. Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într-un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin. Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită până la plinătatea întoarcerii neamurilor. Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris: Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul dintre mine și ei , când voi înlătura păcatele lor. În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți de dragul părinților lor. Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă. După cum voi, odinioară, n-ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, tot astfel, acum, ei n-au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți. O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Sale și cât de neînțelese sunt căile Sale! Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Său? Cine I-a dat ceva întâi, ca să primească înapoi de la El? Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin!

Întreb dar: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin alunecarea lor s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să-l facă pe Israel gelos; dacă deci alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? V-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să-i mântuiesc pe unii din ei. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viață din morți? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință – nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. Și chiar ei, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești, în măslinul lor? Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamurilor. Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.” În ce privește Evanghelia ei sunt vrăjmași – și aceasta, spre binele vostru –, dar în ce privește alegerea sunt iubiți, din pricina părinților lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, tot așa ei acum n-au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. O, adâncul bogăției, al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și, într-adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin!

Întreb aşadar: S-au poticnit ei oare ca să cadă? Nicidecum! Ci prin căderea lor neamurile au primit mântuirea, ca Israel să aibă şi mai multă râvnă decât ele. Dar dacă greşeala lor a fost o bogăţie pentru lume şi căderea lor a fost o bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi deplina lor întoarcere! Căci v-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi laud slujirea, măcar de-aş reuşi să trezesc râvna celor din neamul meu şi să-i mântuiesc pe unii dintre ei. Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor înapoi, dacă nu o înviere din morţi? Iar dacă primul rod este sfânt, şi plămada este sfântă. Iar dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile. Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi te-ai făcut părtaş rădăcinii şi sevei măslinului, nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Mi-ai putea zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. Bine! Au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Deci nu te îngâmfa, ci teme-te! Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. Vezi, dar, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă vei stărui în această bunătate. Altfel, şi tu vei fi tăiat. Dar şi ei, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu are puterea să-i altoiască iarăşi. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi împotriva firii ai fost altoit într-un măslin bun, cu atât mai mult aceştia, care sunt aşa din fire, vor fi altoiţi chiar în măslinul lor. Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi: o parte din Israel s-a împietrit, până la intrarea deplină a neamurilor. Şi astfel, întregul Israel se va mântui, după cum stă scris: Din Sion va veni Răscumpărătorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor. Cât priveşte evanghelia, ei sunt vrăjmaşi spre binele vostru, dar cât priveşte alegerea, ei sunt iubiţi datorită părinţilor lor. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. Deci după cum voi nu aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi aflat îndurare prin neascultarea lor, tot aşa şi ei, nu au ascultat acum pentru ca prin îndurarea faţă de voi şi ei să găsească acum îndurare. Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi. O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât sunt de neînţeles căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Sau cine I-a dat ceva mai înainte, ca să primească înapoi de la El? Pentru că de la El şi prin El şi pentru El sunt toate. A Lui să fie slava în veci, amin!

Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă [definitiv]? Nicidecum! Ci prin căderea lor [a venit] mântuirea pentru neamuri ca să-i facă pe ei geloși. Dacă însă greșeala lor este bogăție pentru lume și eșecul lor, bogăție pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! Dar vouă, neamurilor – vă spun, întrucât eu sunt Apostolul neamurilor –, îmi laud slujirea, că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu și voi duce la mântuire pe unii dintre ei. Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor dacă nu o înviere din morți? Dacă prima fărâmă [de aluat] este sfântă, și frământătura [este sfântă]. Iar dacă rădăcina este sfântă, și ramurile [sunt sfinte]. Și dacă unele dintre ramuri au fost tăiate, iar tu care erai măslin sălbatic ai fost altoit în locul lor și ai devenit părtaș al rădăcinii și al sevei măslinului, nu te mândri față de ramuri! Iar dacă te mândrești, [să știi că] nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te [ține]! Așadar, vei zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. Bine. Ele au fost tăiate din cauza necredinței, iar tu stai prin credință. Nu te gândi să te înalți, ci teme-te! Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile firești, nu cumva să nu te cruțe nici pe tine. Vezi deci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu: severitate față de cei care au căzut, bunătatea lui Dumnezeu față de tine dacă rămâi în această bunătate. Dacă nu, vei fi tăiat și tu. Dar și ei, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou. Deci dacă tu, care din fire ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic și, împotriva firii, ai fost altoit pe un măslin bun, cu cât mai mult ei, care sunt din fire, vor fi altoiți pe propriul lor măslin! Căci, fraților, nu vreau ca voi să rămâneți în ignoranță cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeți înțelepți. Împietrirea unei părți din Israél durează până când vor intra toate neamurile [păgâne]. Și, în acest fel, întregul Israél va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sión Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacób și aceasta va fi alianța mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”. În privința evangheliei, ei sunt dușmani spre [binele] vostru; în privința alegerii, ei sunt iubiți datorită părinților, căci darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, deoarece, așa cum voi odinioară nu ați ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, ați aflat îndurare, la fel și ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea față de voi, să afle și ei îndurare acum. Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare ca să se îndure de toți. O, profunzime a bogăției, a înțelepciunii și a științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile lui și cât de neînțelese sunt căile sale! Într-adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui? Sau cine i-a dat lui mai întâi ca să i se dea înapoi?”. Căci toate vin de la el, prin el și pentru el. Lui să-i fie glorie în veci! Amin.

„S-au poticnit”, vă-ntreb acum, „Ei, ca să cadă?” Nicidecum! Ci prin alunecarea lor, Drum s-a deschis, Neamurilor, Ca mântuirea s-o primească, Și faptu-acesta să stârnească – Prin oamenii cari au să vie – A lui Israel gelozie. Dacă a lor alunecare E-o bogăție-atât de mare – Și care dată e anume, Acuma, pentru-ntreaga lume – Iar dacă pagubele lor Câștig le e Neamurilor, Ce va fi-ntoarcerea-napoi, A plinătății lor, apoi? Vouă vă spun, Neamurilor: Apostol sunt, al tuturor Popoarelor, și îmi slăvesc Slujba pe care o-mplinesc. Prin tot ce fac, caut mereu, Ca gelozie-n neamul meu, Să pot, în urmă, să stârnesc Și astfel, să îi mântuiesc Pe unii, din al meu popor. Căci dacă lepădarea lor, Lumi-mpăcare i-a adus, Ce poate-atuncea, a fi spus, De revenirea lor, apoi? Ce va-nsemna ea, pentru noi, Dacă nu viață dintre morți Și-nlocuirea vechii sorți? Iar dacă sfinte s-au vădit Primele roade, negreșit, Și plămădeala-asemenea, Trebuie sfântă-a fi și ea. Când rădăcina – să știți voi – E sfântă, ramurile-apoi, De-asemenea, sfinte-s și ele. Dacă din ramurile-acele Unele-au fost tăiate, iar În locul lor, ajuns-ai dar, Să fii, acum, tu altoit – Tu, cel care te-ai dovedit Că din măslin sălbatic ești, Și-astfel părtaș, iată, că ești Grăsimilor măslinului Precum și-al rădăcinii lui – Nu te făli, față de cele Cari fost-au prime rămurele. Căci n-ai de ce să te fălești – Să știi – fiindcă nu tu ești Cel care, rădăcina, ține, Ci ea te ține și pe tine. Dar poate zici: „Au fost tăiate Chiar ramurile-adevărate, Și-n locul lor, m-am pomenit Că am ajuns eu, altoit.” Faptul acest e-adevărat: Primele ramuri s-au tăiat, Căci necredință au vădit, Iar tu acuma, negreșit, Stai, prin credință, în picioare. De ce să te mândrești tu, oare? Nu te-ngâmfa, ci, tot mereu, Teamă să ai! Căci Dumnezeu, Dacă n-a arătat cruțare Față de ramurile care Au fost firești – ia seama bine – N-o să te cruțe nici pe tine. Privește bunătatea Lui, Precum și-asprimea Domnului: Asprime care s-a văzut Față de cei ce au căzut, Și bunătate, pentru tine – Dacă în ea te vei menține. Altminteri, fii încredințat Că o să fii, și tu, tăiat. Dar chiar și ei, când dovedesc Precum că nu mai stăruiesc În necredința lor, să știți, Că vor fi, iarăși, altoiți. Deci, Dumnezeu poate-așadar, Ca să îi altoiască, iar. Tu dacă – din măslinul care Era sălbatic din născare – Ai fost tăiat și altoit, În cel ce bun s-a dovedit – Cum Domnul a găsit cu cale, Chiar împotriva firii tale – Atuncea, nu vor fi primiți, Să fie-n urmă altoiți, La locul lor, și cei pe care, Ramuri firești, măslinu-i are?” „Nu vreau ca nu cumva să știți, Și, singuri, să vă socotiți Drept înțelepți; deci, fraților, Vă spun o taină, tuturor: O parte din Israeliți, Acum, se află împietriți; Iar împietrirea-i stăpânește Până atunci când se-mplinește Numărul dat Neamurilor – Deci până la intrarea lor. Abia atuncea, negreșit, Are să fie mântuit Întreg poporul Israel, Căci, în Scripturi, e scris astfel: „Iată că din Sion pornește Izbăvitorul, când sosește. Nelegiuirile pe care Iacov, în sânul lui, le are, Vor fi, atunci, îndepărtate, Șterse de-a pururi, și uitate. Acesta-i legământul Meu, Pe cari, cu ei, am să-l fac Eu, Atuncea când vor fi iertate Și șterse ale lor păcate.” Față de Evanghelie – ei – Vrăjmași, acum, sunt, dragii mei, Și-aceasta-i spre al vostru bine. Dar vreau să știe orișicine, Că, prin alegere, ei sânt Iubiți de Dumnezeu Cel Sfânt, Din pricina părinților Pe care-i are neamul lor. Să știți că nu Îi pare rău, Lui Dumnezeu, de darul Său Și-apoi, nici de acea chemare, Făcută pentru fiecare. După cum nici voi, bunăoară, N-ați ascultat, odinioară, De Dumnezeu, și după cum, Prin ne-ascultarea lor – acum – Voi, îndurare-ați căpătat, La fel, nici ei n-au ascultat, Ca să primească îndurare Apoi, și ei, prin mila care, Față de voi, s-a arătat. Căci Dumnezeu i-a încuiat, Pe oameni, în neascultare, Ca să arate îndurare, Apoi, față de toți, mereu. Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese! Într-adevăr: „cine-a știut, Sau cine oare-a cunoscut, Vreodată, gândul Domnului? Sau cine-a fost sfetnicul Lui? Există, oare, cineva Care I-a dat, întâi ceva, Să poată aștepta apoi, Ca să primească înapoi? Din El, prin El, și pentru El, Sunt toate lucrurile-astfel. Acum și-n anii care vin, Slavă să aibă El! Amin.”