Apocalipsa 18:9-19
Apocalipsa 18:9-19 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. Vor sta departe de teama chinului ei spunând: Vai, vai ţie, cetatea cea mare, Babilon, cetatea cea tare, căci într-un singur ceas a venit judecata ta! Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni. Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău s-au dus de la tine şi tot fastul şi toată strălucirea ta au pierit din tine şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi. Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, şi zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată în ţesăturile fine, în purpură şi stofă stacojie împodobită cu aur şi pietre scumpe şi mărgăritare, căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie! Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii pe apele mării, din bogăţiile ei, căci într-un singur ceas a fost pustiită!
Apocalipsa 18:9-19 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și împărații pământului, care au curvit și au trăit desfătător cu ea, o vor plânge și se vor lamenta pentru ea când vor vedea fumul arderii ei, Stând departe de frica chinului ei, spunând: Vai, vai, acea cetate mare, Babilon, acea cetate puternică! Pentru că într-o singură oră ți-a venit judecata. Și comercianții pământului vor plânge și vor jeli după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: Marfă de aur și de argint și de pietre prețioase și de perle și in subțire și purpură și mătase și stacojiu; și tot lemnul de tuia și toate felurile de vase din fildeș și toate felurile de vase din lemnul cel mai prețios și de aramă și fier și marmură, Și scorțișoară și arome și alifii și tămâie și vin și untdelemn și floarea făinii și grâne și vite și oi și cai și care și sclavi și suflete ale oamenilor. Și fructele după care poftea sufletul tău s-au dus de la tine și toate lucrurile care erau elegante și splendide s-au dus de la tine și nu le vei mai găsi nicidecum. Comercianții acestor lucruri, care s-au îmbogățit prin ea, vor sta departe, din cauza fricii chinului ei, plângând și bocind, Și spunând: Vai, vai, acea cetate mare, care a fost îmbrăcată în in subțire și purpură și stacojiu și împodobită cu aur și pietre prețioase și perle! Pentru că într-o singură oră au fost pustiite asemenea mari bogății. Și fiecare căpitan de vas și toată mulțimea de pe corăbii și marinarii și toți câți fac comerț pe mare, au stat departe, Și strigau, uitându-se la fumul arderii ei, spunând: Care cetate era asemenea acestei mari cetăți! Și își aruncau țărână pe capetele lor și strigau, plângând și bocind, spunând: Vai, vai, acea cetate mare în care s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare din cauza măreției ei! Pentru că într-o singură oră s-a pustiit.
Apocalipsa 18:9-19 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2024 (EDCR)
Vor plânge și vor boci după ea împărații pământului, care s-au desfrânat și s-au desfătat cu ea, când vor vedea fumul arderii ei. Vor sta departe, de teama chinului ei, și vor zice: «Vai! vai! cetatea cea mare, Babilon, cetatea cea tare! Într-un ceas ți-a venit judecata!» Negustorii pământului plâng și jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, argint, pietre scumpe, mărgăritare, in subțire, purpură, mătase și țesături stacojii, felurite soiuri de lemn parfumat, felurite vase de fildeș, de lemn scump, de aramă, de fier și de marmură, scorțișoară, mirodenii, ierburi aromate, mir, tămâie, vin, ulei, floarea făinii, grâu, vite, oi, cai, căruțe, trupuri și suflete de oameni. Și roadele râvnite de sufletul tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, au pierit de la tine și nicidecum nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de teama chinului ei. Vor plânge, se vor tângui și vor zice: «Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată în in subțire, în purpură și stacojiu, care era împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare! Într-un ceas s-au prăpădit atâtea bogății!» Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia în vreun loc, corăbieri și toți cei ce lucrează pe mare stăteau departe și, când au văzut fumul arderii ei, au început să strige: «Cine mai este asemenea cetății celei mari?» Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: «Vai! vai! Cetatea cea mare! Toți cei ce aveau corăbii pe mare s-au îmbogățit în urma belșugului ei, dar într-un ceas a fost pustiită!»
Apocalipsa 18:9-19 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Și împărații pământului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge și o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: «Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!» Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu –, nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură, nici scorțișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, și nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui și vor zice: «Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atâtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!» Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii și toți cei ce câștigă din mare stăteau departe; și când au văzut fumul arderii ei, strigau: «Care cetate era ca cetatea cea mare?» Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: «Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi i-a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare! Într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!»
Apocalipsa 18:9-19 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Regii pământului care au comis adulter cu el și care i-au fost parteneri la luxul în care a trăit, vor plânge și se vor lamenta când vor vedea fumul focului în care va arde. Vor sta departe de el, ca să nu suporte aceleași consecințe; și vor spune speriați: «Vai! Vai ce s-a întâmplat cu marele oraș Babilon – (tu) acela care era(i) o mare forță! Într-o (singură) oră a venit executarea condamnării tale!» «Comercianții de pe pământ vor plânge și vor jeli pentru că nimeni nu le va mai cumpăra mărfurile. Ei comercializau aur, argint, pietre prețioase, perle; îmbrăcăminte făcută din pânză fină de in, din purpură, din mătase și din țesătură de culoare roșu aprins. Mai cumpărau și vindeau tot felul de obiecte făcute din lemn de lămâi, diverse lucruri din fildeș, lemn valoros, bronz, fier și marmură. Comerțul lor mai avea ca obiect scorțișoara, condimentele, mirodeniile, parfumul, tămâia scumpă, vinul, uleiul de măsline, făina fină, grâul, animalele de tracțiune, oile, caii și carele, sclavii și sufletele oamenilor. Fructele coapte pe care ți le dorea sufletul cu atâta intensitate, s-au depărtat de tine. Tot ce a însemnat pentru tine farmec și lux, acum sunt pierdute și niciodată nu le vei mai găsi.» Comercianții care vindeau aceste mărfuri și care se îmbogățiseră făcând comerț în acel oraș, vor sta la distanță, speriați de tot ce va suporta el. Îl vor plânge și îl vor jeli, zicând: «Vai, vai cum a ajuns acel mare oraș care era îmbrăcat în haine făcute din țesături fine de in, în pânze de purpură, în țesătură vopsită cu roșu aprins și care era acoperit cu podoabe de aur, cu pietre prețioase și cu perle! O bogăție atât de mare a fost distrusă într-o singură oră!» Toți comandanții de corăbii, toți marinarii, toți cei care lucrează și care călătoresc pe mare, vor sta la depărtare; și văzând fumul focului în care va arde el, vor striga: «Care oraș a mai fost atât de mare ca acesta?» Își vor arunca pământ mărunțit deasupra capului. Plângând și jelindu-se, vor zice: «Vai, vai cum a ajuns acel mare oraș din bogăția căruia s-au îmbogățit toți cei care călătoreau cu corăbiile pe mare! Într-o (singură) oră a devenit de nelocuit!»
Apocalipsa 18:9-19 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Atunci, ai lumii împărați, Cari, în risipă, dezmierdați Au fost de ea, necontenit – Aceia care au curvit Cu ea, mereu – când vor vedea Fumul, din focu-aprins în ea, Au să o plângă, necăjiți Și-au s-o bocească, îngroziți. La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!” Toți negustorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cu jale-or plânge, după ea, Căci nu mai este nimenea, Să le mai cumpere, vreodată, Întreaga marfă, adunată: Marfă din aur întocmită, Sau din argint alcătuită, Din pietre scumpe – lucitoare – Precum și din mărgăritare, Din in subțire – purpuriu – Mătase, sau din stacojiu; Nici soiurile felurite, Din lemn de tiin, frumos cioplite, De nimeni, nu sunt cumpărate; Nici vasele cele lucrate În fildeș, marmură, aramă, În fier, sau lemn; de bună seamă, Nici mirodenii, scorțișoare, Miroznele mirositoare, Nici vinul cu al lui îndemn, Nici mir, tămâie, untdelemn, Făină bună, grâu, ori boi, Nici cai, căruțe, robi, sau oi, Precum și sufletele care Și le-au pus oameni-n vânzare, N-au să mai fie cumpărate, Căci nu mai e acea cetate, Unde avut-a fiecare – Dintre acestea – căutare. Iar roadele cele iubite – De al tău suflet, jinduite – Nu le mai ai, nu le poți ține, Căci s-au dus toate, de la tine. Apoi, acele lucruri care Aveau o strălucire mare – Lucruri alese și plăcute – Sunt, pentru tine-acum, pierdute, Și orișicât ai să dorești, Nu poți ca să le mai găsești. Cei care fac negoț, cu ele – Care, cu lucrurile-acele, Avere mare-au dobândit, Pe urma ei – vor fi privit Speriați, numai din depărtare, La chinul ei, nespus de mare. Au să o plângă, cu amar, Și-au să se tânguiască, iar, În urmă, au să zică: „Vai! Mândră cetate tu erai, În in subțire îmbrăcată, În purpură înfășurată Și-n stacojiu! Împodobită Erai cu aur și gătită Cu pietre scumpe, lucitoare, Precum și cu mărgăritare! Mari bogății, ai stăpânit, Dar într-un ceas, s-au prăpădit!” Corăbieri și marinari, Cârmaci și toți aceia cari Trăiesc făcând negoț pe mare, O vor privi din depărtare. Când, fumul, îl vor fi văzut – Pe care îl va fi făcut Arderea ei – striga-vor tare: „Care cetăți mai pot fi oare, Cu tine-acum, asemănate?” Când se jeleau pentru cetate, Țărână-n cap își aruncau, Țipau plângând, se tânguiau Și-n urmă, toți strigat-au: „Vai! Cetate mare, tu erai! Doar lucruri scumpe-ai târguit Și astfel, i-ai îmbogățit, Neîncetat, pe-aceia care, Corăbii, au avut, pe mare! Vai! Într-o clipă, am văzut, Cum în pustiu, te-ai prefăcut!”
Apocalipsa 18:9-19 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iar regii pământului care s-au desfrânat și s-au destrăbălat cu ea vor plânge și-și vor bate [pieptul] când vor vedea fumul arderii ei, vor sta deoparte de frică din cauza chinurilor ei și vor zice: „Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare, Babilón, cetatea cea puternică! Într-un singur ceas a venit judecata ta”. Iar negustorii pământului vor plânge și vor jeli din cauza ei, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa, marfa de aur și de argint, de pietre prețioase și de mărgăritare; de in fin și de purpură, de țesături de [stofe de culoare] roșu aprins; de lemn parfumat și de obiecte de fildeș; obiecte din lemn prețios, de bronz, de fier și de marmură; scorțișoară și mirodenii, tămâie, miresme și smirnă; vin și untdelemn; făină aleasă și cereale, vite și oi, cai și căruțe; sclavi și suflete de oameni. Roadele pe care le-a dorit sufletul tău s-au îndepărtat de tine. Orice lux și strălucire a pierit de la tine și niciodată nu se vor mai găsi. Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, stau departe de frică din cauza chinului ei, plâng și jelesc, spunând: „Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare care te îmbrăcai în in fin, în purpură și roșu aprins, care te împodobeai cu aur, cu pietre prețioase și mărgăritare, într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogății!”. Toți cârmacii și toți care navighează, marinarii și toți care lucrează pe mare stăteau departe și, văzând fumul arderii ei, strigau astfel: „Care [cetate] era asemenea cetății celei mari?”. Își puneau praf pe cap și strigau plângând și jelind
Apocalipsa 18:9-19 Noua Traducere Românească (NTR)
Împărații pământului, care au preacurvit cu ea și au trăit în senzualitate, o vor plânge și o vor boci, când vor vedea fumul arderii ei. Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într-un ceas a venit condamnarea ta!». Negustorii pământului o plâng și o jelesc pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și pânză roșie; tot felul de obiecte din lemn de lămâi, tot felul de obiecte din fildeș, tot felul de obiecte din lemn prețios; bronz, fier și marmură; scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri și suflete ale oamenilor. Rodul după care tânjea sufletul tău s-a dus de la tine; toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare sunt pierdute pentru tine și niciodată nu vor mai fi găsite. Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu-se și zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată în in fin, în vișiniu și roșu, împodobită cu aur, pietre prețioase și perle! O bogăție atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!». Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?». Ei își aruncau țărână pe cap și strigau, plângând și jelindu-se: «Vai, vai, cetatea cea mare, din prosperitatea căreia s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare! Într-un ceas a fost pustiită!».
Apocalipsa 18:9-19 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Și împărații pământului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge și o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: ‘Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!’ Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; nici scorțișoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Și roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine și nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui și vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atâtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!’ Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii și toți cei ce câștigă din mare stăteau departe și, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!’